În spațiul geopolitic au loc astăzi evoluții amețitoare. Țările fac mutare după mutare. Și mii de interese din toată lumea vin să se întretaie în spațiul. Până și socotelile rămase de acum un secol încep să se vadă din nou. Să vedem cum e cu Mediterana de Est, scrie Okan Müderrisoğlu într-un editorial publicat în cotidianul Sabah, controlat de regimul lui Recep Tayyip Erdogan.
- Redăm articolul integral, tradus de Rador:
Președintele a spus că „Nu vom accepta un nou Sèvres” (cu referire la tratatul de după Primul Război Mondial, în urma căruia Imperiul Otoman pierdea numeroase teritorii – n.red.). În regiunea pe care el a definit-o drept „Patria Albastră” nu are loc doar o luptă pentru dreptate și justiție, ci o „luptă pentru viitor”.
În urmă cu trei zile, ministrul turc de Externe, Mevlüt Çavuşoğlu, s-a întâlnit în Republica Dominicană cu omologul său american, Mike Pompeo, și i-a arătat hărțile Mediteranei. Pompeo i-a răspuns „aveți dreptate. Știu și eu asta. Dar vă rog reduceți tensiunile”.
***
Turcia anilor 1970 a scos în Mediterana vasul de pescuit Hora pentru a-și apăra drepturile și interesele.
Posibilitățile și capacitățile erau limitate. Se fluturau steagurile și se întorcea.
Turcia de astăzi trimite în Mediterana și în Marea Neagră propriile nave de prospecțiune și sondaj. Poate căuta hidrocarburi în profunzimile mării.
Nu mai este văzută în Mediterana și în Marea Egee doar cu flota sa. Spre deosebire de vremurile de demult, își protejează activitățile navelor civile și comerciale. Și transmite mesajul „Nu am pus ochii pe ce aparține de drept altcuiva. Însă nu renunța la dreptul meu”. De aceea, țările care provoacă Ankara, nu pot spune „Turcia ne amenință cu navele ei de război”. Și chiar dacă spun, nu își găsesc sprijinul la care speră.
***
Turcia, ca țară membră NATO, este contrariată să aibă de rezolvat probleme care sunt cauzate de aliații din NATO și care au legătură cu supraviețuirea sa națională.
Din acest motiv, poate ar trebui ca Turcia să aducă pe ordinea de zi dinamizarea, într-o oarecare măsură, a capacităților alternative cu care s-a dotat pentru siguranța națională.
De exemplu, de ce să nu se ia în calcul scoaterea din hangar a rachetelor S-400 și amplasarea lor într-o primă fază, în mod simbolic, în jurul capitalei? Privind la punctele alese la Ayaş și Elmadağ (zone de lângă Ankara – n.red.), se vede că acest lucru este posibil!
