- O analiză The Economist
<< Președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, a declarat săptămâna trecută că Coreea de Nord trimite trupe în Rusia, implicându-se efectiv în invazie ca un co-combatant. Apariția în conflict a uneia dintre cele mai imprevizibile și bine înarmate națiuni ar putea testa chiar și cele mai bine pregătite și odihnite apărări. După 32 de luni de război obositor împotriva unui inamic mult mai mare, Ucraina nu are astfel de rezerve.
Afirmațiile Ucrainei, ulterior susținute de Coreea de Sud, indică faptul că dictatorul nord-coreean, Kim Jong Un, a decis să trimită cel puțin 11.000 de soldați în război. Generalul Kirilo Budanov, șeful serviciilor de informații militare ucrainene, susține că forțele nord-coreene se antrenează la patru baze din interiorul și din jurul regiunii Habarovsk, în extremul orient rus. Acesta afirmă că desfășurarea include cel puțin 500 de ofițeri și trei generali cu rang complet. Potrivit lui Budanov, un contingent de 2.600 de soldați urmează să fie transferat în luptă în regiunea rusă Kursk până la sfârșitul lunii octombrie. Un oficial NATO de rang înalt a declarat pentru The Economist că nu poate confirma rapoartele, adăugând că alianța încă nu a observat semne ale unor mișcări „la scară largă” spre front.
Dacă afirmațiile ucrainene se dovedesc a fi adevărate, nu ar fi pentru prima dată când Coreea de Nord vine în ajutorul Rusiei în acest război. Dictatura nord-coreeană este deja un mare furnizor de arme pentru Rusia. Potrivit lui Budanov, livrările care au început încă de la sfârșitul anului 2022 au ajuns la 2,8 milioane de obuze pe an, doar cu 100.000 mai puțin decât producția anuală a Rusiei, care se ridică la 2,9 milioane. Din 2023, Coreea de Nord a transferat și un număr de rachete balistice, ale căror sisteme de lansare sunt întreținute de echipe nord-coreene. Fiind în mare parte extrase din stocuri vechi, performanța acestor rachete pe câmpul de luptă a fost imprevizibilă. Ele ratează adesea țintele militare, provocând distrugeri în orașele și satele ucrainene.
Coreea de Nord nu își donează oamenii sau armele din altruism. Cooperarea sporită se bazează pe un tratat de asistență reciprocă, semnat de Vladimir Putin și Kim Jong Un în cadrul unei ceremonii pompoase a dictatorilor la Phenian, în iunie 2024. Budanov descrie prevederile secrete ale acordului ca fiind un schimb reciproc de avantaje: bani lichizi și expertiză rusească în schimbul bărbaților și rachetelor nord-coreene. Rusia ajută Coreea de Nord să evite sancțiunile și să „întărească” capacitățile sale nucleare. În special, susține el, Rusia transferă unele tehnologii pentru arme nucleare tactice de mică putere și sisteme de lansare de rachete de pe submarine. Cu toate acestea, nu există o confirmare independentă a acestei afirmații alarmante.
John Foreman, care a urmărit îndeaproape Coreea de Nord, din rolul său de atașat al apărării britanice în Rusia între 2019-2022, afirmă că încercările Rusiei de a întări relația militară cu Coreea de Nord sunt anterioare invaziei. Totuși, el interpretează ultimele evoluții ca un semn al disperării Rusiei, o reflectare a cât de mult a decăzut autoproclamata „a doua armată a lumii”, ca putere strategică. „Rusia obișnuia să privească de sus Coreea de Nord, ca pe un stat pigmeu”, spune el. Era marea putere „cu Ceaikovski, Cehov și balet… nu un tip cu costume nepotrivite, îndrăgostit de artilerie și uciderea oamenilor”.
Dar, dacă acest parteneriat este într-adevăr un semn al slăbiciunii Rusiei, el nu este încă suficient de pronunțat sau imediat pentru Ucraina. Pe câmpul de luptă, lucrurile arată în continuare sumbru. Rusia face progrese semnificative, avansând simultan în mai multe puncte de-a lungul liniei frontului de 1.000 km, în ciuda unui număr uluitor de mare de victime, care a depășit acum 600.000 de morți și răniți, conform estimărilor americane. Rusia este în proces de încercuire a orașului Pokrovsk, un important nod logistic din estul Ucrainei, și avansează mai departe spre sud, după ce a preluat controlul asupra înălțimilor din jurul Vuhledar.
