Factorul politic de la București și-a asumat în sfârșit o curățenie generală într-o zonă de multă vreme suspectată de a fi fost când la originea, când vinovată de amplificarea unor probleme și obstacole cu largi implicații în planul politicii interne, al politicii externe, în plan economic: Ambasada Rusiei.
Cum? Prin reducerea cu peste jumătate a personalului acestei fortărețe subversive, cu cartierul general în centrul Capitalei.
Fără a exagera, e vorba aici de un pas istoric făcut de autoritățile române, deoarece:
- Sparge o tradiție otrăvită (prezența extrem de puternică, decenii la rând, a vectorilor-cheie ai imperialismului rus pe teritoriul nostru – MAE de la Moscova și serviciile secrete ale Kremlinului).
- Spărgând tradiția, așterne totodată și premisele unei autentice și mai eficiente țineri sub control a penetrării „diplomatice” rusești, în viitor. Având în vedere volumul tăiat acum de statul român, o refacere a efectivelor de diplomați și acoperiți ruși nu va fi putea fi efectuată discret. Iar dacă s-ar efectua la vedere, orice demers în acest sens riscă să atragă reacții interne și externe nesustenabil de costisitoare cel puțin pentru factorii locali dispuși să faciliteze asemenea eforturi ale Moscovei.
- Diminuează capacitatea Rusiei de a interveni în treburile interne ale României. Cu mai puțini diplomați și acoperiți la București, e ușor de intuit că Moscova devine inevitabil mai „oarbă”, mai „surdă” și mai „mută”. Totodată, agenții, agenții de influență și idioții utili ai Rusiei de pe teritoriul României se văd, cu toții, puși în dificultate, în activitățile lor curente. Se vor trezi cu mai puține resurse, se vor trezi și într-un vid accentuat de coordonare și de sprijin.
- Contribuie la eforturile fantastice ale Republicii Moldova de a se scutura ea însăși de agenții Moscovei, pentru a se putea ancora pe vitala orbită euroatlantică. Nu e greu de bănuit că, de pe teritoriul României, Ambasada Rusiei, prin diplomații și acoperiții găzduiți, poate derula și operațiuni ce au ca țintă Republica Moldova (sugestiv e poate și faptul că actualul ambasador rus, Valeri Kuzmin, a fost trimis în postul de la București după unul deținut anterior la Chișinău, unde s-a evidențiat prin agresivitatea și aerul de superioritate specifice birocratului rus care consideră Republica Moldova doar o gubernie).
- Contribuie semnificativ la efortul aliat de război, în contextul conflictului ruso-ucrainean. E la mintea cocoșului faptul că diplomații Rusiei și acoperiții trimiși în misiuni la adăpostul ambasadei, derulează activități specifice, pe direcții multiple, toate întâlnindu-se în același punct: consolidarea poziției Rusiei în acest război.
- Dă un semnal politic concret de izolare a Rusiei putiniste și, în caz că existau parteneri strategici care simțeau nevoia unor reconfirmări suplimentare ale unui neechivoc românesc pe relația cu Rusia, nu doar pe termen scurt, ci și cu bătaie lungă, demersul MAE dă oferă această satisfacție.
- Ajută, probabil, din punct de vedere operativ, serviciile de informații aliate, căci nu e exclus ca diplomații și mai ales acoperiții ruși de la București să fi fost implicați în misiuni relevante pentru serviciile din unele statele prietene ale României
- În fine, nu e exclus ca decizia României de a tăia masiv posturile diplomatice ale Ambasadei Rusiei de la București să își aducă aportul la o contrabalansare a perversei deschideri manifestate de Ungaria. Făcând notă discordantă cu aliații săi din UE și NATO, Guvernul Viktor Orban nu doar că menține o relație specială cu Kremlinul, în plan politic și economic, dar a și permis, în 2022, primul an de război ruso-ucrainean, o creștere cu o treime a numărului de diplomații ruși acreditați la Moscova și, foarte probabil, o libertate de mișcare cu atât mai prețioasă pentru Moscova cu cât ea s-a redus substanțial în numeroasele țări care sprijină Ucraina.
Acum, interesante rămân și alte două aspecte.
A. Primul aspect ține de contextul intern (cum anume și-a motivat, oficial, Bucureștiul acest demers – mai jos, trei elemente-cheie pe care le-am identificat în comunicatul MAE român, dat publicității joi).
- Bucureștiul a semnalat că amprenta diplomatică a Moscovei pe teritoriul românesc devenise exagerată și nerezonabilă, având în vedere cel puțin circumstanțele extraordinare internaționale și de securitate din acest moment. (Vezi invocarea, în comunicatul MAE român, a art. 11 alin. 1 al Convenţiei de la Viena privind relaţiile diplomatice din 18 Aprilie 1961, cu citarea aferentă: „în limitele a ceea ce el considera ca rezonabil şi normal, având în vedere împrejurările şi condiţiile existente în acest stat şi nevoile misiunii în cauză”).
- Totodată, Bucurestiul a recunoscut și existența unui dezechilibru istoric, nu doar circumstanțial, între volumul reprezentării diplomatice a fiecăreia dintre cele două țări pe teritoriul celeilalte. (Aspect ce rezultă din numărul absolut de posturi din Ambasada Rusiei, menționat în comunicatul MAE, din procentul de tăieri impus de autoritățile române, din obiectivul urmărit de către acestea din urmă: „limitarea […] la un nivel apropiat de cel al reprezentării diplomatice şi tehnico-administrative a României în Federaţia Rusă”).
