Decizia CPI legată de Putin înseamnă că status quo-ul său este mort. Liderul Rusiei se confruntă acum cu un viitor incert, scrie Sam Greene într-o analiză CEPA.
<< Este tentant să respingem punerea sub acuzare de către Curtea Penală Internațională (CPI) a lui Vladimir Putin pentru crime de război ca fiind puțin mai mult decât o victorie simbolică, un gest de solidaritate morală cu Ucraina, dar cu o importanță practică redusă. Această tentație ar trebui combătută.
Deși șansele de a-l vedea pe Putin pe banca acuzaților la Haga sunt reduse, iar inculparea este puțin probabil să schimbe cursul pe termen scurt al războiului pe teren, anunțul CPI va remodela radical natura relației dintre Rusia și restul lumii și contururile politicii din interiorul Rusiei însăși. Pentru factorii de decizie politică din Europa, din „sudul global” și din înălțimile de comandă ale Rusiei, noua realitate inevitabilă este următoarea: nu există viitor cu Putin.
Atât timp cât Putin se află la putere, punerea sub acuzare de către CPI de-normalizează permanent relația Rusiei cu toate cele 123 de state semnatare ale Statutului de la Roma. Din punct de vedere legal, fiecare dintre aceste state – inclusiv fiecare membru al Uniunii Europene, majoritatea statelor africane, toate statele din America Latină și de Sud, cu excepția Cubei și a Nicaraguei, și chiar și Tadjikistanul – au obligația de a-l aresta pe Putin dacă acesta pune vreodată piciorul pe teritoriul lor. Din punct de vedere politic, puțini șefi de stat din țările care respectă CPI vor dori să fie văzuți dând mâna cu singurul președinte în exercițiu, în afară de Omar Al Bashir din Sudan, care a fost pus sub acuzare de Haga. Cu interacțiunile la nivel de summit înghețate efectiv, restul relațiilor Rusiei cu aceste țări vor suferi o răcire inevitabilă.
Pentru statele democratice în special, unde liderii sunt mai sensibili la opinia publică și, prin urmare, la acuzațiile de asociere cu un criminal de război căutat, decizia CPI va pune capăt oricăror discuții despre revenirea la status quo-ul ante atâta timp cât Putin va domni. În Europa, această realizare va avea un impact imediat asupra abordării războiului: fără nicio perspectivă de a face afaceri cu Putin, nu există niciun motiv pentru a se proteja politic împotriva unui rezultat în care regimul său persistă. Ca s-o spunem pe șleau, Putin nu mai are niciun obraz de salvat.
Aceeași constatare o vor avea și acele părți ale elitei ruse care și-au permis să creadă într-o reconciliere postbelică cel puțin parțială cu Occidentul. Până acum, Putin a evitat nemulțumirea în rândul unor părți ale elitei – în special a celor a căror putere este legată de comerț și finanțe, mai degrabă decât de securitate și hidrocarburi – menținând un grad de ambiguitate cu privire la modul în care acest război s-ar putea încheia și la ceea ce ar putea urma. Ca atare, elitele nemulțumite de război au fost stimulate să aștepte să se termine. Noul statut oficial al lui Putin, de criminal de război pus sub acuzare, cu toate consecințele politice aferente în Europa și nu numai, înseamnă că acestea nu mai au niciun motiv să aștepte.
Putin, desigur, nu va sta cu mâinile în sân. El va lucra pentru a discredita CPI, în special în rândul acelor țări care nu au dorit să participe la efortul de a izola Rusia, prezentând Curtea ca pe-o marionetă a unui Occident ipocrit. Dar va fi o bătălie dificilă, având în vedere că multe dintre aceste țări sunt, de asemenea, semnatare ale Statutului de la Roma, un statut la care nu vor fi dornice să renunțe.
Chiar și așa, mulțumirea ar fi greșită, la fel și refuzul continuu al SUA de a se angaja direct cu CPI, ceea ce înseamnă că America nu este în pas cu restul NATO. Dacă SUA doresc să-și demonstreze adeziunea la restaurarea unei ordini mondiale bazate pe reguli, ar trebui să ratifice Statutul de la Roma și să pună ultimul cui în sicriul ambițiilor globale ale lui Putin.>>
