La un an de la preluarea celui de-al doilea său mandat, Donald Trump dă semne evidente că:
- Se simte imbatabil la modul absolut. A proclamat victoria pe orice a atins cu mâna sa magică de președinte – de la cifra aiuritoare de șapte-opt războaie rezolvate; la războaiele tarifare prin care cică recoltează sute de miliarde de dolari, doar că îi culege de la americani (consumatori și companii), iar nu de la străini, așa cum pretinde; și până la operațiunile militare contra programului nuclear iranian și de capturare a dictatorului Nicolas Maduro.
- Se simte sigur pe el ca nimeni altcineva pe lumea asta, fapt pentru care a ajuns să proclame cumva în avans victoria pe orice altceva îi mai trece prin gând să atingă cu mâna-i prezidențială: pentru moment, e cazul Groenlandei pe care Trump mai că o prezintă deja ca și anexată, după cum e cazul întregii emisfere vestice pe care o prezintă deja ca și intabulată pe numele SUA.
- Se simte trimisul Domnului pe pământ, din moment ce a supraviețuit atentatului la viața sa, din vara lui 2024. Trump personal a prezentat această spectaculoasă victorie a vieții asupra morții drept grație și protecție divină, în timp ce spirite mai încinse din universul MAGA au statuat cu o îndrăzneală infantilă că Donald Trump a fost astfel învestit cu un soi de misiune – una universală și salvaționistă, cum altfel ?
Părerea fantastic de bună pe care Donald Trump o are despre el însuși nu este ceva nou, dar în ultimul an a căpătat o strălucire orbitoare ca lumina soarelui. Și tocmai asta e problema.
Azi, cele câteva reușite cu bătaie scurtă și numeroasele operațiuni de propagandă agresivă și marketing personal prin care înfățișează ca pe succese infinite demersuri ce vor face rău Americii pe termen lung (politica tarifară, subminarea democrației în Europa, subminarea UE și în general alienarea aliaților strategici ai SUA din platoul eurasiatic) pot face ca scepticismul față de președinția Trump să pară o răutate gratuită (în cel mai bun caz) sau una vinovată (în cel mai rău).
Dar ceea ce azi pare că-i merge lui Trump doar în profit, mâine are toate șansele să-l pună pe pierdere.
Două trăsături nocive de caracter (punctele 1 și 2, de mai jos), respectiv o eroare strategică pe care deja a comis-o (punctul 3, de mai jos) concurează la anticiparea unei asemenea dinamici. Toate, prin consecințele lor, pot fi urmărite în timp:
- Lui Donald Trump îi lipsește perspectiva – gândește raportând-se la instantaneu spre imediat; are lacune în materie de istorie; nu e interesat de mecanismele fine ale funcționării instituțiilor, de mecanismele și sensul alianțelor forjate în decenii; e incapabil să proiecteze și să proceseze interesul SUA altfel decât prin prisma interesului personal.
- Este extrem de ușor influențabil – deopotrivă de evenimente și de persoane și, dintre persoane, mai ales de către lideri autoritari care în realitate percep SUA ca pe un dușman existențial, iar pe președintele ei de azi ca pe un clovn care le oferă nemărginite oportunități de exploatare.
- Donald Trump a deschis prea multe fronturi, iar numărul și complexitatea lor ar reprezenta o provocare insurmontabilă chiar și pentru un individ mai apt intelectual decât el, chiar și pentru un președinte mai competent decât domnia sa, chiar și pentru o țară mai puternică decât e azi țara pe care o conduce. Mizează pe subminarea democrației în SUA și pe subminarea democrației în Europa, a purces la epurări în zone cheie ale instituțiilor de securitate americane (în servicii, în diplomație și la Pentagon), încearcă să destabilizeze până la destrămare blocurile aliate Americii – UE și NATO -, caută să anexeze teritorii și economii în diverse colțuri ale lumii, a lansat războaie tarifare contra întregii lumi. Capcana, în acest punct, e dublă: Trump va avea de pierdut și dacă îi vor reuși toate astea, dar și dacă nu îi vor reuși. În primul caz, cel al eventualei reușite totale sau chiar parțiale, consecința va fi o Americă semnificativ slăbită – și economic, și ca putere hard, și ca putere soft. Altfel spus, un orizont îndepărtat, chiar antagonic celui promis, al unei Americi mărețe (MAGA). În cel de-al doilea caz, cel al eventualului eșec pe toată linia sau fie și doar pe alocuri, aura lui Trump va suferi o benefică (pentru ceilalți) evaporare. Familia, prietenii și admiratorii mai bine s-ar ruga pentru eșecul rapid și total al Donald Trump – mai bine-i păstrezi o amintire de eșuat mediocru decât de individ și președinte care a distrus o moștenire realmente măreață, un proiect unic de țară, de un succes încă neegalat, chiar dacă unul imperfect.
Toate astrele sunt deja aliniate pentru ca dinamica să se inverseze, trecând de la aparența de azi, că totul îi iese lui Trump pe profit, la certitudinea de mâine, că totul este de fapt pe pierdere: deficit Intelectual, deficit de perspectivă, ego ce îl orbește, zero cenzori în proximitatea sa (în fapt, asta este și diferența cea mai toxică dintre primul și acest al doilea mandat), respectiv bătălii duse pe multiple fronturi.
E suficient ca actorii internaționali (deopotrivă prieteni ai SUA, ce-și văd pusă în pericol prietenia cu SUA, ca și dușmani ai SUA, ce văd o oportunitate de neratat în actualul patron de la Casă Albă) să exploateze una, mai multe sau toate aceste vulnerabilități intrinseci ale administrației Trump, iar steaua lui Trump și poate chiar a Americii să înceapă în curând să pălească.
Europenii, oricât de blânzi și ezitanți pot lăsa impresia că sunt, nu vor sta cu mâinile în sân și vor reacționa corespunzător acțiunilor lui Trump. O vor face pur și simplu pentru a se apăra și pentru a limita pierderile la care Europa a fost expusă de nebunia trumpistă.
Chinezii și rușii nu vor sta cu mâinile în sân, iar asta din două motive ușor de intuit: pentru că au înțeles cât de multe au de câștigat, dar și pentru că vor vrea să diminueze zonele în care pot avea totuși de pierdut.
Din povestea revenirii lui Trump la Casa Albă, toată lumea va avea de pierdut și toată lumea se va bate cu ferocitate pentru a pierde cât mai puțin. Desigur, unii vor avea totuși și de câștigat (doar că, din nefericire, această pătură de victorioși oportuniști este formată exclusiv din inamici ai democrației și ai lumii libere, deci ai Americii și ai Europei).
Cu siguranță, însă, cu cât fenomenul Trump-MAGA va dăinui, cu atât America va ieși pe pierdere, va deveni infinit mai puțin măreață și va regreta eșecul instituțional și electoral în a fi blocat la timp acapararea Biroului Oval de către un personaj care – ironie supremă a sorții! – nu-și ascunsese o clipă potențialul atomic de distructiv.
- PS: Istoria nu ne lasă fără învățăminte prețioase nici la acest capitol: niciun lider firav intelectual nu a construit sau reconstruit o țară; niciun lider mesianic nu și-a salvat poporul; nicio derivă autoritaristă și nicio slăbire sau eliminare a democrației nu a făcut economia mai puternică, ci a slăbit-o până la os; și niciun lider care s-a aventurat în ofensive pe mai multe fronturi nu a scăpat neîngropat în propriile tranșee.
