Brexitul se va produce vineri, ceea ce înseamnă la 1.317 de zile după decizia britanicilor de a părăsi Uniunea Europeană. Ce se va schimba de la 1 februarie? Schimburile cotidiene între Regatul Unit şi Uniunea Europeană vor continua la fel ca înainte, până la finalul lui 2020. În timpul acestei perioade de tranziţie de 11 luni, Londra şi Bruxellesul îşi vor negocia viitoarea relaţie. AFP sintetizează câteva modificări care vor interveni însă până atunci.

Vineri la miezul nopţii (23:00 GMT), Uniunea Europeană va pierde, pentru prima dată, un stat membru, care este unul dintre cele mai mari şi cele mai bogate ţări din blocul comunitar.

Odată cu plecare a 66 de milioane de locuitori, populaţia UE se va reduce până la 446 de milioane. Teritoriul Uniunii Europene va scădea cu 5,5%, scrie agerpres.ro.

Dacă Regatul Unit ar decide cândva să revină în UE, ţara ar trebui să se supună procedurii de aderare obişnuite.

La Bruxelles, retragerea Union Jack (drapelul Regatului Unit, n.red.) în faţa Parlamentului European va simboliza o schimbare reală: Regatul Unit părăseşte Uniunea Europeană şi devine o ”ţară terţă”.

Dintre cele 73 de locuri în Parlamentul European deţinute de britanici şi care vor rămâne vacante, 27 vor fi redistribuite, iar 46 vor fi rezervate viitoarelor noi state membre.

Londra nu va mai avea dreptul de a prezenta un candidat la postul de comisar european. De altfel, deja nu mai există un reprezentant britanic în Colegiul comisarilor, premierul Boris Johnson refuzând să propună unul în noua Comisie Europeană.

Şeful executivului britanic nu va mai fi invitat la Consiliile Europene, iar membrii guvernului nu vor mai participa la reuniunile ministeriale ale UE.

În calitate de cetăţeni ai unei ţări terţe, britanicii nu vor mai putea pretinde posturi de funcţionari la Bruxelles. Aceia dintre ei care au obţinut o dublă naţionalitate vor putea rămâne în funcţii.

În schimb, Regatul Unit, al doilea contributor net la bugetul Uniunii Europene, după Germania, va continua să plătească până la finalul perioadei de tranziţie.

Potrivit ONU, în jur de 1,2 milioane de cetăţeni britanici trăiesc într-o ţară din UE27, în special în Spania, Irlanda, Franţa, Germania şi Italia.

Conform Biroului britanic de statistică, 2,9 milioane de cetăţeni din UE27 trăiesc în prezent în Regatul Unit, ceea ce înseamnă 4,6% din populaţie.

În virtutea acordului de retragere, expatriaţii aflaţi de o parte şi de cealaltă a Canalului Mânecii înaintea încheierii perioadei de tranziţie îşi vor păstra drepturile de a locui şi de a munci în ţara-gazdă.

Cetăţenii europeni rezidenţi în Regatul Unit trebuie să se înregistreze pentru a beneficia de aceste drepturi. Pentru britanicii care trăiesc în Uniunea Europeană, procedurile diferă de la o ţară la alta.

Libera circulaţie se va aplica până la finalul lui decembrie 2020. Detaliile drepturilor reciproce vor fi negociate după Brexit.

Regatul Unit a negociat deja, în ultimii ani, termenii retragerii sale cu o echipă operativă din partea Comisiei Europene condusă de către Michel Barnier. Negocierile vor intra însă într-o nouă fază după ziua de vineri, 31 ianuarie 2020. Regatul Unit se va supune dreptului UE şi Curţii de Justiţie a UE până la sfârşitul tranziţiei.

Michel Barnier poartă discuţii cu statele membre pentru a definitiva un mandat de negociere pentru relaţia viitoare cu Londra, în special la nivel comercial.

*Cum va funcţiona perioada de tranziţie?

După 31 ianuarie la ora 23:00 GMT, Regatul Unit va fi juridic în afara Uniunii Europene, dar s-ar putea să nu se simtă cu mult diferit faţă de viaţa în interiorul clubului întrucât se va afla într-o perioadă de tranziţie până la finalul anului. Cotidianul britanic The Telegraph prezintă pe scurt cum va funcţiona această ”perioadă de implementare”, aşa cum o numeşte oficial guvernul de la Londra.

Perioada de tranziţie a fost convenită iniţială în ipoteza că Regatul Unit va părăsi Uniunea Europeană pe 29 martie 2019, urmând să dureze 21 de luni, până la finalul lui decembrie 2020.

Acordul de retragere stipulează că Regatul Unit şi UE pot decide până în iulie să extindă într-o „decizie unică” cu până la unu sau doi ani, dar guvernul condus de Boris Johnson s-a angajat să nu solicite o astfel de prelungire conform legislaţiei privind implementarea Brexitului pe care o adoptă.

Acest lucru nu împiedică însă guvernul să ceară o asemenea amânare, întrucât miniştrii ar putea amenda legislaţia sau şi-ar putea asigura aprobarea parlamentară, dar asta ar fi extrem de stânjenitor politic.

