Igor Strelkov (Girkin), un militar în retragere și un criminal de război, fost ofițer FSB și fost „ministru al apărării al Republicii Populare Donețk”, a fost reținut la 21 iulie. El a fost recent găsit vinovat de doborârea Boeingului MH17 în iulie 2014 de către un tribunal de la Haga și condamnat pe viață. Dar, într-o întorsătură neașteptată, a fost arestat în schimb la Moscova, scrie Novaia Gazeta Europa.
Cu trei zile înainte, Vladimir Kvacikov, un alt membru al așa-numitei facțiuni a „patrioților” și fost ofițer al serviciilor de informații militare ruse, a fost acuzat de discreditarea armatei ruse. El nu se află încă în arest, spre deosebire de Strelkov, care a fost trimis într-o închisoare preventivă printr-o decizie judecătorească, fiind acuzat de instigare online la extremism.
Strelkov, alias Girkin, și-a câștigat notorietatea în 2014, când a început războiul din Donbas. Pagina sa de pe VK, rețeaua de socializare din Rusia, a fost cea care a menționat „o pasăre doborâtă” la 17 iulie 2014, „pasăre” care s-a dovedit ulterior a fi un zbor de pasageri MH17 cu aproape trei sute de persoane la bord.
Mai târziu în acel an, Strelkov a declarat că detașamentul său a fost cel care a început acest război: „Dacă detașamentul nostru nu ar fi trecut granița, totul s-ar fi terminat așa cum s-a întâmplat la Harkov și Odesa. Câteva zeci de oameni ar fi fost uciși, arși sau arestați. Și asta ar fi fost tot”, a declarat el pentru ziarul Zavtra.
Părea că Strelkov era în întregime loial Kremlinului și, în ciuda unor declarații dure, părea să fie, în general, din aceeași stofă cu autoritățile ruse.
„Strelkov se potrivea cu unele dintre obiectivele strategice și cu ideologia lui Putin”, notează politologul Abbas Galliamov. „În același timp, ineficiența maximă a sistemului era evidentă pentru el, precum și incapacitatea acestuia de a atinge obiectivele pe care le dictează această ideologie”.
„El știa că obiectivele pe care ei le consideră corecte nu pot fi atinse din cauza ineficienței și imbecilității extreme a regimului”, spune Galliamov.
În după-amiaza zilei de 21 iulie, pe canalul Telegram al lui Strelkov a fost postat un mesaj care ar fi fost scris de soția sa, Miroslava Reginskaia. Aceasta i-a informat pe adepții lui Strelkov că soțul ei a fost „reținut și dus cine știe unde”. De asemenea, ea a precizat că acesta a fost acuzat de extremism.
Canalul Telegram al lui Strelkov are aproape 900.000 de urmăritori. Pe acest canal, el obișnuia să critice din când în când armata rusă și vârfurile sale, inclusiv pe comandantul suprem, precum și toate acțiunile acestora în Ucraina. El a criticat nu războiul în sine, ci mai degrabă anumite măsuri specifice care, în opinia sa, nu au fost suficient de agresive și hotărâte.
Persoanele care se opuneau războiului citeau, de asemenea, canalul lui Strelkov, făcând precizarea că acesta era o bună sursă de informații cu privire la ceea ce se întâmpla cu adevărat pe front.
Pe 18 iulie, Strelkov s-a întrecut pe sine însuși, postând această declarație pe Telegram: „Timp de 23 de ani, la conducerea țării s-a aflat un nimeni și a reușit să arunce praf în ochii unei mari părți a națiunii”.
„Țara noastră se va prăbuși dacă acest laș va rămâne în funcție încă șase ani”, a declarat Strelkov.
Se pare că un „lașul” s-a simțit jignit de acest lucru. Dosarul penal a fost inițiat în aceeași zi, iar Strelkov a apărut în instanță pe 21 iulie.
Chestiunea nu l-a luat deloc prin surprindere.
