„Fără noi, acum ați vorbi cu toții limba germană”, i-a mustrat Donald Trump pe liderii europeni la Forumul Economic Mondial. Poate că germanii au un cuvânt pentru a descrie experiența de a-ți vedea liderul național făcându-se de râs și făcându-și țara de râs pe scena mondială, scrie David A. Graham într-un editorial din The Atlantic.
<< De unde să începi să rezumi un astfel de discurs? De la rasismul evident? De la ignoranța economică? De la determinarea de a-și îndepărta aliații? De la numeroasele momente în care președintele a spus lucruri care erau în mod evident și demonstrabil false? Și pentru că a vorbit fără oprire mai mult de o oră, a acoperit o mulțime de subiecte.
Cea mai așteptată secțiune a fost cea referitoare la eforturile continue ale lui Trump de a achiziționa Groenlanda. Trump a susținut că numai Statele Unite pot apăra insula, pe care, în mod surprinzător, a descris-o ca fiind „o bucată uriașă de gheață” și pe care a numit-o accidental „Islanda” în câteva rânduri. El a mai spus că Groenlanda este esențială pentru sistemul de apărare antirachetă „cupola de aur” pe care susține că îl va construi. (El a negat că SUA urmăresc să obțină minerale rare din Groenlanda.)
Deși Trump a insistat că are cel mai mare respect atât pentru danezi, cât și pentru groenlandezi, nimic din ceea ce a spus nu a demonstrat acest lucru. El i-a acuzat că sunt nerecunoscători pentru apărarea Groenlandei de către SUA în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și a susținut că guvernul american a greșit când a „redat-o” după război. Trump a lansat o amenințare clasică de mafiot, spunând că va cuceri Groenlanda cu forța, afirmând că puterea militară a SUA este irezistibilă, înainte de a adăuga cu nonșalanță că nu ar face așa ceva. Acest lucru nu a fost atât de liniștitor pe cât ar putea crede cititorii. El a mai spus că, dacă liderii europeni nu vor fi de acord, „vom ține minte”.
În sens mai larg, el a atacat NATO, spunând că SUA au cheltuit sume mari pentru alianță și nu au obținut nimic în schimb. Deși presiunea lui Trump pentru ca țările NATO să cheltuiască mai mult pentru apărare a avut succes, el încă nu înțelege că NATO este o expresie a puterii americane, nu o povară pentru aceasta. Alianța a transformat o mare parte din Europa în state care au susținut și extins politica externă americană în întreaga lume. Trump a afirmat de asemenea în repetate rânduri că se îndoiește că aliații NATO ar ajuta SUA dacă ar fi chemați să o facă. Această declarație trebuie că a venit ca o surpriză pentru mulți membri care au susținut Statele Unite după 11 septembrie – singura dată în istorie când a fost invocată clauza de apărare reciprocă a NATO. (Colegul meu Isaac Stanley-Becker a relatat săptămâna trecută despre soldații danezi care au murit în Afganistan).
Trump părea hotărât să-și îndepărteze aliații. El a imitat în mod batjocoritor accentul președintelui francez Emmanuel Macron. L-a atacat pe prim-ministrul canadian Mark Carney. A ridiculizat Regatul Unit, spunând că este prea incompetent pentru a extrage petrol din Marea Nordului. „Au una dintre cele mai mari surse de energie din lume și nu o folosesc”, a spus el. Dar a continuat să se apropie de extrema dreaptă europeană, criticând imigrația pe continent. „Anumite locuri din Europa sunt de nerecunoscut, sincer, și putem discuta despre asta, dar nu există niciun argument”, a spus el. El a susținut că prosperitatea și progresul din Europa și America de Nord sunt rezultatul unei culturi comune incompatibile cu imigrația. (Nu contează că Trump pare dornic să distrugă pilonii cooperării dintre SUA și Europa.)
Dar discursul lui Trump a avut și un public intern; în perioada premergătoare, Casa Albă a insistat că scopul său era să vorbească despre accesibilitate, care devine rapid „săptămâna infrastructurii” a celui de-al doilea mandat al lui Trump: promisă frecvent, niciodată realizată. Trump a divagat prin câteva discuții despre economie, deși explicațiile sale erau adesea prea ocolitoare sau false pentru a fi foarte convingătoare. La fel ca predecesorul său Joe Biden, pe care l-a insultat în repetate rânduri în timpul discursului, el nu a găsit o modalitate de a valida opinia negativă a alegătorilor cu privire la economie fără a-și asuma vina pentru aceasta. El a lăudat forajul petrolier (în timp ce mințea cu privire la prețurile benzinei); și-a promovat planul de a limita ratele dobânzilor la cardurile de credit (criticat de congresmenii republicani); s-a lăudat cu eliminarea energiei curate (în timp ce susținea în mod fals că China nu utilizează parcuri eoliene). Mai presus de toate, el și-a apărat utilizarea tarifelor (care cresc costurile pentru consumatorii americani) și s-a plâns de deficitele comerciale. La fel ca înțelegerea distorsionată a lui Trump asupra NATO, această obsesie nu reușește să înțeleagă că deficitele comerciale sunt dovada bogăției enorme a Americii, nu un semn de slăbiciune. Eforturile sale de a le reduce, însă, sunt susceptibile să izoleze SUA și să epuizeze această bogăție.
Bineînțeles, președintele nu s-a limitat la acest mesaj. Trump a anunțat, de asemenea (fără a oferi detalii), că va urmări în curând penal persoanele implicate în alegerile din 2020, pe care le consideră „trucate”. El a repetat o remarcă rasistă făcută ieri în cadrul conferinței de presă de la Casa Albă, referitoare la faptul că somalezii au un IQ scăzut, și a numit-o pe reprezentanta Ilhan Omar, imigrantă somaleză și democrată din Minnesota, „congresman fals”.
După toate acestea, președintele a prezentat brusc o concluzie stereotipă despre unitate și cooperare între națiuni. Acest tip de schimbare bruscă este derutant, cu excepția cazului în care ați petrecut mult timp urmărind mitingurile electorale ale lui Trump, caz în care este foarte familiar. Trump nu are niciun interes să-și adapteze tonul sau abordarea la diferite audiențe. Acest lucru poate face discursurile sale greu de urmărit, dar poate fi și revelator în acest caz. Liderii mondiali din politică și finanțe, care altfel nu și-ar petrece timpul urmărind discursurile electorale complete ale lui Trump, au primit discursul electoral chiar sub nas, ceea ce le-a reamintit exact cine este președintele. >>
