Milioane de oameni care nu se spală pe mâini se ascund printre noi, notează BBC, într-un material în care explorează motivele acestora și ce se poate face, în definitiv, pentru a corecta asemenea obiceiuri. Un gest aparent banal, spălatul pe mâini a căpătat, în perioada pandemiei de coronavirus, semnificații aproape „biblice”.
„Rezoluția mea pe 2019 este să spun la microfon și lucruri pe care le spun în afara lui…” – au devenit celebre aceste cuvinte ale lui Pete Hegseth, rostite chiar înainte de a dezvălui un secret care a răscolit internetul. La acea vreme, Hegseth era cel mai cunoscut ca prezentator Fox News. Apoi a spus-o: „Nu cred că m-am spălat pe mâini timp de 10 ani”.
Fără îndoială, Hegseth avea o companie de „de lux”. În 2015, actrița Jennifer Lawrence a aruncat bomba, spunând că nu se spală pe mâini aproape niciodată după ce merge la toaletă. Amândoi au spus mai târziu că au glumit.
Apoi, tot în 2015, un senator republican a sugerat că obligarea angajaților din restaurante să se spele pe mâini este un exemplu clasic de suprareglementare.
Potrivit unui studiu, semnalat de BBC, numărul celor care nu se spală pe mâini când ies de la baie a crescut la un nivel alarmant în ultimii ani.
Un din cercetările făcute în 2015 a relevat că doar 26,2% din vizitele la baie, la nivel global, cu potențial „contact fecal”, au fost urmate de spălarea mâinilor cu săpun.
„Pare un comportament atât de simplu. Dar, știți, am lucrat la asta [pentru ca oamenii să se spele mai mult pe mâini] timp de 25 de ani și procentul lor este încă foarte scăzut”, spune Robert Aunger, expert în sănătate publică evolutivă la London School of Igiene and Tropical Medicine.
Desigur, acest lucru se poate explica, parțial, prin lipsa unor facilități adecvate și a săpunului, în zonele sărace ale lumii.
În țările cel mai puțin dezvoltate, doar 27% din populație are acces la aceste lucruri (Organizația Mondială a Sănătății și UNICEF estimează că aproximativ trei miliarde de oameni nu au așa ceva nici acasă). Dar chiar și în multe țări cu venituri mari, unde ambele sunt din abundență, doar 50% dintre oameni le și folosesc după ce merg la toaletă.
Aceste statistici sunt deosebit de crunte, dacă avem în vedere că spălarea mâinilor este una dintre cele mai salvatoare invenții din istoria omenirii – contribuind la o speranță medie de viață care acum se ridică la aproximativ 80 de ani, în țări ca Marea Britanie, și nu la 40, așa cum era în 1850, când a început popularizarea spălării mâinilor.
Ca și cum am avea nevoie de alte stimulente, acest obicei obișnuit de igienă oferă, de asemenea, șansa de a evita apariția superbacteriilor și pandemiilor. O analiză din 2006 a reliefat că spălarea periodică a mâinilor poate reduce riscul de infecții respiratorii cu între 6 și 44%. De când a apărut pandemia Covid-19, oamenii de știință au descoperit că cultura de spălare a mâinilor unei țări este un predictor „foarte bun” al gradului de răspândire a acesteia.
De ce unii dintre noi se spală cu atâta entuziasm pe mâini, încât sunt dispuși să cheltuie și 360 de lire sterline pe sterilizatoare în vremuri de penurie, în timp ce alții refuză cu încăpățânare să pună mâna măcar pe săpun? Iar dacă virusurile noi, misterioase, și poveștile de groază cu fecale ajunse pe telecomenzile TV ale hotelului nu pot determina oamenii să își schimbe obiceiurile, ce altceva ar putea-o?
Se pare că ratarea chiuvetei de lângă ușa pe care ieși din baie nu ține doar de lene, ci și de anumiți factori psihologici care îi descurajează pe oameni să se spele pe mâini – de la o anumită mentalitate, la optimism delirant, până la nevoia de a te simți „normal” și potențialul sentimentelor de dezgust.