Lunile de amânare din Westminster nu au prelungit şi perioada de tranziţie, ci au fost incluse în durata totală a acestei perioade. Rezultatul este că ”perioada de implementare” nu va mai dura 21 de luni, ci doar 11 luni – de la 1 februarie 2020 la 31 decembrie 2020.

Atât negociatorii Londrei, cât şi cei ai UE vor lucra intens pentru a definitiva cât mai mult posibil dintr-un viitor parteneriat, astfel încât documentul să poată fi pus în aplicare la data încheierii perioadei de tranziţie.

Impactul asupra vieţii de zi cu zi din Regatul Unit va fi minim, întrucât perioada de tranziţie este menită să extindă status quo-ul privind condiţiile de viaţă prin continuarea aplicării legislaţiei europene în timpul perioadei şi prin menţinerea jurisdicţiei Curţii de Justiţie a UE.

Drepturile cetăţenilor vor rămâne aceleaşi ca atunci când Regatul Unit era parte a Uniunii Europene, în timp ce Regatul Unit va continua să participe la programele Horizon şi Erasmus. Protocolul irlandez nu se va aplica deocamdată întrucât Regatul Unit va continua să participe la uniunea vamală şi la piaţa unică ale UE.

Totuşi, Regatul Unit nu va mai fi reprezentat în instituţiile UE şi în luarea deciziilor acestora, aşadar Londra nu va avea un cuvânt direct de spus cu privire la ce face blocul comunitar în această perioadă, dar va trebui să respecte obligaţiile unui stat membru pentru acea perioadă.

Tranziţia presupune ca Regatul Unit să urmeze aceleaşi reguli ca un stat membru al UE, astfel că libertatea de circulaţie va fi parte a acesteia.

După prima rundă a negocierilor privind Brexitul, Regatul Unit şi UE au căzut de acord asupra aspectelor financiare ale raportului comun din decembrie 2017, Londra urmând să achite o ”factură a divorţului” în valoare de aproximativ 39 de miliarde de lire sterline net.

În cazul unei extinderi a perioadei de tranziţie, vor fi necesare alte tratative pentru a suplimenta plăţile Londrei către vistieria UE, întrucât Regatul Unit ar trebui să achite cheltuielile ce revin oricărui alt stat membru cu drepturi depline.

*Cum se schimbă configuraţia politică a Parlamentului European

Plecarea euroaleşilor britanici provocată de Brexit va schimba configuraţia Parlamentului European: dreapta are de câştigat, dar liberalii, Verzii şi socialiştii vor fi afectaţi, deşi vor încerca să atragă aleşi din rândul eurodeputaţilor neafiliaţi, notează AFP.

După ce Regatul Unit va ieşi din Uniunea Europeană la 31 ianuarie, Parlamentul European va avea 705 membri faţă de 751 în prezent, întrucât doar 27 dintre cele 73 de locuri lăsate vacante de plecarea britanicilor vor fi redistribuite. Celelalte 46 de locuri vor fi rezervate pentru sosirea unui nou stat membru.

Grupul Partidului Popular European (PPE) este cel mai mare câştigător de pe urma Brexitului. El nu pierde niciun loc, întrucât conservatorii britanici s-au desprins de PPE încă de acum zece ani, în mai 2009, pentru a forma un grup separat – Conservatorii şi Reformiştii Europeni (ECR) – alături de formaţiunea cehă ODS şi Partidul Lege şi Justiţie (PiS), din Polonia. Mai mult, dreapta pro-europeană recuperează cinci locuri şi, cu 187 de aleşi, confirmă că este indispensabilă pentru formarea unor majorităţi.

Cei mai mulţi eurodeputaţi britanici care părăsesc legislativul european aparţin Partidului Brexit, al lui Nigel Farage: 27 de aleşi. Niciunul dintre ei nu a găsit alt grup politic care să îl primească şi dispariţia lor are ca unic efect reducerea numărului eurodeputaţilor neafiliaţi, care ajunge la 31.

”Nimeni nu îi va regreta”, a comentat ironic eurodeputatul Guy Verhofstadt, fost premier al Belgiei. Grupul său politic, Renew Europe, este cel mai afectat de Brexit, el având în prezent 108 membri. Renew Europe, ce rămâne a treia forţă din Parlamentul European, pierde 17 eurodeputaţi liberal-democraţi britanici, dar câştigă alte şase mandate, ajungând la 97 de membri după Brexit.

Socialiştii, a doua familie politică din PE cu 154 de locuri înainte de Brexit, pierd zece locuri, dar câştigă alte patru, ajungând la 148 de membri.

La rândul lor, Verzii pierd pe toate fronturile: în prezent a patra forţă în PE, cu 74 de membri, ei ajung după Brexit la 67 de membri şi cedează poziţia în favoarea grupului de extremă dreapta Identitate şi Democraţie, care după Brexit ajunge de la 73 la 76 de membri.

Grupul ECR este al şaselea din Parlamentul European, cu 59 de membri, iar Stânga Unită Europeană/Stânga Verde Nordică, cu 40 de membri, se plasează pe a şaptea poziţie în PE.

