Retoric, președintele american tocmai a făcut un viraj amețitor în dosarul războiului ruso-ucrainean, punctând după cum urmează:
- Kievul “este în măsură să lupte şi să recâştige întreaga Ucraină în forma sa originală”.
- “Graniţele originale de unde a început acest război sunt o opţiune foarte realistă”.
- “Rusia luptă de trei ani şi jumătate fără un scop precis”.
- Rusia este “un tigru de hârtie “.
- Ucraina “are un spirit mare şi devine din ce în ce mai bună”.
- “Acesta este momentul potrivit pentru Ucraina să acţioneze”.
- “Vom continua să furnizăm arme NATO pentru ca NATO să facă ce doreşte cu ele”.
Marja în care e capabil să oscileze Donald Trump pe un asemenea subiect este într-adevăr halucinantă, având în vedere pornografia geopolitică pe care a orchestrat-o în februarie, în Biroul Oval, față de omologul Volodimir Zelenski; având în vedere episoadele în care administrația Trump a tăiat efectiv sprijin militar esențial pentru militarii ucraineni, punându-i în pericol letal pe front, șubrezindu-le comandanților capacitatea de planificare și execuție a unor operațiuni; în fine, având în vedere lipsita de sens și, în final, de rezultat curtare a lui Putin l-a care Trump s-a dedat încă din prima zi de mandat și pe care a continuat-o orbește luni în șir.
Bineînțeles că, până și în aceste condiții, schimbarea abruptă și radicală de retorică a liderului SUA este notabilă și binevenită.
Totuși, mai importante, dar nu mai puțin lipsite de eventuale noi emoții pentru Ucraina și aliații săi europeni sunt următoarele trei întrebări:
- Și dacă Trump se va mai răzgândi o dată?
- De ce a vorbit așa ?
- Și de ce acum ?
Din rațiuni de legitimă precauție, având în vedere instabilitatea lui Donald Trump în politica externă, aș înclina să las cât se poate de deschisă posibilitatea unei eventuale răzgândiri sau cel puțin a unei eventuale diluări a puternicei luări de poziție în favoarea Ucrainei, pe care a avut-o zilele acestea. Vom trăi și vom vedea.
Cât privește întrebările 2 și 3, aș începe cu ultima, căci răspunsul este mai scurt și este destul de intuitiv.
În cazul lui “De ce acum?”, înțelegerea ne este mijlocită de context:
- Efortul de pace al lui Trump a eșuat, Putin i-a trântit cu emfază toate ușile în nas, iar președintele american se află azi în situația de a nu mai știi cum să apuce problema în relația cu Kremlinul.
- Economia rusă, în sfârșit, oferă semne palpabile că se sufocă susținând efortul de război. Kremlinul tocmai ce a decis majorarea TVA-ului, dar pentru ruși vestea proastă e că asupra lor planează și alte măsuri dramatice de “ajustare”. În orice caz, starea economiei Rusiei a ajuns atât de gravă încât până și mintea în ceață a unuia ca Donald Trump a ajuns capabilă să priceapă cum stă în realitate treaba.
- Relația Moscova-Beijing strânge tot mai mult rândurile, în ultimele săptămâni binomul ruso-chinez reușind să seducă de partea sa și India.
Acum, să dezvoltăm întrebarea 3 – “De ce a vorbit Trump așa?”
Întrebarea 3, firește, include toate elementele de răspuns de la întrebarea 2, dar nu se și reduce la ele, ci lărgește semnificativ orizontul.
Și îl lărgește pe cel puțin patru dimensiuni, fiecare cu ipoteza sa, una singură mai îmbucurătoare, iar celelalte mai mult sau mai puțin îngrijorătoare:
- Trump a vorbit așa, arătându-se în sfârșit hotărât să ia partea Ucrainei întrucât, după cum explica însuși Trump: “Am ajuns să cunosc şi să înţeleg pe deplin situaţia militară şi economică a Ucrainei/Rusiei”. Dacă într-adevăr așa stau lucrurile, atunci, în ipoteza asta, nu ar trebui să ne temem că Trump s-ar mai putea răzgândi, ci că, din contră, va și acționa în consecință. Dar vulnerabilitatea acestei ipoteze rezidă tocmai în semnalul dat de explicația lui Trump: dacă președintele SUA a avut nevoie de atât de mult timp până să priceapă un lucru atât de evident, asta îndeamnă că problema ce ține de deficitul și retardul de cunoaștere ale ocupantului de la Casa Albă nu va dispărea integral peste noapte, ci va mai genera din când în când noi surprize nefaste pentru Ucraina și aliații săi europeni.
