Părțile duc lipsă de interlocutori experimentați, iar acest lucru se vede, notează The Economist.
<< Insulte, manipulare psihologică, blocaje în comunicare și generalizări excesive: discuțiile dintre China și America poartă toate semnele unei relații profund disfuncționale și toxice. De luni în șir, negocierile oscilează între armistiții temporare și escaladări explozive. Ultima izbucnire a fost aproape de a zădărnici planurile pentru o întâlnire între Donald Trump și Xi Jinping, programată să aibă loc în cadrul unui summit multilateral în Coreea de Sud, la sfârșitul lunii octombrie. Acum, aceasta pare să fie din nou pe masă: un nou tur de discuții pregătitoare este programat în Malaezia în jurul datei de 24 octombrie. Totuși, speranțele pentru mai mult decât un alt armistițiu fragil sunt reduse. Iar un motiv important este sărăcia liniilor de comunicare.
În primul mandat al lui Trump, cele două părți au gestionat problemele de comunicare prin așa-numitul „canal Kushner”. Spre frustrarea oficialilor americani din domeniul comerțului și securității, Trump a negociat adesea printr-un canal neoficial între ginerele său, Jared Kushner, și Cui Tiankai, ambasadorul Chinei la Washington, la acea vreme. „Șoimii” anti-China s-au înfuriat, considerând că acest lucru le submina planurile. Însă alți membri ai administrației de la Casa Albă spun că acel canal a ajutat la pregătirea primelor două summituri Trump–Xi și, în cele din urmă, la semnarea acordului comercial „Phase one” din 2020.
De data aceasta, nu există canale neoficiale de comunicare de încredere. Iar discuțiile oficiale conduse de secretarul Trezoreriei Statelor Unite, Scott Bessent, și vicepremierul chinez He Lifeng par să fie într-un impas, după patru runde de negocieri desfășurate din luna mai. Până acum, cele două părți s-au chinuit fie și numai să cadă de acord asupra concluziilor discuțiilor anterioare, ca să nu mai vorbim de încheierea unui acord comercial sau de stabilirea unei date pentru un summit bilateral la Beijing. Recent, Bessent chiar l-a atacat public pe principalul consilier al lui He, numindu-l „instabil”.
Nici Bessent și nici He nu sunt niște începători. Primul a condus un fond speculativ important, iar cel de-al doilea este un administrator experimentat. Amândoi se bucură de încrederea șefilor lor. Totuși, au o experiență relativ redusă în negocierea directă cu tabăra cealaltă și le lipsește o înțelegere profundă a sistemelor politice și economice ale celuilalt. De asemenea, nu au dezvoltat un raport profesional de tipul celui pe care Robert Lighthizer, reprezentantul comercial al SUA din primul mandat al lui Trump, l-a avut cu Liu He, principalul consilier economic al Chinei din acea perioadă (format la Harvard).
Cum Jared Kushner este ocupat cu problemele din Orientul Mijlociu, s-au făcut eforturi pentru a găsi alți intermediari. Unii dintre cei mai puternici lideri de afaceri din lume au fost propuși drept potențiali intermediari, printre care Elon Musk de la Tesla, Jensen Huang de la Nvidia și Stephen Schwarzman de la Blackstone. Unii dintre ei ar putea transmite mesaje între cei doi lideri. Totuși, niciunul nu are o relație suficient de apropiată cu vreuna dintre părți pentru a servi drept canal de încredere în negocieri mai ample, care ar putea include nu doar comerțul, ci și chestiunea Taiwanului.
Politica americană face, de asemenea, mai dificilă asumarea unui astfel de rol, întrucât susținătorii unor relații mai bune cu China sunt adesea denunțați drept trădători sau comuniști. Pe partea chineză, politica are darul de a complica la fel de mult lucrurile.
Fricțiunile cu America și concentrarea puterii în mâinile lui Xi Jinping i-au făcut pe oficialii chinezi mai reticenți în a-și arăta inițiativa și mai paranoici în privința riscului de a părea slabi în negocierile bilaterale. Recenta epurare a doi diplomați de rang înalt din China, Qin Gang și Liu Jianchao — ambii având contacte bune la Washington — le-au amplificat neliniștea. Qin i-a succedat lui Cui ca ambasador al Chinei în America în 2021 și a fost ministru de externe timp de șapte luni, înainte de a fi înlăturat. Actualul ambasador chinez nu are nici pe departe aceleași conexiuni în SUA. De asemenea, se crede că are o influență redusă asupra lui Xi. Retragerea lui Wang Qishan din funcția de vicepreședinte al Chinei, în 2023, a închis — sau cel puțin a restrâns considerabil — un alt potențial canal de comunicare: fost bancher, Wang avea relații apropiate cu titani de pe Wall Street precum Hank Paulson și John Thornton.
