Un tânăr de 34 de ani, bolnav de COVID și nevaccinat, face mărturisiri de pe patul de spital care dau fiori. După trei săptămâni în care a luptat pentru viață, la Secția ATI a Spitalului „Victor Babeș” din Timișoara, bărbatul de 34 de ani vorbește despre clipele de groază prin care a trecut. Pacientul nu s-a vaccinat, pentru că a crezut că nu poate face o formă gravă a bolii. S-a infectat exact când se afla în vacanță în Italia.
Tânărul a ajuns într-un final la spital cu un grad de afectare pulmonară de 80% și va avea nevoie de o perioadă îndelungată de recuperare. El a povestit cum a început totul și cum s-a simțit.
Urmează detalii cu un puternic impact emoțional:
„Am fost în concediu în Italia. M-am simțit rău în a treia zi. Am simțit oboseală excesivă, am dormit. Nu s-a remediat deloc. Am început un tratament cu vitamina C, antibiotic. Săptămâna următoare m-am întors, dar am fost tot mai rău și, ulterior, joi, n-am mai rezistat și a trebuit să vin la spital cu ultimele puteri, cu afectare pulmonară de 80%.
Mi-era greu să urc, mi-era greu să mă mișc. Începusem să tușesc. Nu mai aveam gust și miros. Mi-am dat seama că e COVID.
O oboseală generală și o tuse care te îneca excesiv. Pur și simplu nu aveai aer, nu puteai să respiri, ceea ce te doboară. N-am putut nici măcar să deschid o sticlă de apă, ca să nu mai vorbesc de a mă acoperi sau a mă întoarce de pe o parte pe alta.
Nu am fost în Terapie, inițial. Am fost în „zona roșie”, după care, având o afectare pulmonară de 80%, am ajuns intubat. Statistic, știți că puțini dintre cei intubați mai și scapă. Deci, un caz fericit.
La urma urmei, fiecare decide pentru viața lui, dar am văzut acum pe propria piele că e mai bine să te vaccinezi decât să nu și să faci o formă atât de gravă. Pentru că am crezut că o să mor în fiecare zi. N-am considerat că voi face o formă atât de gravă, încât să-mi pună viața în pericol și să fii atât de distrus după trei săptămâni la ATI. Pentru că efectele sunt devastatoare.
Am trecut prin multe stări. Au fost perioade în care am fost intubat și sedat. Au fost perioade în care îmi era atât de cald, îmi simțeam gâtul uscat, la un moment dat n-am mai rezistat.
E extraordinar de urâtă boala asta în cazul în care faci o formă gravă. Se poate vedea.
Nu pot să decid pentru cineva. Fiecare face ce vrea cu viața lui, dar după experiența prin care am trecut, cred că e mai bine să te vaccinezi, să faci o formă ușoară, decât să-ți pui viața în pericol în halul ăsta.
Nu am crezut că o să scap. Știam cât de rău mă simt și în fiecare zi era tot mai rău. Ajungând și intubat, știam că, statistic, foarte puțini mai scapă. N-am crezut că o să mai scap, dar Dumnezeu a făcut o minune.
În astea trei săptămâni, se distruge musculatura și recuperarea medicală care urmează e destul de dificilă. În trei săptămâni, un om de 100 kg ajunge aproape legumă și durează probabil 3-6 luni recuperarea, cel puțin. Nu pot să mă deplasez singur. Probabil mai am nevoie de cel puțin o săptămână ca să mă pot deplasa”.
