Andrei Caramitru, membru USR, a postat pe Facebook un mesaj lung în care analizează la rece eșecul lui Dan Barna la alegerile prezidențiale din 2019. Caramitru vorbește, pe puncte, despre greșelile făcute de USR și, la sfârșit, punctează și propriile greșeli din campania electorală.
„Am așteptat 24 ore sa scriu ceva despre alegeri. Cum sunteți obișnuiți – o sa scriu direct. Și da – e și cu asumare și greșeli personale pentru cei care așteaptă doar asta. E o postare (foarte) lungă dar importantă. Analiza de consultant cu 18 ani experiență 🙂
Rezultatul este un eșec de proporții. Nu pentru un partid sau un candidat, ci pentru directia de schimbare pe care toti ne-o dorim. Sa fii in creștere – ca mișcare – dar sa ai un eșec atât de devreme este o imensa problemă. Duce la demobilizare și depresie colectivă. Trebuie sa evitam asta și sa învățam din aceasta situație. Și sa luam decizii curajoase.
Realitatea e clară: 1/3 din votantii USR/PLUS de la europarlamentare nu s-au regăsit in acesta campanie. O cifra enorma. Imensa majoritate (700’000) s-au dus la Iohannis. O mică parte au mers spre Paleologu (in special in Bucuresti). Însă – și asta e bine – acest electorat nu e deloc pierdut pentru următoarele runde de alegeri (toate sondajele și analizele recente – de exemplu ce a publicat azi Catalin Teniță – arată ca, la locale și parlamentare, acesti votanți vor reveni).
Ce s-a întâmplat? Părerea mea. Au fost greșeli de strategie politica. De selecție a candidatului. De strategie electorală. Si de comunicare. Pe scurt – un partid tanar si lipsit de experiență care a devenit prea sigur pe el. Nu cred însă că e vina lui Dan decât in mică măsură – a demonstrat curaj când a intrat in lupta era pe sondaje doar la 5% si a făcut un efort enorm. Nu e ușor. Nu cred ca alt candidat din interiorul USR sau PLUS lua mai mult. Si mare parte din deciziile importante au fost colective.
STRATEGIA POLITICĂ
* Alegerile interne in USR, puse fix in timpul campaniei, au creat falii și atacuri. Era normal. Timing-ul însă a fost profund greșit, a erodat candidatura și a demobilizat o parte din membrii USR
* “Opoziția” interna din USR, in loc sa își facă campanie internă, a ieșit in extern cu mesaje negative. Nu e ok niciodată așa ceva, demobilizează alegătorii
* Refuzul PLUS de a fuziona cu USR, de a se ambiționa cu paritatea pe liste si de nu a accepta toate sondajele care îi dau la un sfert din intenția de vot a USR a creat falii suplimentare și lipsă de mobilizare
* gestionarea moțiunii de cenzură si participarea sau nu la guvernare nu a fost bună. Deciziile au fost corecte – insa comunicarea a fost catastrofală. Electoratul se aștepta la un mesaj clar și precis. Nu s-a întâmplat. Senzatia a fost de șovăială, neimplicare și neclaritate.
SELECȚIA CANDIDATULUI
* Lansarea unui candidat, târziu, cu o intenție de vot de doar 5% (deși Alianța era la 23%) a fost asumarea unui risc uriaș. Atenție – cred ca Dacian putea lua doar vreo 2% mai mult, și oricum nu putea candida pentru că are un rol important si asumat pe termen lung in Bruxelles
* Niciodată – nicăieri- un candidat cu profil si personalitate de “tehnocrat” nu inspiră un numar mare de oameni (chiar dacă e o persoana excelentă și nouă, în bula noastră, ne place). E o realitate. Și sper sa o înțeleagă toți cei din USR și PLUS cu acest profil. Nu pot fi locomotive electorale. S-a demonstrat duminică. S-a demonstrat in 2016 cand PNL si USR au luat un scor mic desi Dacian era pe afișe. Asta e realitatea. Pot fi parlamentari, oameni de partid, ministri excelenti.
