The New York Times a stat de vorbă cu 20 de experți, încercând să realizeze un tablou al previziunilor pe termen scurt legate de impactul social al pandemiei de Covid-19.
Printre ipotezele trasate se numără și cea a transformării imunității în avantaj social. „Va fi o schismă înfricoșătoare”, prezice Dr. David Nabarro, un trimis special al Organizației Mondiale a Sănătății pe Covid-19. „Cei cu anticorpi vor putea călători și lucra, iar restul vor fi discriminați.”
Pe măsură ce americanii blocați în restricții își văd vecinii imuni reluându-și viața și poate chiar ocupând locurile de muncă pe care le-au pierdut, nu este greu de imaginat tentația enormă de a se alătura lor prin autoinfecție, prognozează specialiștii. Cetățenii mai tineri, în special, vor calcula că riscul unei boli grave poate fi în continuare preferabil sărăciei și izolării.
Legat de această stratificare pe clase la limita distopiei, The New York Times amintește de un episod din anii 1980, în contextul epidemiei de SIDA.
La acea dată, Cuba a învins cu succes mica sa epidemie de SIDA, internându-i cu forța pe toți cei testați pozitiv în lagărele de izolare. În interior, însă, cei internați aveau propriile lor bungalouri, alimente, îngrijiri medicale, salarii, trupe de teatru și clase de artă.
Consecința? Zeci de tineri fără adăpost din Cuba s-au infectat deliberat prin contacte sexuale sau injecții cu sânge pentru a intra în aceste lagăre, a spus dr. Jorge Pérez Ávila, specialist în SIDA. Mulți dintre aceștia au murit înainte de introducerea terapiei antiretrovirale.
În podcast-ul The Daily al The New York Times, Donald J. McNeil Jr. aduce în discuție un alt precedent în istorie, mergând adânc pe firul timpului. Până în anii 1800. Vaccinul împotriva variolei a apărut în secolul al XIX-lea, fiind primul vaccin din lume dezvoltat contra unei boli infecțioase.
Însă până la obținerea vaccinului, cum făceau oamenii față variolei?
„În anii de dinaintea vaccinului împotriva variolei, oamenii obișnuiau să ia puroi din bășicile bolnavilor sau coji și le puneau într-o incizie mică făcută în brațul copilului. Sau direct în nară. De obicei, găselnița asta îți dădea o formă blândă de variolă. Și am discutat cu un imunolog care mi-a spus: «Uite, copilul avea un pericol de moarte de 1%, părinții știau foarte bine asta. Și asta a fost bine, deoarece, dacă aveai o epidemie de variolă, de obicei aproximativ o treime dintre cei susceptibili mureau.» Așadar, dacă aveai 6 copii, te gândeai serios dacă să le introduci sau nu puțină variolă în braț”, povestește McNeil Jr.
Sinistra perspectiva,de cosmar!Nici nu vreau sa-mi imaginez ,asa ceva e de domeniul filmelor de groaza!
“… nu este greu de imaginat tentația enormă de a se alătura lor prin autoinfecție, prognozează specialiștii. Cetățenii mai tineri, în special, vor calcula că riscul unei boli grave poate fi în continuare preferabil sărăciei și izolării. ”
E adevărat că scapă cu viață cei tineri, dar sechelele sunt grave și pe viață.