A devenit clar că, după ce regimul reușise să facă față criticilor venite din partea oamenilor cu vederi liberale, fie aruncându-i la închisoare, fie forțându-i să părăsească țara, următoarea țintă vor fi „patrioții”.
„Naționaliștii de toate felurile sunt o amenințare mai mare pentru regim decât liberalii”, consideră politologul Nikolai Petrov. „Ei au mai mult sprijin în societate”.
„În timp ce lupta împotriva opoziției liberale, regimul a tolerat criticile venite din partea aliaților săi ideologici”, spune sociologul Nikolai Mitrohin. „Acum s-a dovedit că această critică servește drept bază ideologică pentru rebeliuni de tip Prigojin, subminează unicitatea autorității în armată și, în general, amenință regimul. Amenințarea reală a unor astfel de revolte nu pare a fi atât de gravă, dar este evident că Putin și cercul său au fost speriați de ea. Acum își depun toate eforturile pentru a eradica ceea ce până acum a fost doar o amenințare potențială.”
Sociologul crede că „patrioții” vor fi acum persecutați cu aceeași vigoare ca și liberalii.
Abbas Galliamov crede că regimul nu tolerează niciun fel de critică și că și-a pierdut complet cumpătul după revolta lui Prigojin.
„Strict vorbind, este o mișcare proastă din partea lor să-l înhațe pe Strelkov. Iată ce se va întâmpla acum. Toată această «facțiune patriotică» și va da seama: wow, se pare că Navalnîi a avut dreptate până la urmă, regimul este o dictatură, o tiranie!”.
„Patrioții” obișnuiau să fie mai mult sau mai puțin mulțumiți cu asuprirea liberalilor – sau, așa cum îi văd ei, „dușmanii Patriei, occidentalii și trădătorii blestemați”. Dar acum valul s-a schimbat: guvernul îi vizează pe „proprii lor băieți”, spune Galliamov.
„Acest lucru va face ca baza de susținere a regimului să se micșoreze și mai mult. Destul de curând, regimul nu va mai avea nicio bază de sprijin. Regimurile ca acesta sunt super fragile, iar orice «marș al justiției V2.0» le va sfâșia. Așadar, Putin își dă seama că a făcut un lucru greșit”, continuă analistul politic.
De ce a făcut-o Putin? Probabil pentru că declarațiile lui Strelkov l-au jignit personal, sugerează Galliamov. Putin și-a sacrificat strategia pe termen lung în favoarea resentimentelor, adaugă expertul.
Kremlinul a rămas acum cu sprijinul birocraților și al agențiilor de securitate, care, de asemenea, devin tot mai puțin loiali, explică Galliamov.
„Lovitura de stat a lui Prigozhin a demonstrat că Putin nu se poate baza pe deplin pe aceste grupuri. Cred că va reuși să îi sperie suficient de bine pe «patrioți» pentru a evita ca aceștia să iasă în stradă, dar vor scrie ceea ce gândesc cu adevărat pe rețelele de socializare”, spune expertul.
„Iar națiunea va vedea acest lucru. Oamenii de securitate o vor auzi, iar aceste sentimente vor infesta și agențiile de securitate”.
Acesta este contextul cu care se va confrunta Rusia înaintea alegerilor prezidențiale. Cel mai mare grup social care obișnuia să fie loial regimului din cauza convingerilor și nu a fricii nu va mai fi, crede Galliamov.
Aparent, Kremlinul obișnuia să-i tolereze pe „patrioți”, temându-se de indignarea publică. Dar 21 iulie a demonstrat că nu mai există frică. Un miting de susținere a lui Strelkov, organizat în fața tribunalului, a atras mult mai puțini oameni decât procesele împotriva politicienilor Alexei Navalnîi și Ilia Iașin, sau chiar decât procesele împotriva regizoarei de teatru Evgenia Berkovici și a dramaturgului Svetlana Petriiciuk, care au fost încarcerate.
