Anders Fogh Rasmussen, care a deţinut postul de secretar general al NATO înaintea lui Jens Stoltenberg, a prezentat o propunere prin care Ucraina să adere la alianţa militară, dar fără teritoriile ocupate de Rusia. Rasmussen spune că această aderare parţială ar trimite un avertisment Moscovei că nu poate împiedica Ucraina să adere la NATO, relatează The Guardian, potrivit News.ro.
Anders Fogh Rasmussen a lucrat mult timp alături de Andri Iermak, consilier al preşedintelui ucrainean Volodimir Zelenski, în special înaintea ultimului summit NATO de la Vilnius, din acest an. Reuniunea liderilor din Alianţa Nord-Atlantică s-a încheiat fără o invitaţie de aderare pentru Ucraina, aşa cum şi-ar fi dorit Kievul. Acum, potrivit The Guardian, Rasmussen şi Iermak discută din nou pe larg despre locul Ucrainei într-o nouă arhitectură de securitate europeană, inclusiv despre chestiuni practice legate de amploarea aderării Ucrainei la NATO.
Rasmussen, care a fost secretar general al NATO între 2009 şi 2014 – anul când Rusia a anexat Crimeea – a insistat că un plan de aderare parţială a Ucrainei nu ar semnala o îngheţare a conflictului, ci ar marca mai degrabă o determinare de a avertiza Rusia că nu poate împiedica Ucraina să se alăture alianţei defensive occidentale.
NATO urmează să organizeze summitul său aniversar – care marchează 75 de ani de la crearea alianţei – la Washington, în vara anului viitor, iar problema viitoarei aderări a Ucrainei va fi cu siguranţă un subiect important.
Liderii ucraineni au fost profund dezamăgiţi atunci când, sub presiunea SUA şi a Germaniei, la summitul său din acest an, NATO a emis o declaraţie în care se spune că Ucrainei i se va oferi o invitaţie atunci când condiţiile o vor permite, respingând efectiv cererea Kievului de a i se indica o dată anume pentru aderare. În schimb, relaţia Ucrainei cu NATO a fost ridicată ca nivel prin înfiinţarea unui Consiliu Ucraina-NATO şi printr-un acord prin care membrii NATO vor oferi bilateral garanţii de securitate Ucrainei.
UN FEL DE ZONĂ DE INTERDICŢIE AERIANĂ
Rasmussen consideră că anul viitor nu mai poate fi din nou amânată chestiunea aderării Ucrainei la NATO. „A venit timpul să facem următorul pas şi să lansăm o invitaţie pentru ca Ucraina să adere la NATO. Avem nevoie de o nouă arhitectură de securitate europeană în care Ucraina să se afle în centrul NATO”, a declarat Rasmussen.
Cei care pledează pentru aderarea Ucrainei la NATO sunt încurcaţi de faptul că este aproape imposibil ca unei ţări aflate în război să i se ofere calitatea de membru, deoarece, în conformitate cu clauza conţinută de Articolul 5 al Tratatului NATO, care se referă la autoapărarea colectivă, toate statele membre ale NATO trebuie să vină în ajutor şi să contribuie la apărarea activă a ţării aflate în conflict. Aderarea la NATO a întregii Ucraine ar fi, de fapt, o notificare adresată Rusiei de către NATO că este pe cale să intre în război cu Moscova. Or, prin excluderea din NATO a teritoriilor controlate de Rusia, ameninţarea unui conflict Rusia-NATO ar fi redusă, susţine Rasmussen.
Fostul oficial al NATO contrazice obiecţia că această mişcare ar îngheţa conflictul, cedând teritoriul ucrainean Rusiei. „Credibilitatea absolută a garanţiilor prevăzute la Articolul 5 ar descuraja Rusia să organizeze atacuri în interiorul teritoriului ucrainean din cadrul NATO şi astfel ar elibera forţele ucrainene pentru a merge pe linia frontului”, a explicat Rasmussen. „Pentru ca Articolul 5 să fie credibil, ar trebui să existe un mesaj clar pentru Rusia că orice încălcare a teritoriului NATO va fi întâmpinată cu un răspuns”, a adăugat el.
El spune că, într-un fel, propunerea este similară cu impunerea unei zone de interdicţie aeriană, astfel încât Rusia să nu poată zbura deasupra teritoriului ucrainean sau să trimită rachete în oraşele ucrainene.
În prezent, sunt în curs de desfăşurare discuţii pentru a recruta specialişti militari înaintea următorului summit NATO pentru a lucra la detaliile ideii, inclusiv la modul în care, în contextul schimbării liniilor de front, ar putea fi trasată o linie de demarcaţie credibilă, care să arate teritoriul ucrainean considerat în interiorul NATO şi teritoriul ocupat de Rusia, scrie The Guardian.
UN PRECEDENT ŞI TREI ARGUMENTE
Rasmussen a arătat că există un precedent orecum imprecis, deoarece Germania de Vest s-a alăturat alianţei în 1955, iar Articolul 5 a acoperit teritoriul său, dar nu şi pe cel al Germaniei de Est.
El a prezentat trei motive principale pentru ca Ucrainei să i se ofere statutul de membru. Ucraina în cadrul NATO ar acţiona ca un bastion împotriva unei Rusii încă agresive. În al doilea rând, a spus el, „trebuie să ne dăm seama că zonele gri sunt zone periculoase. Neutralitatea în sensul vechi al cuvântului nu mai există. Zonele gri devin o tentaţie de atac pentru Putin”. În cele din urmă, el susţine că armata ucraineană este în prezent cea mai întărită armată de luptă din Europa şi ar fi un atu şi un exemplu pentru alte puteri europene.
Rasmussen a dezvăluit că 25 de ţări, în plus faţă de ţările din G7, negociază acorduri bilaterale de securitate cu Ucraina, ca parte a unui acord-cadru de securitate pentru Kiev, care ar trebui să acţioneze ca o punte spre aderarea deplină la NATO. Pactul include transferuri de arme pe scară largă, un schimb de informaţii îmbunătăţit şi sprijin pentru industria de apărare a Ucrainei, astfel încât aceasta să poată produce independent arme şi muniţii.
Era și timpul: Rachetele ATACMS și avioanele F-16 schimbă dinamica pe frontul ucrainean