Experții din întreaga lume încearcă să înțeleagă și să inventarieze prejudecățile ascunse ale oamenilor, în speranța că, astfel, vor găsi căi să facă igiena mai atrăgătoare.
„O problemă cu spălarea mâinilor este că, în special în țările dezvoltate, poți evita să te speli pe mâini de multe ori și să nu te îmbolnăvești”, spune Aunger. Când te îmbolnăvești, deseori câteva zile mai târziu, deja episodul cu nespălatul mâinilor va fi dispărut de mult timp din memoria ta. „Chiar și cu coronavirus, se spune că intervalul dintre infectarea propriu-zisă și apariția primului simptom este de cinci-șase zile, deci conexiunea este foarte dificil de realizat”, mai arată expertul consultat de BBC.
Ferește-te de optimism
Ferește-te de optimism
Unul dintre factorii care se crede că ar avea un impact este optimismul, manifestat prin a crede că numai altora li se poate întâmpla ceva rău. Această perspectivă irațională pozitivă este universală – se regăsește în diverse culturi diverse și diverse straturi demografice, ba chiar și la unele animale, cum ar fi graurii și șobolani. Asta ne face să calculăm greșit riscul nostru de a trece prin evenimente neplăcute, de la cancer până la divorț.
Această amăgire poate fi parțial responsabilă de lucruri precum fumatul sau de faptul că multe persoane își fac cărți de credit care ajung să-i coste bani. De asemenea, îi poate împiedica pe unii să se spele pe mâini.
Un studiu realizat de o universitate din New York, pe fondul pandemiei gripei porcine (H1N1) din 2009, a constatat că studenții care aveau un nivel mai ridicat de optimism nerealist, prezentau și mai puține șanse să-și spele mâinile. În schimb, cei care aveau o încredere mai mare în capacitatea lor de a-și controla propriile vieți erau opusul.
Înclinația spre acest tip de optimism a fost identificată și la cei ce se pregătesc să devină asistenți medicali. Ei tind să își supraestimeze cunoștințele despre bunele practicile în materie de igienă a mâinilor. La fel li se întâmplă și angajaților din industria alimentară, care, prin mecanisme similare, tind să subestimeze constant riscul de a le provoca altora toxiinfecții alimentare, prin modul în care manipulează produsele.
Normele sociale contează
Un indiciu major în privința importanței psihologiei în spălarea mâinilor constă în gama extraordinară de practici de igienă a mâinilor din diferitele culturi din întreaga lume. Pentru un studiu francez, 64.002 de persoane din 63 de țări au fost întrebate dacă sunt de acord cu afirmația: „spălarea mâinilor cu săpun, după ce ați folosit toaleta, este ceva ce faceți automat”. Mai puțin de jumătate dintre respondenții din China, Japonia, Coreea de Sud și Olanda au fost de acord. În schimb, țara cu cea mai mare rată de aprobare a fost Arabia Saudită, unde 97% dintre cei întrebați au spus că se spală pe mâini în mod obișnuit.
Nici în interiorul unei aceleiași țări situația nu este omogenă. De exemplu, studiile au arătat că femeile sunt mult mai harnice la spălarea mâinilor decât bărbații. Într-o cercetare de-a sa, prof. Aunger a descoperit că femeile au de două ori mai multe șanse să se spele pe mâini atunci când opresc la toaletele din stațiile de serviciu de pe marginea autostrăzilor britanice.
Tendința s-a menținut chiar și în perioada pandemiei de Covid-19, un sondaj recent constatând că 65% dintre femei și 52% dintre bărbați se spală pe mâini în mod regulat.
Aunger explică faptul că variația spălării mâinilor se reduce probabil la normele sociale – un set puternic de reguli informale care guvernează comportamentul nostru atunci când suntem într-un grup: „Sunt sisteme psihologice complexe, care depind de a vedea ce fac ceilalți, de a gândi ceea ce ceilalți oameni se așteaptă să gândești”.
Dacă vedem că alții se spală pe mâini în baie, asta facem. Dar atunci când nimeni nu face acest lucru, apare o presiune de a proceda identic.