Un oficial ucrainean de rang înalt spune că următorul obiectiv al Rusiei ar putea fi un avans spre orașul Zaporojie, un important centru industrial din sudul Ucrainei, situat aproape de o centrală nucleară ocupată de ruși. Aceeași sursă sugerează că Rusia ar fi recâștigat deja până la jumătate din teritoriul pe care Ucraina l-a capturat în regiunea Kursk în august 2024, singurul avans semnificativ al Ucrainei de la contraofensiva eșuată din 2023.
Îngrijorările Ucrainei depășesc liniile de front fragile. Sprijinul occidental, deja întins la maximum, pare mai precar ca niciodată. Săptămâna aceasta, G7 a detaliat mai mult un împrumut de 50 de miliarde de dolari, care va fi finanțat din dobânzile provenite de la activele rusești confiscate; acordul final ar trebui să fie atins în următoarele zile. Însă, dacă Donald Trump câștigă alegerile din America, care au loc peste două săptămâni, o mare parte din asistența militară directă ar putea fi tăiată. O victorie a Kamalei Harris nu oferă promisiuni clare nici ea. Germania, al doilea cel mai mare susținător al Ucrainei, a semnalat deja că ajutorul va scădea. Franța a făcut același lucru.
Între timp, Rusia este ocupată cu internaționalizarea războiului. Săptămâna trecută, Andrei Belousov, ministrul rus al Apărării, s-a întâlnit cu oficiali din China pentru discuții privind consolidarea cooperării militare. Iranul continuă să furnizeze drone Rusiei, deși rachetele balistice promise de mult nu au apărut încă. Relația cu Coreea de Nord se întărește tot mai mult. „Noi avem parteneri, ei au aliați”, se plânge Budanov. Ucraina este deja adânc implicată într-un război mondial, avertizează el. „Asemenea primelor zile ale celui de-al Doilea Război Mondial, nu toată lumea vede asta încă”.
Ucraina dorește să folosească implicarea Coreei de Nord pentru a-și intensifica eforturile diplomatice. „În astfel de circumstanțe, relațiile noastre cu partenerii au nevoie de o dezvoltare suplimentară”, a declarat Zelenski pe 13 octombrie. Trei zile mai târziu, președintele ucrainean a publicat planul său de „Victorie” în cinci puncte, prezentat anterior în privat oficialilor americani. Punctele-cheie includ propuneri ca Ucraina să primească o invitație de aderare la NATO; un arsenal mai mare de arme; și ceva descris drept „descurajare non-nucleară” — în esență, un număr mare de rachete cu rază lungă de acțiune, capabile să lovească ținte logistice și militare esențiale din Rusia.
Un oficial ucrainean de rang înalt, care a dorit să rămână anonim, spune că acest pachet ar trebui interpretat ca „diplomație coercitivă”, adică o modalitate de a forța Rusia să negocieze pacea în condiții mai favorabile pentru Ucraina. Totuși, același oficial a fost sincer: potențialul de escaladare al acestui plan nu a fost bine primit la Washington. „Ei spun că este o idee neviabilă, deși o parte a problemei este că nu îi spun asta președintelui [ucrainean] în față”.
Rusia, pe de altă parte, nu pare prea îngrijorată de propriile planuri de escaladare. Rămâne o întrebare deschisă cum se vor descurca trupele nord-coreene netestate pe câmpul de luptă european. Acestea nu au fost încă expuse realităților unui război modern, dominat acum de drone tactice ieftine și letale. Le va lua câteva săptămâni să se adapteze — dacă vor rezista atât de mult. Însă pentru Budanov, aceasta este un „experiment nedorit”. Soldații ruși sunt un lucru, spune șeful serviciilor de informații, majoritatea fiind nemotivați și resemnați cu soarta lor. Nord-coreenii, în schimb, vin cu o ideologie pre-programată. Au familii acasă care ar putea fi executate dacă lucrurile nu merg bine. „Ei rezolvă unele probleme pentru ruși. Există motive de îngrijorare.” >>
Oare s-a înțeles bine ce înseamnă cu adevărat intrarea Coreei de Nord, cu militari, în Europa?
