„Administrația președintelui american, Joe Biden, s-a angajat într-o îndrăzneață și îndelung amânată distanţare de ortodoxia politicii economice care a prevalat în SUA și o mare parte din Occident încă din anii 1980. Dar cei care caută o nouă paradigmă economică ar trebui să fie atenți la ceea ce își doresc”, scrie Dani Rodrik, pentru Project Syndicate.
<< Neoliberalismul este mort. Sau poate că rămâne foarte viu. Zilele acestea, experţii au tras concluzii în ambele direcţii. În orice caz, este greu de negat că în lumea politicii economice este în lucru ceva nou.
Președintele SUA, Joe Biden, a cerut o extindere vastă a cheltuielilor guvernamentale pentru programe sociale, infrastructură și tranziția către o economie verde. El dorește să utilizeze achizițiile guvernamentale pentru a reconstrui lanțurile de aprovizionare interne și pentru a readuce în Statele Unite locuri de muncă din industria prelucrătoare. Secretarul Trezoreriei sale, Janet Yellen, face presiuni pentru o creștere coordonată, la nivel global, a impozitelor pe profit. Jerome Powell, președintele Rezervei Federale, în mod tradițional cel mai șubred braț al guvernului în ceea ce privește stabilitatea prețurilor, diminuează temerile legate de inflație și acordă sprijin pentru expansiunea fiscală.
Toate aceste schimbări de politică reprezintă o abatere bruscă de la atitudinea convențională din Washington. Prevestesc ele, totodată, şi o nouă paradigmă a politicii economice?
Politicile economice din SUA și, în general, din Occident, au avut mult timp nevoie de revizuire. Ideile dominante încă din anii 1980 – denumite, după caz, Consensul de la Washington, fundamentalism al pieței sau neoliberalism – au câștigat inițial tracțiune din cauza eșecurilor keynesianismului și a reglementării guvernamentale excesive. Dar au dobândit o viață proprie și au produs economii extrem de „financiarizate„, inegale și instabile, care nu erau echipate să facă față celor mai semnificative provocări de astăzi: schimbările climatice, incluziunea socială și noile tehnologii perturbatoare.
Schimbarea de paradigmă necesară ar putea începe cu modul în care predăm economia. Economiștii tind să fie îndrăgostiți de puterea piețelor de a promova prosperitatea economică generală. Mâna invizibilă a lui Adam Smith – ideea că indivizii interesați de sine care caută doar îmbogățirea lor personală ar putea produce prosperitate colectivă în loc de haos social – este una dintre bijuteriile coroanei profesiei de economie. De asemenea, rămâne profund contraintuitivă, motiv pentru care economiștii alocă o cantitate excesivă de timp perorând despre magia piețelor.
Dar economia nu este o problemă a piețelor libere. De fapt, o mare parte din instrucțiunile economice se concentrează pe modul în care piețele pot produce prea multe inegalități și modul în care acestea eșuează în condițiile proprii de alocare eficientă a resurselor. Piețele perfect competitive care produc în mod armonios echilibre stabile sunt doar una dintre multele posibilităţi. Modelul lui Smith nu este singurul. Cu toate acestea, reflexul multor economiști este de a trata piețele competitive care funcționează bine ca punct de referință relevant pentru orice propunere de abatere de la laissez-faire.
Din fericire, există o nouă paradigmă pentru predarea economiei. Proiectul CORE este un instrument de predare online și manual gratuit, cu acces deschis. Doi economiști de frunte, Samuel Bowles, de la Institutul Santa Fe și Wendy Carlin, de la University College London, sunt vizionarii din spatele acestuia. Dar la dezvoltarea sa a colaborat un grup mare de economiști din întreaga lume. Deja, este utilizat în majoritatea departamentelor universitare de economie din Regatul Unit.
Un avantaj cheie al abordării CORE este că se apleacă în mod direct asupra unor probleme precum inegalitatea și schimbările climatice. Dar mutarea mai interesantă din punct de vedere pedagogic este aceea că înlocuiește criteriile standard ale economiei cu repere alternative mai realiste și mai utile. De exemplu, spre deosebire de economia convențională, CORE presupune că indivizii sunt pro-sociali și miopi, mai degrabă decât egoiști și perspicace. Concurența este imperfectă, cu caracteristici câștigătoare, mai degrabă decât perfectă. Puterea este mereu prezentă sub forma relațiilor principal-agent pe piața muncii și a creditelor, în loc să fie tratată fie ca difuză, fie ca exogenă. Câştigurile economice dincolo de ceea ce este economic sau social necesar sunt omniprezente și deseori sunt necesare pentru economii care funcționează bine, nu rare sau rezultatul unei erori de politică.
O astfel de nouă paradigmă pentru predarea și practicarea economiei va produce o mai bună înțelegere a rezultatelor sociale. Dar ar trebui să recunoaștem că nu va produce o nouă paradigmă pentru politica economică. Și așa ar trebui să fie.
Toate paradigmele noastre politice anterioare – fie că erau mercantiliste, liberale clasice, keynesiene, social-democrate, ordoliberale sau neoliberale – aveau puncte oarbe importante deoarece fuseseră concepute ca programe universale care puteau fi aplicate peste tot și în orice moment. Inevitabil, punctele oarbe ale fiecărei paradigme au umbrit inovațiile pe care le-a adus în modul nostru de a gândi guvernanța economică. Rezultatul a fost extinderea și oscilațiile pendulare între optimism excesiv și pesimism cu privire la rolul guvernului în economie.
Răspunsul corect la orice întrebare de politică în economie este: „Depinde”. Avem nevoie de analize economice și dovezi pentru a completa detaliile de care depinde rezultatul dorit. Cuvintele cheie ale unei economii cu adevărat utile sunt contingența, contextualitatea și non-universalitatea. Economia ne învață că există un timp pentru extindere fiscală și un timp pentru reducere fiscală. Există un moment în care guvernul ar trebui să intervină în lanțurile de aprovizionare și un moment în care ar trebui să lase piețele în voia lor. Uneori, impozitele ar trebui să fie mari; uneori, ar trebui să fie scăzute. Comerțul ar trebui să fie mai liber în unele zone și reglementat în altele. Cartografierea legăturilor dintre circumstanțele din lumea reală și oportunitatea diferitelor tipuri de intervenții + iată ceea ce înseamnă economia bună.
Societățile noastre se confruntă cu provocări vitale care necesită noi abordări economice și o experimentare semnificativă a politicilor. Administrația Biden a lansat o transformare economică îndrăzneață și îndelung întârziată. Dar cei care caută o nouă paradigmă economică ar trebui să fie atenți la ceea ce își doresc. Scopul nostru nu ar trebui să fie acela de a crea următoarea ortodoxie osificată, ci să învățăm cum să ne adaptăm politicile și instituțiile la cerințele în schimbare. >>
