Yoghini germani? Vizitatori ai Galeriei de Artă Modernă Tate din Londra? Un salon chinezesc de câini? Persoane care aleargă nud? Acestea sunt doar o parte dintre imaginile care au inspirat-o pe Suzanne Shortt, o artistă canadiancă mutată în România în vara lui 2018, care a avut o expoziție la București, în noiembrie.
Dacă unor le-ar plăcea să fie ca o muscă pe perete, arta lui Shortt este formată din „constelații” de oameni din diferite culturi, văzute ca prin ochii unei păsări, și felul în care acestea interacționează.
Shortt este un fel de dronă umanoidă, care surprinde detalii, mișcări și spații cu acuratețe, așa cum se văd ele de sus, povestește Alison Mutler într-un articol publicat în ediția în limba engleză a www.universul.net.
Spune despre ea că este „un antropolog vizual” sau „un voyeur” și folosește fotografii pentru a crea picturile.
Singura libertate artistică este backgound-ul, pe care îl „dezbracă” și îl înlocuiește cu detalii din propria imaginație.
„Mă amuz cu zăpada și cu marea. Background-ul banal, colorat te determină să te concentrezi pe oameni. Este coregrafie umană. Vreau să fac zoom pe ei”, a spus Shortt.
Există un scop artistic în înlăturarea background-ului. „Dacă renunți la background, îl lași pe privitor să-și formuleze propriile întrebări”, explică ea.
Cât despre subiecții ei.
„Yoghinii germani sunt total separați de stiliștii de câini din China, care sunt mai conformiști”, spune ea.
În expoziție regăsim și o pânză cu persoane de vârstă mijlocie care aleargă pe o plajă din Marea Britanie, pe care o vezi de la distanță. Le spune „funduri britanice minunate care aleargă spre mare”.
„Iubesc ideea că există doar prezentul. Eu doar observ, momentul e aici, apoi momentul pleacă. Ai o (anume) detașare”, spune ea.
Mai găsim și o vedere de sus a vizitatorilor care merg la Galeria Tate, care sugerează această detașare și puțină interacțiune, în contrast cu stiliștii chinezi de câini. Backgound-ul de un roz viu te acaparează inițial, cam la fel ca primul paragraf dintr-un roman sau prima frază dintr-un articol de presă.
Apoi ești „capturat” de micile, însă detaliatele figurine din pictură: o femeie în blugi rupți, un bărbat cu o jachetă aruncată peste un umăr, un altul cu o șapcă. Atât de mici, dar atât de reali.
Shortt are altă perspectivă despre vizitatorii de la Tate. „Oameni care au venit să vadă artă și au devenit artă”.
„Pictez după fotografii. Încalc regulile. Din punct de vedere tehnic, oamenii nu ar trebui să „plece” de pe pânză”, așa cum o fac în pictura de la Galeria Tate.
„Este o negociere culturală prin care treci, o procesare la nivel vizual a lucrurilor despre care nu vorbești, cele non-verbale. Lucrul pe care mă concentrez este poziția figurilor”.
Picturile sunt curios de impersonale și personale în același timp.
Crede că privitorii (inclusiv autoarea articolului) sunt „trași în puternicul (backgroud) roz și astfel intră în pictură”.
Lucrările ai au fost expuse la Galeria de Artă 1001 de pe Calea Victoriei, între 15-30 noiembrie 2019.
Cei de la Galerie spun că Shortt „își însușește dinamica grupului, imortalizată într-o scenă fixă. Privitorul este un voyeur devotat, atras de familiaritatea jocurilor, însă de la o înălțime suficientă pentru a înregistra fiecare detaliu”.
Short a studiat arta la Universitatea Queens din Kingston, Canada, și animație computerizată, iar de atunci a călătorit în jurul lumii.
Vorbind despre felul în care diferite culturi interacționează pe stradă, a descris Istanbulul, unde a trăit cu soțul ei Peter Welch, directorul International American School din București: „Felul în care ei se mișcă este diferit: intră direct în tine”.
A trăit pentru un timp și în Finlanda, unde a avut o expoziție și descrie cum este să te muți din țară în țară, de la cultură la cultură.
„Nu știi limba, și privești tot timpul oamenii, iar aceștia devin subiecții mei”.
Aceasta este partea antropologică, însă experiența vizuală include gheață, apă și zăpadă, pe lângă spații marii, deschise.
„Iubesc ideea că mă pot juca cu zăpada și cu apa. Nu încerc să schimb (lucrurile), îi arăt pe oameni așa cum par ei, nu vreau să mă prefac că știu cum stau lucrurile sau cum ar trebui să fie. Îmi ia un an să internalizez, să înțeleg unde te afli”, a spus ea.
Ce o surprinde la România?
Bucureștiul nu a ajuns încă pe pânza ei, însă menționează imagini cu femei în fuste viu colorate în grădini municipale și „cum se face curățenia pe străzi, cum se mișcă pe străzi în timp ce-și fac treaba. Atât de mulți oameni care fac curățenie, ca o armată tăcută, femei cu mașini de tuns iarba, în fuste lungi”.
„În afara României, ar arata exotic”, spune ea. A observat și felul în care șoferii de ambulanțe se strâng lângă spitale.
„Vreau să văd anatomia perspectivei de sus, este un pic antropologic, nu vreau să dau nicio interpretare. Poate fi yoga, pot fi plaje, și le privești prin lentile diferite. Oamenii își văd de treaba lor, dar sunt împreună”.