* Soluții alternative – care însă nu au fost discutate suficient sau deloc – erau două. Sau (1) susținerea lui Iohannis (însă ca independent) – ar fi prezervat scorul alianței și ar fi neutralizat creșterea PNL (eu am propus la un moment dat așa ceva inclusiv public). Sau (2) un candidat independent din afara alianței cu notorietate și favorabilitate mai mari (de exemplu un Liiceanu sau un profil echivalent). Pana la urma – nu ar fi prima data (și Emil Constantinescu și Iohannis au fost aduși din afară; mai recent și Paleologu, și Diaconu).
STRATEGIA ELECTORALĂ
* In primul rând, nu au fost aduși in campanie consultanți electorali de top. Trebuiau aduși cei mai buni, chiar din străinătate. Și sfaturile trimise de mulți spre echipă nu au fost ascultate
* Nu au existat studii detaliate ale electoratului alianței. Tehnologia o permite. Trebuia să reacționam in timp real, sa știm ce dorește lumea. Și să se facă corecții rapide. Sondajele (puține și simpliste) care au venit arătau scoruri foarte scăzute (și un procent mare de alegători ai alianței care mergeau la Iohannis) – însă au fost considerate gresite. Nu erau.
* Românii – toate studiile sociologice o arată – vor un Presedinte care să inspire putere. Ori campania tocmai asta nu a inspirat. Niciodată nu a părut ca suntem convinși că putem câștiga prezidențialele. Nu am vorbit deloc de Iohannis (ori – dacă oamenii au de ales intre 2 candidați similari – dar primul inspira mai multa forță și chiar și noi implicit spunem ca o sa câștige el – cum să ne mirăm că mulți au preferat sa îl voteze pe el direct)
COMUNICAREA
* Mesajele au fost confuze : nu s-a vorbit deloc de corupție (ori asta a fost tema alianței la Europarlamentare); “fericiti in România” este un slogan aiurea; “fără PSD in turul 2” a fost ok, a mobilizat, însă a fost doar ceva tactic nu de mers la victorie
* Au fost foarte multe bâlbe la începutul campaniei pe cateva teme precise. Asta a indus electoratului ca “Dan nu e pregătit”
* Atacurile de la Rise și din presă erau de așteptat. Însă reacția a fost slabă, cu prea multe justificări tehnice pe care nimeni nu le-a înțeles. A lipsit mesajul simplu și clar
* In general – mesajele de campanie au fost diluate, neclare; mii de poze prin țară cu câțiva oameni au ajutat mult prea puțin. Trebuiau 2-3 teme care crează emoție. Nu au existat.
* Despre moderație vs intransigență e mult de vorbit. Electoratul Aliantei e impartit cam 60/40 între intransigenti si moderați. Alegerile europarlamentare au funcționat foarte bine cu mesaje combinate. Însă sub o umbrelă destul de dură (“fără hoție mergem departe”). Acum intransigenta a venit doar de la câțiva susținători nu de la campanie (și totuși – prin efortul câtorva – mare parte din votantii care vor măsuri mai dure ne-au votat). Deși campania si candidatul au fost ultra-moderați, am pierdut practic exact acest electorat (unii s-au speriat de anumite reactii din bulă, marea majoritate insa nu au înțeles de fapt candidatura și au mers pe “mâna”’ sigura a lui Iohannis). Ce e interesant e ca PNL a înțeles mai bine cum sa combine cele doua discursuri. In tabăra lor e și Rares, Oreste, ba chiar și cel cu plăcuțele suedeze. Pana și Paleologu a fost destul de dur in comunicare.
CE AM GREȘIT EU?
* am încercat sa influențez intern discuțiile pe strategie politica și electorală. Am vorbit cu toți cei din campanie, cu Dan, am trimis recomandari detaliate. Nu am avut succes. Nu sunt decât un membru simplu – nu am participat la nici o discuție in care s-au luat decizii importante. Însă trebuia sa fac mai multa presiune interna.
