După un efort de câteva decenii de a pune bazele unei dinamici economice, Greater Manchester a devenit regiunea cu cea mai rapidă creștere din Regatul Unit. Deși modelul din Manchester nu poate fi replicat exact la nivel național, el oferă totuși lecții importante pentru posibilul succesor al premierului în funcție, Keir Starmer, notează o analiză Project Syndicate.
<< În urma demisiei lui Keir Starmer din funcția de prim-ministru al Regatului Unit, Andy Burnham, popularul politician laburist care tocmai a câștigat un loc în parlament într-un scrutin parțial, pare mai probabil ca oricând să îi succeadă. Indiferent dacă acest lucru se va întâmpla sau nu, însă, drama politică a atras atenția asupra celui de-al doilea oraș al Regatului Unit, Manchester, unde Burnham a fost primar timp de aproape un deceniu.
Cunoscut la nivel internațional pentru cluburile sale de fotbal și scena muzicală, Greater Manchester a devenit regiunea cu cea mai rapidă creștere din Regatul Unit. Investițiile au continuat să curgă, în special către sectoare precum serviciile profesionale și tehnologia. Vizitatorii remarcă agitația unui număr impresionant de restaurante, o scenă artistică vibrantă și numeroase proiecte de construcții.
Modelul care a generat acest succes a început să se contureze în 2009, când comisia Manchester Independent Economic Review — din care am făcut parte și pentru care am fost autor principal — a prezentat cele șapte analize pe care le comandase Trezoreriei britanice și lui George Osborne, pe atunci ministru de finanțe din umbră. Raportul nostru a subliniat importanța investițiilor pe termen lung în competențe, în special în educația timpurie a copiilor, precum și în transport.
După cum a observat Ed Glaeser de la Universitatea Harvard, în 2003, succesul urban pe termen lung depinde de capacitatea de a răspunde provocărilor. O bază solidă de capital uman este esențială pentru această capacitate, la fel cum este și pentru abilitatea indivizilor de a valorifica oportunitățile oferite de un oraș în creștere. Construirea acestei baze a fost, prin urmare, principala noastră recomandare de politică publică.
A doua prioritate — transportul — urmărea, în mod similar, extinderea oportunităților. Rețelele de transport public fiabile și accesibile contribuie la crearea unei piețe a muncii „dense”, în care lucrătorii sunt conectați la mai mulți potențiali angajatori. Într-o țară în care autoritatea este extrem de centralizată, analiza a argumentat, de asemenea, în favoarea delegării unor competențe de cheltuire și decizie către o nouă Autoritate Combinată pentru zona metropolitană Manchester.
Un deceniu mai târziu — la doi ani după ce Burnham a devenit primar — am prezidat Greater Manchester Independent Prosperity Review, căreia i s-a cerut să realizeze o evaluare economică actualizată. Analiza a subliniat din nou importanța competențelor, a tranzițiilor pe piața muncii și a infrastructurii, dar a adăugat și un accent pe ecosistemul de inovare.
Dacă va exista o altă analiză în 2029, aș participa cu plăcere. Dar simplul fapt că astfel de evaluări sunt realizate periodic evidențiază două trăsături ale succesului orașului Manchester: deschiderea către o analiză riguroasă și pragmatică a punctelor tari și slabe ale economiei și, la fel de important, o intenție strategică.
Revitalizarea unei regiuni dezindustrializate și aflate în declin este un proces de lungă durată. Până la momentul în care a avut loc analiza din 2009, o generație de lideri civici — în special directorul executiv Howard Bernstein și liderul ales al Consiliului, Richard Leese — petrecuse ani întregi construind o coaliție politică în favoarea descentralizării unor competențe către oraș. Iar din 2009 încoace, liderii orașului, inclusiv Burnham, au menținut același set larg de politici. Această stabilitate contrastează puternic cu schimbările frecvente de direcție observate la nivel național.
Strategia de revitalizare a Greater Manchester nu este lipsită de critici. Ea a fost ghidată de înțelegerea faptului că creșterea economică este o condiție prealabilă pentru orice alt obiectiv pe care liderii politici ar putea să îl urmărească, inclusiv reducerea inegalităților majore dintre cartierele orașului. Însă pentru unii critici ai conducerii orașului, contrastul dintre zgârie-norii moderni din centrul orașului și zonele mai defavorizate din afara acestuia este considerat ofensator.
Cu toate acestea, a existat suficient sprijin pentru a susține un efort pe termen lung de consolidare a fundamentelor creșterii. Rezultatele vorbesc de la sine. Greater Manchester are cea mai mare rețea de metrou ușor și tramvai din Regatul Unit — una dintre doar opt din țară — care a fost extinsă treptat de la inaugurarea sa în 1992. De asemenea, a devenit prima regiune din afara Londrei din ultimii aproape 40 de ani care a adus toate serviciile locale de autobuz sub control local, ca parte a rețelei Bee Network, introdusă de Burnham în 2021.
Uneori, Andy Burnham este ironizat pentru entuziasmul său față de Bee Network. Dar acest serviciu nu ar putea fi mai important pentru prosperitatea viitoare a orașului Manchester. Autobuzele locale reprezintă trei cincimi din toate călătoriile cu transport public din Regatul Unit. Dacă aglomerația din majoritatea orașelor urmează să fie vreodată rezolvată, aceste rețele vor trebui extinse.
Dincolo de îmbunătățirea vieții cotidiene a locuitorilor, liderii din Manchester au construit o platformă pentru creștere centrată pe universitățile sale și pe ecosistemul de inovare. Această reinventare a fost în lucru timp de decenii, iar până de curând rezultatele păreau dezamăgitoare. Dar odată ce ciclul virtuos al creșterii a fost activat, progresul s-a accelerat — devenind auto-întreținut.
Poate viitorul probabil prim-ministru al Regatului Unit să reproducă modelul din Manchester la nivel național? Nu în întregime. Autoritățile locale sunt mai bine poziționate decât liderii naționali să identifice nevoile regiunilor lor, să coordoneze diferite domenii de politică și să construiască un consens. Iar numărul și amploarea provocărilor cu care se confruntă un prim-ministru le depășesc cu mult pe cele ale oricărui guvern municipal.
Dar lecțiile esențiale ale modelului din Manchester rămân valabile. Asigurarea faptului că oamenii au competențele și infrastructura necesare pentru a-și găsi locuri de muncă, pentru a ajunge la serviciu și pentru a-și dezvolta afacerile este esențială pentru creștere. Iar acest lucru poate fi realizat doar dacă autoritățile își mențin strategia pe termen lung. După cum observa un personaj al lui Ernest Hemingway, falimentul apare „treptat și apoi brusc”. La fel este și prosperitatea. >>
