VIDEO | Socor: Diferența dintre Ucraina lui Zelenski și Ucraina lui Poroșenko. Rolul „vrăjitorilor”

Expertul Vladimir Socor a explicat, la Dezbaterile Universul.net, cum s-a schimbat paradigma la Kiev după pierderea alegerilor prezidențiale de către Petro Poroșenko și ascensiunea lui Volodimir Zelenski.

„Mecanismele democrației ucrainene, în loc să importe ceea ce este mai bun în Occident, au importat cele mai rele practici. Și anume, manipularea electorală a populației simple prin intermediul tehnologiilor digitale. Așa a reușit domnul Zelenski să câștige campania electorală, printr-o operațiune foarte sofisticată”, afirmă Vladimir Socor.

Analistul de la Jamestown Foundation face și o radiografie a modului în care se raportează azi, la Crimeea și Donbas, cele două capitale aflate în conflict: Moscova și Kiev.

Declarațiile lui Vladimir Socor:

• S-a schimbat însă natura puterii politice în Ucraina. Puterea politică actuală, a președintelui Zelenski, este dispusă să pună capăt războiului. Punct. Fără a discuta prea mult despre baza politică a rezolvării conflictului. A pune capăt conflictului a devenit un scop în sine, iar condițiile cad pe planul al doilea. În timpul președintelui Poroșenko, condițiile erau considerentul primordial. Acum s-a schimbat și puterea politică, s-au schimbat și prioritățile.
• Poroșenko a fost președinte cu o agendă politică de construire a unui stat național. Lozincile electorale sub care el a candidat pentru realegere au fost: limba, națiunea, armata, credința.
• Trebuie să spunem cu toată sinceritatea, autocefalia Bisericii Ortodoxe Ucrainene nu a fost în primul rând un proces ecleziastic, ci politic, condus de către președintele Poroșenko. La fel, procesul de derusificare lingvistică și cel de decomunizare, în sensul înlăturării monumentelor și a simbolisticii comuniste. Toate aceste lucruri le-a făcut președintele Proșenko.
• Ucraina are un profil politic specific: neîncredere în autoritățile statului. Este o determinare istorică pe care Ucraina o împărtășește cu Georgia.
• Până cu o generație în urmă, ucrainenii și georgienii au fost conduși de puteri străine, de imperiul sovietic. A existat o neîncredere puternică în stat, care stat nu avea o expresie ucraineană sau georgiană, ci imperială rusă.
• De aceea, statul nu se bucura de încredere. Populația era sceptică, neîncrezătoare. Pe de o parte o atitudine temătoare, pe de o parte cinică. Ideea era să înșeli statul. Statul te înșală pe tine, tu trebuie să înșeli statul.
• În Ucraina problema corupției și a luptei contra corupției au devenit aproape o obsesie națională, iar statul, în timpul Administrației Poroșenko, a făcut progrese modeste pentru înlăturarea corupției.
• Mecanismele democrației ucrainene, în loc să importe ceea ce este mai bun în Occident, au importat cele mai rele practici. Și anume, manipularea electorală a populației simple prin intermediul tehnologiilor digitale. Așa a reușit domnul Zelenski să câștige campania electorală, printr-o operațiune foarte sofisticată. Autorii acestei operațiuni foarte sofisticate au fost ucraineni din Ucraina, consultanți de IT ucraineni din Ucraina, dar fără biografii în opera de construire a statului național ucrainean. Niște întreprinzători cinici care își vând serviciile de IT, niște persoane care niciodată nu au fost implicate în eforturile de constituire a unui stat național ucrainean. Oameni care nu au o vigilență față de Rusia. Mai ales că acești vrăjitori IT și consilierii președintelui Zelenski proveneau din medii rusofone din Ucraina, care nu aveau această neîncredere determinată istoric în comportarea și intențiile Rusiei.
• Eu am un termen specific mai ales pentru specia aceasta a consultanților politici, a vrăjitorilor IT care-și vând serviciile oricui, lobbyștii: condotieri. Imprevizibili, cinici, dar cu înalte calificări.
• Conflictul din Crimeea este, se poate spune, înghețat. Rusia nu recunoaște că e vorba de un conflict. Rusia spune că situația este soluționată definitiv, Crimeea este nenegociabilă.
• Din punctul de vedere al Ucrainei și al Occidentului, este un conflict nerezolvat. Dar și într-un caz, și în celălalt, este un conflict înghețat.
• În Donbas, Rusia recunoaște că este un conflict. Ba mai mult, este un conflict cald, e un conflict de intensitate redusă. Au loc negocieri. Merg într-o direcție greșită. Direcția este împotriva intereselor Ucrainei, dar negocierile nu stagnează.
• Rusia dorește să negocieze o soluționare politică.