Într-adevăr, un studiu din 2018 a descoperit că măsura în care o persoană a crezut că ceilalți se spală des pe mâini i-a influențat răspunsul atunci când a fost întrebată ea cum procedează.
Deoarece bărbații și femeile tind să meargă la băi separate, atunci când se află în locuri publice, poate există diferite norme sociale pentru fiecare gen – la fel cum există și pentru alte grupuri, cum ar fi religiile.
Gândirea rațională vs. gândirea experimentală
Unul dintre motivele pentru care oamenii de știință sunt atât de dornici să descopere psihologia din spatele spălării mâinilor este acela că viața depinde de un asemenea gest – în special viața pacienților din spitale. În ciuda anilor de pregătire pentru a menține oamenii în viață, mulți angajați din domeniul sănătății neglijează acest obicei banal, care ar putea ajuta la prevenirea răspândirii de virusuri și superbacterii potențial letale, precum Clostridium difficile.
În 2007, oamenii de știință au descoperit că chirurgii de la un spital australian și-au spălat mâinile doar 10% din timp, înainte de contactul cu pacienții. Iar cercetări mai recente, efectuate la alte spitale, au făcut descoperiri la fel de alarmante. De exemplu, un studiu din 2019, realizat la un spital din Quebec, a constatat că lucrătorii din domeniul sănătății se spălau pe mâini doar 33% din timp. Chiar și în Arabia Saudită, cu cultura sa scrupuloasă de spălare a mâinilor, personalul medical adesea nu procedează corespunzător când vine vorba de igiena mâinilor.
Evident, nu toți profesioniștii din sănătate sunt la fel de vinovați. Un studiu din 2008 a descoperit că era mult mai probabil ca medicii care au raportat luarea de decizii în mod să se și spele pe mâini mai des decât cei care au spus că au acționat într-un mod mai rațional. Acest lucru sugerează că furnizarea unui set de argumente pentru spălarea mâinilor s-ar putea să nu fie cea mai bună modalitate de a convinge oamenii să o facă.
Un studiu realizat în martie anul acesta a identificat o altă trăsătură care ar putea fi luată în calcul: conștiinciozitatea. Cercetarea, care a fost realizată în Brazilia, a descoperit că persoanele care au manifestat un nivel mai ridicat de conștiinciozitate erau mai predispuse la a respecta în practică distanțarea socială și spălatul pe mâini.
În fine, există și dezgustul. Reacția brută la vederea unei fripturi cu viermi are efectul secundar util care ne împiedică să dorim să o mai mâncăm. „Acest lucru este cel mai util”, spune Dick Stevenson, psiholog de la Universitatea Macquarie, Australia.
Chiar și cimpanzeilor, care sunt văzuți în mod regulat mâncând propriile fecale în grădini zoologice, le este greață de fluidele corporale ale altor indivizi – ceea ce sugerează că dezgustul nu este doar un produs secundar recent al culturii umane, ci ceva care a evoluat pentru a ne proteja.
La fel ca orice altă emoție, măsura în care simțim dezgust variază de la o persoană la alta. Este o forță ascunsă puternică din viața noastră, care ne determină deciziile politice – persoanele care sunt mai sensibile la dezgust sunt mai susceptibile să voteze conservator – toleranța față de persoanele gay, gradul de xenofobie și chiar măsura în care ne este teamă de păianjeni.
Cercetările au arătat constant că persoanele care nu sunt prea greu de mulțumit sunt mai puțin susceptibile să se spele pe mâini, iar și atunci când o fac nu petrec mult timp sub robinet. Un studiu privind spălarea mâinilor în Haiti și Etiopia a constatat că cunoștințele și conștientizarea unei persoane cu privire la problemele de sănătate nu erau la fel de relevante, din perspectiva spălatului efectiv pe mâini, precum nivelul sentimentului de dezgust pe care îl manifestau.
Păstrează-l curat
Așadar, ce se poate face pentru a depăși aceste prejudecăți?