Cei 27 de noi europarlamentari după Brexit sunt cinci francezi, cinci spanioli, trei italieni, trei olandezi, doi irlandezi şi câte un polonez, român, suedez, austriac, croat, danez, finlandez, estonian şi slovac.

Săptămânile care urmează plecării britanicilor ar putea fi marcate de alte evenimente. La 3 februarie, PPE trebuie să decidă dacă exclude sau nu din rândurile sale partidul Fidesz, al premierului ungar Viktor Orban, pentru a sancţiona astfel încălcările statului de drept. Fidesz are în prezent 14 eurodeputaţi.

Liderii acestuia ar dori să formeze un nou grup politic în Parlamentul European, dar nu reuşesc să găsească aliaţi. Pentru crearea unui grup europarlamentar este nevoie de minimum 25 de aleşi, reprezentând cel puţin un sfert dintre statele membre.

*Semnele de întrebare privind viitoarea relaţie UE-Marea Britanie

Zeci de mii de eurosceptici vor celebra, la Londra şi în alte oraşe britanice, ‘Ziua Brexit’ înaintea ieşirii oficiale a Regatului Unit din Uniunea Europeană ce va avea loc vineri, 31 ianuarie, transmite luni DPA.

Susţinătorii Brexitului vor putea asista la discursul premierului britanic Boris Johnson şi, la un alt eveniment, la intervenţia probabil celui mai vehement politician britanic anti-UE, Nigel Farage.

Teoretic, negocierile cu privire la viitoarea relaţie între Londra şi UE – un proces care ar putea fi la fel de dureros ca cei trei ani şi jumătate necesari pentru a definitiva retragerea din blocul comunitar – vor trebui să înceapă în perioada următoare. În practică, puţine lucruri se vor schimba în timpul perioadei de tranziţie de cel puţin 11 luni, în care legislaţia UE continuă se se aplice în Regatul Unit.

Actul retragerii din UE va fi o schimbare fundamentală; una care este ireversibilă. Dar trebuie să ne amintim că Brexitul în mare parte nu este finalizat”, a afirmat Simon Usherwood, analist politic la Universitatea Surrey.

Regatul Unit va intra acum ”într-o fază mult mai lungă a Brexitului”, a subliniat el.

În ceea ce-l priveşte, Boris Johnson a promis să încheie acorduri de comerţ liber cu SUA, Japonia şi alte economii importante din afara Uniunii Europene.

Pe 1 februarie vom fi în afara UE, liberi să ne trasăm propriul drum ca o naţiune suverană, reluându-ne controlul asupra banilor noştri, legilor noastre, frontierelor noastre şi comerţului nostru”, spunea şeful executivului britanic în mesajul său de Anul Nou.

Când vine vorba de structurarea unui viitor comun cu Bruxellesul, s-ar putea ca lucrurile să nu fie atât de simple.

La fel ca un acord comercial, este nevoie de acorduri în domenii complicate şi esenţiale pe plan intern precum pescuitul, schimbul de informaţii şi serviciile financiare.

Unsprezece luni pur şi simplu reprezintă un calendar imposibil. În cel mai bun caz putem gestiona un acord primar”, a declarat pentru DPA economistul-şef al grupului de reflecţie European Policy Centre, Fabian Zuleeg.

Elaborarea unui acord comercial va fi prioritatea numărul unu a Uniunii Europene, a accentuat Zuleeg. În momentul de faţă, însă, nimeni nu este sigur ce doreşte cu exactitate Boris Johnson.

Acesta poate spera că perspectiva absenţei unui acord comercial la finalul lui 2020 va determina Bruxellesul să acţioneze, dar analiştii politici sunt de părere că ameninţarea implicită din partea Londrei ar putea duce la pierderi mai mari pentru Regatul Unit decât pentru UE.

Una dintre chestiunile cele mai neclare este cât de departe alege Londra să se ţină faţă de regulamentele UE începând din 2021, respectiv după încheierea perioadei de tranziţie.

Celelalte 27 de ţări rămase în UE se tem că Londra ar putea subevalua standardele sociale şi de mediu pentru a-şi crea un avantaj faţă de concurenţii săi de pe continent.

Ministrul de finanţe Sajid Javid a provocat îngrijorare anterior în cursul acestei luni atunci când a declarat, pentru Financial Times, că nu va exista o aliniere a Regatului Unit la normele UE după Brexit. Ulterior, la Forumul Economic Mondial de la Davos, el şi-a nuanţat comentariul.

În ultimele săptămâni, preşedinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a avertizat în mod repetat Londra că cu cât mai mult se îndepărtează de normele UE, cu atât mai puţin deschis va fi accesul său la cea mai mare piaţă unică din lume.

Pentru companiile de pe ambele maluri ale Canalului Mânecii, este neclar ce urmează.

Această următoare etapă va fi cea mai dificilă dintre toate pentru că acum ieşim oficial din UE. Iată de ce este cu adevărat important pentru noi să rezolvăm asta, într-un fel sau altul, în interiorul viitoarelor 12 luni”, a estimat deputatul conservator eurosceptic Iain Duncan Smith, un aliat apropiat al lui Boris Johnson.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here