- Trump a vorbit așa întrucât s-a lămurit în sfârșit sau a fost lămurit în sfârșit asupra faptului că cu cât va slăbi mai mult Rusia, ajutând Ucraina, cu atât poate slăbi mai mult China, slăbind Rusia. China este un factor vital pentru Rusia, numeroase analize serioase demonstrând de luni și ani că mașinăria de război a Moscovei depinde și financiar, și tehnologic de sprijinul Beijingului. Ba mai mult, în iulie, ministrul de Externe al Chinei îi explicase șefei diplomației UE că China nu își poate permite ca Rusia să piardă războiul din Ucraina. În plus, un aspect interesant – într-un interviu acordat, marți, Fox News, după ce s-a întâlnit cu Donald Trump, președintele Zelenski a pus degetul pe rană, afirmând următoarele: ”Cred că preşedintele Trump poate schimba atitudinea lui Xi Jinping faţă de acest război, deoarece China, noi nu simţim că China doreşte să pună capăt acestui război”. Nu este exclus ca în decursul întrevederii dintre cei doi președinți să fi fost atinsă tocmai tema aceasta, a pârghiei ucrainene pe care Trump ar putea-o accesa pentru a modifica atitudinea lui Xi. În orice caz, ar fi o temă pe placul lui Donald Trump, mai ales că președintele american nu doar că a fost sfidat la maximum de Putin, dar pierde accelerat teren și în fața lui Xi, deopotrivă în războiul comercial declarat Beijingului și în ceea ce privește afirmarea globală a posturii politico-militare a Chinei.
- O a treia dimensiune de răspuns la întrebarea “de ce a vorbit Trump așa?” ar fi aceea pur mercantilă: dacă tot nu reușesc să opresc războiul, atunci măcar să fac bani din el. Și adevărul este că, în săptămânile din urmă, SUA și aliații din NATO au convenit un mecanism prin care sprijinul american pentru Ucraina va curge sub forma de achiziții de armament contractate și plătite Americii de europeni. Cu alte cuvintele, chiar dacă nu va fi pacea promisă în 24 de ore, cel puțin va fi un război profitabil pentru vistieria și economia Americii. E drept, este o ipoteză ușor reducționistă, dar adesea reducționistă este și optica lui Trump deopotrivă în politica internă și externă, după cum și binecunoscut de expandat este apetitul său de a scoate dolari de la absolut oricine (vezi țările amărâte din Asia și Africa, crunt lovite de tarifele sale) și indiferent de circumstanțe (vezi tocmai cazul Ucrainei, țară pe care a șantajat-o economic contra garanții de securitate post-război și de pe urma căreia a făcut aranjamente pentru a câștiga bani în timpul conflictului).
- Ultima ipoteză care ar oferi un răspuns la întrebarea 3 este probabil și cea mai sumbră dintre toate: nu este exclus ca Trump să aibă în vedere o binecuvântare a sprijinului european pentru apărarea Ucrainei concomitent cu o eventuală dezangajare adâncită a SUA și din Ucraina, în particular, și din Europa, în general. O proaspătă analiză Reuters sondează credibil tocmai această perspectivă. Iar după cum remarca un expert RUSI, citat în respectivul material, “discursul său s-a schimbat, dar el pare să continue să vorbească despre distanţarea SUA de conflict. Îl pune mereu în cârca Europei”.
Cu Donald Trump la cârma afacerilor mondiale, lumea a avut opt luni la dispoziție să observe, cu crâncenă preocupare, că lucrurile simple devin suspect de complicate, iar aspectele complexe capătă accente suspect de simpliste.
Cu vârf și îndesat, este chiar cazul schimbării radicale de retorică a președintelui SUA în ceea ce privește Ucraina, Rusia și războiul dintre aceste două țări.