Nu este de așteptat o rezistență serioasă din partea „patrioților”, consideră sociologul Nikolai Mitrohin.
„Consolidarea «patrioților» a fost întotdeauna doar o speculație mediatică. Nu a existat nicio consolidare timp de mulți ani”, notează el. „Toți veteranii războiului din Donbas sunt uniți în Uniunea Veteranilor din Donbas, condusă de Alexander Borodai, deci este o formațiune creată în totalitate de Kremlin”.
Abbas Galliamov este convins că „patrioții turbo” care fac zgomot pe rețelele de socializare nu vor ieși în stradă pentru a protesta.
„Acești «patrioți» rămân pe canapelele lor, sorbind bere”, spune politologul. „Când au ieșit ultima dată în stradă pentru a-și manifesta nemulțumirea? Când Putin a retras trupele din «gloriosul oraș rusesc Herson», niciun «turbo-patriot» nu a ieșit în stradă. Acești oameni sunt extrem de pasivi”.
Nu există mulți patrioți dedicați printre susținătorii lui Strelkov, crede Galliamov.
„Sunt mult mai puțini oameni dedicați printre ei în comparație cu liberalii. Ei sunt teribil de pasivi și sunt în mare parte incapabili să producă eforturi politice proprii. Până la un moment dat, simpla lor prezență în politica rusă obișnuia să creeze sentimentul că regimul se bazează pe popor și pe opinia publică. Acest sentiment începe să dispară.”
Nikolai Petrov tinde să creadă că, chiar dacă „patrioții” se vor liniști acum, Kremlinul va continua oricum epurările împotriva lor.
„Deocamdată nu este clar cât de dur va trata regimul cu ei”, spune el. „Cunoaștem tactica pe care au folosit-o împotriva liberalilor: fie plecați din țară, fie mergeți la închisoare pentru douăzeci de ani. Strelkov a fost declarat criminal de război de către un tribunal [olandez], așa că va ajunge oricum în închisoare dacă va încerca să părăsească Rusia. Ar fi fost o opțiune decentă pentru el, deoarece închisorile din Europa oferă condiții mult mai bune decât cele rusești, dar oricum este prea târziu pentru el acum.”
Nikolai Mitrohin este de acord că Kvacikov și Strelkov nu vor fi ultimele ținte ale Kremlinului, așa că tovarășii lor de gândire vor trebui să se asigure că au unde să se retragă.
„Ei ar putea «pleca în Belarus», aceasta ar fi o opțiune foarte probabilă pentru ei”, spune sociologul. „Acești oameni au încercat întotdeauna s-o lase mai moale cu Lukașenko și să evite să-l insulte. Uzbekistanul este o altă opțiune, la fel ca multe alte locuri din afara Europei”.
Pe vremuri, aripa dreaptă a încercat să facă o coaliție cu liberalii. A existat un Consiliu de Coordonare a Opoziției Ruse care le includea pe amândouă. Nikolai Petrov consideră că, deși aceste două partide sunt considerate de proscriși, o astfel de alianță este foarte puțin probabil să se repete în prezent. Abbas Galliamov, însă, este sigur că o astfel de uniune va apărea la un moment dat, dar nu va dura mult timp.
„O unificare a opoziției se întâmplă întotdeauna înainte de o revoluție. La un moment dat, democrații constituționali au acționat împreună cu bolșevicii. În cazul nostru, se va întâmpla și ceva de acest gen, iar acest lucru este foarte bine. În mod clar, o astfel de alianță nu poate fi decât tactică și temporară. Ele au obiective strategice diferite. Apoi, una dintre părți va fi înfrântă. De exemplu, în timpul revoluției ruse din 1917, aripa moderată a fost învinsă de aripa radicală, dar în revoluția din noiembrie 1918 din Germania, aripa moderată a reușit să rămână la putere, ajungând deasupra aripii radicale. Așadar, această alianță va fi doar temporară, dar se va întâmpla totuși. Așa funcționează revoluțiile”.
