În cel mai bun caz, șansele de declanșare a alegerilor anticipate s-au înjumătățit, admitea, luni, președintele Klaus Iohannis, având în vedere decizia CCR din aceeași zi.
Însă, gestul obscen făcut de Curtea Constituțională încapsulează trei adevăruri despre fantomele de care nu am scăpat nicio clipă, în ciuda victoriilor majore înregistrate de societate și opoziția de dreapta în ultimul an:
- PSD controlează în continuare butoane esențiale din aparatul de stat
- Necesitatea unei alianțe PNL-USR-PMP nu mai poate fi abordată caricatural
- O elită mafiotizată care a dus România pe marginea prăpastiei continuă să-i trateze pe alegători drept cetățeni de mâna a doua
E posibil ca, excitați de degringolada prin care au trecut social-democrații începând cu mai 2019, unii să fi uitat un detaliu esențial, vizibil încă de la înfrângerea lui Ion Iliescu la prezidențialele din 1996: motivațiile extra-politice și conexiunile ușor interlope ale acestui partid l-au instruit să „guverneze” și când e scos de la guvernare.
Pârghiile manipulate de PSD sunt, cu siguranță, mai puține decât acum patru luni, dar cele care i-au rămas pot influența decisiv jocul politic din acest an electoral încărcat.
Numeroase „săgeți” ale fostului PCR au fost scoase din ministere și instituții publice, PSD nu mai are un cuvânt formal de spus pe buget, nici în politica externă, nici în numirea șefilor de parchete.
Social-democrații au rămas însă înfiletați la vârful CCR, iar asta e suficient pentru a gripa orice sprint spre reforme fundamentale. Concomitent, canalele media pe care le-au hrănit de la buget, neexecutând financiar mogulii penali care le controlează, declară zi de zi război deschis oricărei tentative menite să rupă România de perioada neagră 2017-2019. Am mai văzut filmul acesta? Absolut!
Al doilea adevăr este că fără un pas nou și de substanță înspre o aliere a opoziției de dreapta, pe modelul acțiunilor comune din perioada mutilării legilor justiției, apoi a dărâmării Guvernului Dăncilă, orice șansă de a pune PSD la pământ pentru multă vreme tinde spre zero.
Din nefericire, în ultimele două luni, victoriile de etapă împotriva lui Dragnea și Tăriceanu, coroborate cu spectrul competitiv al localelor și parlamentarelor, au avut asupra unor politicieni din forțele de dreapta efectul unui pahar de vodcă turnat pe gât de un alcoolic aflat în sevraj. Îi va costa scump de tot dacă vor continua să cultive senzația că demiterea Cabinetului Dăncilă nu a avut la bază altceva decât o alianță de fripturiști, după cum a numit-o Traian Băsescu, luni seară.
În fine, cel de-al treilea semnal de trezire la realitate, primit luni de la comandoul lui Dorneanu, este faptul că, administrând viața politică prin intermediul slugilor de la vârful Curții Constituționale, PSD dă o lovitură de proporții electoratului pe care nu l-a putut corupe: îi taie pur și simplu accesul la microfon. Perfect „democratic”!
Constituția există pentru a servi interesele cetățenilor și a statului, iar din acest punct de vedere, decizia Curții aduce atingere tocmai acestui spirit. Indiferent cu ar întoarce-o Dorneanu și Ciolacu, este incalificabil gestul de a reteza posibilitatea întoarcerii către popor într-un moment în care e limpede fractura dintre reprezentarea cetățenilor din Parlamentul național și dorințele exprimate de aceștia recent. Dorințe reflectate, fără dubiu, de rezultatele alegerilor europarlamentare și alegerilor prezidențiale.
Căci decizia luată de CCR-ul condus de omul de casă Valer Dorneanu și judecătorii de curte care au servit cauza atât de stahanovist și când a fost vorba de năucirea statului de drept, spune, în esență, că în România nu ai voie să operezi cu alegeri anticipate. Altfel spus, nu contează care e atmosfera în țară, nici care sunt beneficiile politice aduse de o clarificare la urne a activității parlamentare și cu atât mai puțin contează textul scris al Constituției (peștișorul de aur stă în interpretare; iar interpretarea, în arbitrarul conexiunilor politice și universul clientelar în care e prins înaltul arbitru constituțional).
Nu putem uita că, în epoca PSD-ALDE, puține dintre relele făcute nu ar fi fost posibile fără complicitatea CCR, derivată din controlul politic asupra acestei instituții. CCR a devenit nu un al doilea Parlament al țării, ci un mutant de Guvern-Parlament, legiferând masiv și reducând totodată din prerogativele președintelui. Cu ce legitimitate? Mister…
…Sau poate nu!
Acum aproape trei ani, în martie 2017, președintele Curții Constituționale, același Valer Dorneanu, admitea, strâns cu ușa de întrebările jurnaliștilor, că instituția pe care o conduce acționează eminamente politic.
Contextul în care se spovedea pesedistul cu robă era cât se poate de „delicat”: din cauza cazierului, patronul politic al lui Dorneanu, Liviu Dragnea, pierduse șansa de a deveni prim-ministru imediat după câștigarea alegerilor parlamentare din 2016. Prin urmare, voia să corecteze „nedreptatea” cu mâna CCR, care ar fi trebuit să declare neconstituțională prevederea-cheie din legea care le interzicea condamnaților penal să facă parte din Guvernul României.
Sesizarea, ajunsă la CCR prin grația servilului Avocat al Poporului, a avut însă parte de o suită de amânări. După a doua, Dorneanu a răbufnit astfel:
- „S-a amânat pentru 4 aprilie pentru că nu am reuşit să ajungem la o soluţie. E nevoie de mai mult studiu. S-au avansat până acum mai multe soluţii, care niciuna dintre ele nu întrunea o majoritate decizională. Acum, ne-am cam apropiat de două variante. E cea mai grea soluţie pe care am avut-o de dat până acum, pentru că problemele sunt mai ales de apreciere politică”.
Din punctul acesta de vedere, Curtea condusă de Valer Dorneanu s-a jucat, luni 24 februarie 2020, de-a mașina timpului, făcând ca trei ani și două rânduri de alegeri pierdute de PSD să blocheze prezentul în trecut. „Nu este admisibil să propui pe cineva care acceptă formal şi, după ce iese de la consultări, spune că el nu va vota guvernul”, explica Dorneanu, luni seară, la… Antena 3, miezul deciziei prin care a pus căluș în gura milioanelor de alegători.
Altfel spus, luni am asistat „doar” la un nou episod din saga memorabilă a practicii politice care modelează deciziile luate de CCR. Cu diferența că, spre deosebire de momentul martie 2017, în februarie 2020 nu a mai recunoscut doar Valer Dorneanu evidența, ci și patronul său, PSD, prin vocea actualului lider, Marcel Ciolacu.
Statutul Curții Constituționale nu poate fi schimbat peste noapte și nici relațiile clientelare dintre PSD și președintele Curții plus unii judecători din plen nu se pot evapora ca prin vis. Din acest punct de vedere, președintele Klaus Iohannis, partidele de dreapta și societatea civilă au încă de traversat deșertul.
Problema vine, așadar, nu din a face ceea ce nu se poate face, ci din a nu face ceea ce este totuși posibil.
Un bun început ar fi reevaluarea parteneriatului PNL-USR. Mult se va echilibra balanța atunci când nivelul său de coeziune îl va atinge pe cel al relației dintre PSD, partidul lui Ciolacu, și PCCR, partidul lui Ciolacu+Dorneanu.
Foto: INQUAM/Octav Ganea