Pe partea americană, situația este complicată și de faptul că Trump a „slăbit” Consiliul Național de Securitate (NSC). Acest lucru a privat Casa Albă de expertiza necesară în chestiunile legate de China și a îngreunat coordonarea între numeroasele agenții implicate în elaborarea politicii față de Beijing. În plus, Trump nu a arătat nicio intenție de a recrea canalul de comunicare care existase, între 2023 și 2024, între consilierul pentru securitate națională al președintelui Joe Biden, Jake Sullivan, și ministrul chinez de Externe, Wang Yi.
„Impulsurile contradictorii” ale administrației au fost ilustrate recent prin faptul că Departamentul Comerțului a impus noi măsuri dure împotriva Chinei, în timp ce Casa Albă făcea presiuni asupra acesteia să cumpere mai multe boabe de soia și avioane de pasageri, afirmă Sarah Beran, fost director pentru China în cadrul Consiliului Național de Securitate (NSC), în prezent la firma de consultanță Macro Advisory Partners. Ea a adăugat că diferențele evidente privind rezultatele discuțiilor anterioare sugerează că participanții nu au stabilit clar formularea declarațiilor publice și nici suficiente detalii pe care oficialii de rang inferior să le poată folosi între rundele de negocieri.
De asemenea, au apărut diviziuni profunde în tabăra lui Trump, în special între „șoimii” din domeniul securității și liderii industriei tehnologice. Un potențial intermediar prins în acest foc încrucișat a fost Jensen Huang, directorul executiv al companiei Nvidia. Acesta s-a întâlnit cu Trump de mai multe ori în acest an și l-a însoțit în unele deplasări externe. Huang este bine conectat și în China, unde a călătorit cel puțin de trei ori din ianuarie, întâlnindu-se cu oficiali, inclusiv cu vicepremierul He Lifeng. Eforturile sale de lobby par să fi dat roade în cursul verii, când Trump a ridicat unele restricții privind vânzarea către China a unor cipuri de inteligență artificială produse de Nvidia.
Însă China a fost alarmată de sugestiile unor oficiali de la Casa Albă, potrivit cărora aceștia doreau să o facă dependentă de tehnologia americană. În septembrie, Beijingul a interzis marilor sale companii de tehnologie să mai achiziționeze cipuri de inteligență artificială produse de Nvidia. De atunci, Jensen Huang a provocat o reacție violentă în rândul susținătorilor lui Trump, după ce declarase într-un interviu că termenul „șoim anti-China” („China hawk”) este „un simbol al rușinii”. Steve Bannon, fost consilier al lui Trump, a spus că Huang ar trebui aruncat în închisoare.
Acest lucru i-a lăsat pe oficialii chinezi confuzi în privința persoanelor cu care ar trebui, de fapt, să încerce să comunice. „Echipa Trump 2.0 este mai degrabă un club de loialiști decât o unitate coerentă, spre deosebire de echipa 1.0, care includea birocrați experimentați și cu personalitate puternică”, a declarat Da Wei, expert în relațiile chino-americane la Universitatea Tsinghua. El a adăugat că este dificil chiar și să-ți dai seama cine vorbește în numele lui Trump dintre „șoimii” din domeniul securității — unii susținând o abordare mai confruntațională față de China, iar alții pledând pentru concentrarea asupra problemelor interne ale Americii.
China nu a încetat să caute canale de comunicare neoficiale. Recent, l-a reactivat pe Cui, care se retrăsese în 2021, pentru a încerca să stabilească legături cu aliații apropiați sau cu membrii familiei președintelui. Cui a vizitat Washingtonul de cel puțin două ori în acest an, pentru întâlniri cu lideri din mediul de afaceri și cu reprezentanți ai unor think tank-uri. De asemenea, a încercat să obțină întrevederi cu oficiali ai administrației (deși nu este clar cât succes a avut).
Progresul nu este imposibil în domenii specifice: Bessent și He au ajutat la negocierea unui acord privind trecerea aplicației de scurtmetraje video, TikTok, sub control american, în septembrie. De altfel, ideea de a se baza pe comunicarea directă între liderii celor două țări nu este deloc rea. De fapt, oficialii americani au pledat de multă vreme pentru o astfel de abordare.
Problema este că cei doi lideri au abordări complet diferite în materie de diplomație. Trump se bazează pe propriul său magnetism și pe abilitățile sale de negociere pentru a ajunge la o înțelegere directă cu Xi. Xi, în schimb, crede în proceduri și este puțin probabil să accepte orice acord fără o agendă clară stabilită în prealabil.
O alternativă ar fi implicarea lui Jared Kushner sau a unei alte persoane suficient de apropiate de Trump pentru a acționa ca un canal de comunicare neoficial de încredere. O altă opțiune ar fi ca Bessent să se bazeze mai mult pe vasta expertiză existentă în cadrul Trezoreriei și al altor departamente guvernamentale. Totuși, fără o restructurare a canalelor de comunicare, progresul pare limitat la chestiuni minore, de natură tranzacțională. Iar chiar dacă s-ar ajunge cumva la un acord mai amplu, riscul este ca acesta să se destrame rapid. >>