În ultimele săptămâni, instituțiile de sănătate publică, organizațiile de caritate, politicienii și reprezentanți ai societății civile s-au reunit pentru a lansa probabil cea mai entuziastă campanie de spălare a mâinilor. S-au implicat și celebrități, a curs cu meme-uri pe internet, ba chiar și site-urile porno au intrat în acest joc.
Pornhub a făcut echipă cu cineastul Ani Acopian și cu producătorul Suzy Shinn pentru a forma Scrubhub – un site de statiră care prezintă în exclusivitate videoclipuri cu persoane care se spală pe mâini, cu titluri incitante, precum „Hot Girl Goes Wild in Public în Premium POV – Dirty 2 DISINFECTED!” Acest videoclip special prezintă pe cineva care poartă o mască de față și mănuși, folosește gel dezinfectant pentru mâini, iar când merge la cumpărături în supermarket respectă regulile de distanțare socială.
(Dacă aveți vreo îndoială, aflați că Organizația Mondială a Sănătății și Centrele SUA pentru Controlul și Prevenirea Bolilor au lansat videoclipuri detaliate și instrucțiuni despre cum oamenii se pot spăla pe mâini în mod corespunzător.)
Dar, având în vedere ceea ce știm despre prejudecățile noastre psihice neigienice, pot determina aceste eforturi (bine intenționate și, uneori, ingenioase) o creștere a numărului oamenilor care se spală pe mâini?
În loc să facă spălarea mâinilor amuzantă sau sexy, o altă strategice este cea de a profita de dezgust. În 2009, împreună cu colegii de la Universitatea Macquarie, Stevenson a testat ideea pe studenți. După ce tinerii au fost întrebați despre obiceiurile lor de spălare a mâinilor și sensibilitatea pe care o manifestă când vine vorba de dezgust, aceștia au fost rugați să vizioneze unul dintre cele trei videoclipuri: un videoclip pur educativ, unul cu imagini revoltătoare și un documentar despre natură.
O săptămână mai târziu, studenții au fost invitați înapoi și s-au așezat la o masă pe care se aflau și șervețele antibacteriene și gel de mâini. Li s-a prezentat o serie de obiecte profund neigienice pe care să le manevreze – de la pete lăsate de muște la perii de toaletă uzate. După ce au ținut fiecare obiect, li s-a cerut să mănânce un biscuit dintr-o farfurie. Și-ar dezinfecta voluntarii mâinile înainte de a atinge mâncarea?
După cum speraseră, cercetătorii au descoperit că oamenii care au vizionat videoclipul care induce dezgustul erau mult mai susceptibili să-și curețe mâinile decât cei din celelalte grupuri.
Într-un studiu de urmărire, echipa a confirmat că acest lucru ar putea funcționa și în lumea reală. Prin monitorizarea ascunsă a spălării mâinilor oamenilor în mai multe băi, s-a descoperit că oamenii erau în mod semnificativ mai motivați să facă acest lucru atunci când erau expuși la afișe care prezentau materii fecale pe un rulou de pâine – pentru a arăta cum sunt răspândiți germenii dacă nu te speli pe mâini – decât când au fost expuși la afișe pur informative și educative.
Nimeni nu s-a uitat încă să vadă cât de mult va persista acest obicei extra-vigilent de spălare a mâinilor, dar arată că pur și simplu spunându-le oamenilor să o facă, este puțin probabil să fie atât de eficace încât să producă efecte serioase. „Aceasta este o întrebare importantă, deoarece la început trebuie să motivezi persoana să-și spele mâinile în anumite situații, de exemplu, prin reclame și semne”, spune Stevenson. Potrivit expertului, „dacă acest lucru este făcut suficient de mult timp, atunci noul comportament devine obicei”.
Și prof. Aunger este de acord că aici e cheia. „Acum avem un context foarte special, în care mulți oameni sunt interesați de spălarea mâinilor din cauza coronavirusului”, spune el. „Dar întrebarea este: o putem aduce la niveluri foarte înalte și să o menținem acolo?”
Numai timpul ne va spune, dar cel puțin nu vom mai auzi celebrități care se lăudă că nu se spală pe mâini.