- În fine, Bucureștiul a transmis că relația bilaterală cu Rusia, vizibil ciuruită de ani buni, a fost de-a dreptul aruncată în aer de către Moscova în 24 februarie 2022: (Vezi formularea din comunicatul MAE: „reflectă nivelul actual al relaţiilor bilaterale, reduse drastic de România după declanşarea de către Federaţia Rusă a războiului de agresiune împotriva Ucrainei, arată Ministerul de Externe”).
B. Al doilea aspect ține, după cum ziceam ceva mai sus, de contextul extern. Un context reflectat de faptul că, din 2022, a debutat un fenomen fără precedent, deopotrivă geografic și sub aspectul metodei: cel al expulzărilor în masă de diplomați și acoperiți ruși, din Europa până în Japonia.
Pe parcursul acestei prime jumătăți de 2023, decizia României a fost precedată de măsuri similare luate de țări precum Germania, Olanda, Suedia, Norvegia, Finlanda.
Dar mai ales pe parcursul anului 2022, partenerii Ucrainei au dat o lovitură năucitoare spionajului rusesc, prin valuri și valuri de expulzări în masă de diplomați ruși.
În noiembrie, în actualizarea anuală pe care o face cu privire la amenințările la adresa securității Marii Britanii, directorul general al MI5, Ken McCallum, remarca faptul că Europa s-a debarasat de 600 de oficiali ruși, dintre care peste 400 erau considerați spioni. Și concluziona că asta „a lovit cel mai semnificativ serviciile de informații rusești în istoria recentă europeană. Iar împreună cu valurile coordonate de sancțiuni, amploarea l-a luat prin surprindere pe Putin”.
De notat și faptul că Bulgaria a expulzat 70 de diplomați ruși în vara lui 2022, sub guvernarea reformistului Kirill Petkov. Probabil poate fi considerată o performanță în sine, având în vedere tradiționaelele tentacule ale Moscovei în această țară, având în vedere complicata ecuație politică din coaliție. O performanță dublată de o alta, tot în mandatul lui Petkov: livrările secrete de armament în Ucraina.
Pe final, relevante pentru conturarea contextului extern sunt și câteva extrase dintr-o analiză publicată în primăvara anului trecut de Center for Strategic & International Studies. Ea pune înlumină diferența majoră pe care o face actualul fenomen al expulzărilor de diplomați și acoperiți ruși față de episoadele anterioare lui 24 februarie 2022:
<< În 2018, când Regatul Unit a anunțat pentru prima dată că expulzează diplomați ruși în urma investigației sale asupra otrăvirii Skripalilor, aproximativ o duzină de țări s-au alăturat în semn de solidaritate în mai puțin de două săptămâni. Apoi, în decurs de o lună, aproximativ 24 de țări NATO și UE au expulzat peste 125 de diplomați ruși.
Trei ani mai târziu, Republica Cehă a expulzat 18 angajați ai ambasadei ruse în urma presupuselor legături ale Rusiei cu explozia unui depozit de muniție din 2014. A durat aproximativ o săptămână pentru ca alte țări să înceapă procesul de declarare a diplomaților ruși ca „persona non grata„. Aproximativ șase țări din UE și NATO au expulzat în mod colectiv peste 25 de diplomați ruși la acea vreme.
În schimb, în decurs de două luni de la ultima invazie a Rusiei în Ucraina, peste 25 de membri ai UE și NATO au expulzat în mod coordonat peste 400 de diplomați ruși. Polonia, Germania și Franța au condus acțiunea prin expulzarea a peste 40 de personal fiecare, în comparație cu mai puțin de 5 în valurile anterioare.
Dacă în 2018 au participat 21 de țări NATO la expulzările colective, iar în 2021 chiar mai puține, atunci în 2022 s-a înregistrat cel mai mare și mai extins efort: aproximativ o mână de membri din cei 30 au refuzat să se alăture valului—unii dintre ei, precum Regatul Unit, deoarece expulsaseră deja un număr mare de diplomați ruși în valurile anterioare.
Un alt nou aspect este că Uniunea Europeană a expulzat 19 diplomați ruși din Bruxelles în acest an ca protest față de atrocitățile Rusiei în Ucraina. NATO nu a expulzat diplomați ruși de data aceasta deoarece misiunea Rusiei la NATO fusese deja suspendată de Moscova în octombrie 2021. Această decizie a venit în contextul creșterii tensiunilor cu alianța, NATO retrăgând acreditarea a opt diplomați ruși, reducând astfel la jumătate numărul personalului misiunii ruse. Mai devreme, în 2018, NATO redusese deja dimensiunea misiunii ruse de la 30 la 20.
În fine, acest val mai este marcat de o schimbare: implicarea Japoniei. În 2018, Japonia a fost singura țară G7 care a decis să nu expulzeze un diplomat rus, încercând să mențină un echilibru delicat între Rusia și G7 în speranța că influența Rusiei asupra Beijingului ar putea fi temperată. Cu toate acestea, la 8 aprilie 2022, conducerea Japoniei a anunțat expulzarea a opt diplomați și oficiali comerciali ruși, afirmând că Moscova trebuie să fie trasă la răspundere pentru „crime de război” în Ucraina. Potrivit prim-ministrului Fumio Kishida, acțiunile Rusiei au fost „grave încălcări ale dreptului internațional și absolut inacceptabile”.
Această decizie a fost urmată de măsuri economice puternice, care includ interzicerea importurilor de lemn rusesc, sancțiuni împotriva băncilor rusești și blocarea activelor a 400 de persoane și grupuri, precum și un acord de reducere graduală a dependenței energetice față de Rusia. >>