* Nu am crezut sondajele interne și externe (am crezut ce am auzit intern – ca nu sunt corecte). Trebuia sa trag un semnal de alarmă
* Am fost foarte vocal și direct? Da. Așa cred că se face o campanie. Și foarte foarte multi rezonează (pe studii recente efectul este extrem de clar net pozitiv). M-am coordonat cu echipa de campanie? Da. Însă trebuia poate sa comunic și mai larg, și spre un segment mai moderat (deși am avut exact aceleași mesaje ca și acum la europarlamentare – atunci a funcționat foarte bine). Cumva – desi am doar un cont de Facebook și nu am absolut nici un rol in USR (pe lângă sa fac niște analize interne de politici publice) – lumea ma asculta pe mine mult mai mult decât pe cei cu funcții importante in Alianța. Poate pentru că mesajele oficiale care veneau nu sunt suficient de interesante. Însă – pana la urma – am doar 50’000 de urmăritori. Exista un efect (atât pozitiv sau negativ), dar e mult mai redus decât isi imaginează unii poate. Dacă a fost foarte negativ (vom analiza asta in detaliu pe sondaje) – mi-l asum in totalitate. In orice caz – imi cer scuze pentru orice greseala pe care ati perceput-o.
In continuare însă cred ca intransigența contra corupției și a mecanismelor statului care o perpetuează e esențială. E ceea ce aduce de fapt USR pozitiv in politică. Este baza noastră electorală. Și este ceea ce ne reprezintă la nivel fundamental. Altfel – ce diferența este cu cei din PNL, care pana la urma au și ei “tehnocrații” lor? Cred ca e o greșeala imensa sa tolerezi ticăloșia sistemului actual și sa crezi ca doar dacă pui un om undeva lucrurile se pot schimba prin magie. Trebuie reforma clară, dură și asumată. Asta nu înseamnă ca nu trebuie colaborat și nu trebuie sa faci și compromisuri. Cum spunea și Coposu: “negociem orice mai puțin principiile”. Asta nu e radicalism sau “ură” ci înseamnă coloană vertebrală. Și – dacă ne-o pastram – in următorul guvern cu PNL ne putem impune temele și reformelele (și vom colabora cu reformatorii lor de acolo, nu cu USL-istii care vor cădea in irelevanță). Doar așa se poate schimba ceva.
Și mai e ceva. Normal ca toți comentatorii apropiați de “establishment” vor sa elimine intransigența din USR. Pentru că vor doar un PNL2 mai docil, care să se plieze la orice. O anexă. Nu cădeti in capcana asta.
Cât despre critici – sunt binevenite. Însă – e ciudat sa critice tocmai cei care nu s-au implicat in campanie ba chiar au făcut tot să o saboteze si sa o atace. Dar nu contează. Cât timp spun lucruri constructive și inteligente sunt bineveniți.
CE TREBUIE FACUT ACUM?
In primul rând, sa avem curaj, sa învățam din acest eșec și sa devenim mult mai buni. Vorbim de 2-3 milioane de oameni care isi pun speranta in USR/PLUS. Nu e vorba aici de Dan, Dacian sau vreo 5-6 oameni și care e sef sau nu. Nu asta contează. Contează mișcarea de schimbare pe care trebuie sa o remobilizăm și sa o ducem către un succes mare la locale și la europarlamentare. Sugestiile mele:
1. E nevoie de asumare. Dan a făcut un pas bun ieri seara și cere reconfirmarea membrilor, cu demisia pe masă
2. O asumare largă și curajoasă și o schimbare de organizare la vârf e esențială. De exemplu – o conducere colectivă poate fi o soluție buna în acest moment (ca in Elvetia) – pentru că devine evident că USR nu este și nici nu trebuie să fie un partid de lider (asa am castigat la europarlamentare)
3. Cred ca e nevoie de un congres cât mai repede (care sa decida de exemplu dacă facem acum alegeri noi pentru presedinte și BN) și de o procedura de fuziune cu PLUS (însă in acest caz – pe statutul USR ameliorat catre democratie interna, fara traseisti, si nu cu Dacian la varful piramidei ci ca membru in consiliul de conducere). Dacă PLUS nu dorește așa ceva – avem o problema mare cât casa și îmi pun întrebarea atunci care e viitorul acestei construcții. Daca PLUS refuza – trebuie sa și-o asume politic. Însă nu mai putem continua fără claritate.
4. Echipa de strategie, comunicare și campanie trebuie măcar parțial schimbată. E nevoie de profesionisti de cel mai înalt nivel, inclusiv international. Și care sa fie deschisi la feedback.
5. Trebuie sa fim mult mai apropiați de membri și de simpatizanți. Sa înțelegem mai bine ce vor. Acum – structurile interne sunt de fapt pur ierarhice. Nu e ok să copiem gradual partidele traditionale. Pana la reforma organizației – trebuie sa avem tehnologii de sondare rapida. Pentru a sti in timp real dacă deciziile sunt acceptate sau nu de susținători si de cetățeni
6. Si USR și PLUS trebuie sa se deschidă și mai mult. Deocamdată – tot leadership-ul celor doua e compus doar din 2 grupări: tehnocrații din guvernul lui Ciolos și cei care au fost lângă Nicușor acum ceva timp. Totul bine și frumos – dar nu e posibil ca doar aceste 2 grupuri sa seteze exclusiv directia mișcării și sa nu accepte și alt tip de oameni. Trebuie cooptati acolo multi “oameni noi”, dacă tot vorbim despre asta. Personalitățile externe trebuie atrase. Însă nu vor veni doar ca membrii simpli care sa pună afișe. Asta e realitatea. Trebuie un mecanism pentru a-i atrage in funcții de răspundere imediat. Un consiliu consultativ ar fi un prim pas dar nu suficient
7. Pentru viitoarele competiții – in special la primării (unde omul contează mai mult decât partidul) – e esențial sa ieșim din logica de selectie pur internă. Open primaries (ca in America și in Budapesta recent), inclusiv cu independenți, inclusiv cu PNL, sunt esențiale. Degeaba ne place noua intern de x sau y dacă electoratul nu ii validează. Și nimeni nu are încredere in sondaje. Trebuie un festival al democrației pentru locale. Oamenii sa aleagă cel mai bun candidat comun – ca e din vreun partid sau e independent nu contează.
Cât despre mine. Ce o sa fac?
1. Voi analiza in detaliu efectul pe baza de votanți al mesajelor mele. Dacă a fost net negativ (adică a descurajat mai multi decât a atras și a mobilizat pentru vot) – mi-o asum inclusiv public și vor fi consecințe directe, evident. Așa cum ma astept și de la ceilalți care au greșit.
2. Voi continua însă oricum sa scriu public opiniile mele personale. O sa fiu un pic mai atent sa nu “sperii” – ca se pare ca dacă spui “prost” sau “hoț” despre cineva care chiar e așa e mare nenorocire. Dar asta nu înseamnă ca voi tolera corupția, prostia sau combinațiile nenorocite. Din contră.
3. In continuare nu vreau nici o funcție in USR sau publică, sa fie extrem de clar pentru toți. Nu vreau sa coordonez nici o filiala sau altceva, nici sa consiliez pe cineva. O sa tot repet asta in postari pana va plictisiți cu totii. O sa ajung sa o scriu și sub poza mea de profil dacă e nevoie.
4. Ma voi concentra de acum încolo pe interactiunea cu mediul de afaceri, cu ONG-urile, pe infrastructura de “rapid pooling” și pe metodele de selecție a candidaților la locale. Veți vedea multe mesaje in directia asta. Ca să știm mult mai bine ce vor oamenii și ca sa extindem mișcarea in exterior, sa nu fim “închiși”. O fac oricum, însă de acum încolo o sa fiu un pic mai organizat și focusat pe asta.
In rest – voi vota Iohannis clar in turul2. Voi și scrie despre asta și voi încerca sa aduc oameni la vot prin mesajele mele. E foarte important sa nu avem un Presedinte ca Vasilica. Si – va rog- nu va demobilizati. Nu cedați. Nu vă deprimați. E o lupta de lunga durata. Însă suntem in directia bună – putem lua 25% sau chiar mai mult la locale. Și sa câștigam toate primăriile mari (dar e nevoie de candidați care sunt votati de marea masă nu de cineva care ne place in micro-bula de prieteni). Asta e viitorul pas.
PS: sa fie clar. Opiniile de mai sus sunt strict personale – nu au fost discutate cu nimeni inainte, nu au fost filtrate. Este ceea ce cred eu acum”, a scris Andrei Caramitru pe Facebook.
