CNN, reportaj în R. Moldova | Milioane de femei și copii au fugit de războiul din Ucraina. Traficanții îi așteaptă ca pe pradă

Sursa: Serghei Stroitelev / MEDUZA

<< Nu era nimic evident nelalocul lui la femeia care s-a apropiat de punctul de trecere a frontierei Palanca, dintre Ucraina și Moldova, cu un băiat de 15 ani despre care spunea că este nepotul ei. Dar ceva, la acea pereche, părea ciudat. Băiatul, în special, părea că se simte jenat și inconfortabil >>, scriu Ivana Kottasová și Ana Sârbu pentru CNN

<< Suspicioși, oficialii de la frontieră au început să pună întrebări, aducând asistenți sociali și psihologi. „Am văzut că ceva nu este în regulă, dar nu știam ce. Așa că i-am intervievat separat”, a declarat pentru CNN psihologul care a ajutat la realizarea interviului.

S-a dovedit că povestea lor era o minciună. Femeia era o străină care îi promisese băiatului un loc de muncă profitabil în Cipru – o șansă de a „fi bărbat” și de a-și întreține familia care locuiește în Ucraina.

Tot ce trebuia să facă era să se prefacă că este nepotul ei, să-i dea pașaportul și să o ajute să scrie o scrisoare falsă de consimțământ parental, le-a spus el oficialilor.

„Am găsit-o pe mama lui și am sunat-o, iar ea plângea și a spus că nu a scris nicio declarație și habar nu avea despre asta, a fost groaznic”, a spus psihologul. CNN nu le folosește numele, din motive de securitate.

Cazul a fost predat organelor de drept din Republica Moldova pentru o anchetă, a mai spus psihologul. Autoritățile de frontieră nu au răspuns solicitării CNN legate de mai multe informații despre caz.

Autoritățile din regiune și organizațiile internaționale au avertizat că numărul femeilor și copiilor expuși riscului de trafic de persoane a crescut vertiginos din cauza războiului din Ucraina. În timp ce băiatul de la ounctul de trecere Palanca s-a reîntâlnit cu familia sa – mama lui a venit la graniță să-l ia – mulți alții s-ar putea să nu fie atât de norocoși.

CNN a vorbit luna aceasta cu o serie de organizații implicate în răspunsul umanitar la criză. Toate au avut exemple de comportament suspect care vizează refugiați, în special femei – inclusiv un bărbat care a încercat să atragă 10 femei însărcinate cu o ofertă falsă de locuință.

O altă femeie, Ludmila, care a ajuns în Moldova după ce a scăpat de o relație abuzivă în Ucraina, când a început războiul, a declarat pentru CNN că au fost puși în pericol cei trei copii ai săi, în ceea ce ar fi trebuit să fie un adăpost. Li s-au oferit alcool și au lucrat pentru străini, a spus ea, înainte de a reuși să găsească un loc într-un adăpost pentru femei vulnerabile din Chișinău, capitala Moldovei.

Când președintele rus, Vladimir Putin, a ordonat trupelor sale să atace Ucraina, la sfârșitul lunii februarie, voluntari din toată Europa s-au grăbit să ajungă la granițele cu Ucraina pentru a oferi ajutor celor care fug de violență. Dar la fel și oamenii care căutau să profite de situație.

Pramila Patten, Reprezentantul Special al Națiunilor Unite pentru Violența Sexuală în Conflict, a avertizat luna trecută că, în primul rând, criza umanitară cauzată de războiul Rusiei din Ucraina „se transformă rapid într-una de trafic de persoane în care femeile și copiii sunt exploatați”.

Peste 5,9 milioane de persoane au fugit din Ucraina de la începutul războiului, potrivit agenției ONU pentru refugiați. Marea majoritate sunt femei și copii, mulți dintre ei foarte vulnerabili.

„Și cu cât criza durează mai mult, cu atât oamenii devin mai disperați”, a spus Mendy Marsh, co-fondator și director executiv al VOICE, o organizație non-profit axată pe stoparea violenței împotriva femeilor și fetelor în situații de conflict, criză și dezastre.

„La începutul unei crize, ai oameni care sunt cei mai mobili, care au cele mai bune conexiuni, poate o familie la care să ajungă în Polonia sau în alte locuri din regiune. Pe măsură ce criza durează din ce în ce mai mult, sunt mai puțini oameni care au acele conexiuni”, a spus ea, iar mulți sunt mai săraci. „Unii oameni au fost nevoiți să se mute în interiorul Ucrainei și apoi poate că se mută din nou”.

Organizația Internațională pentru Migrație (OIM) spune că linia sa de consiliere anti-trafic din Ucraina a primit aproape 19.000 de apeluri de la începutul războiului – de două ori mai mult decât media lunară. „Știm că acești prădători malefici folosesc fiecare truc din manual pentru a păcăli oameni confuzi și vulnerabili, cu promisiuni de o călătorie în siguranță”, a declarat pentru CNN purtătorul de cuvânt al OIM, Joe Lowry.

Tacticile traficanților „se îmbunătățesc”

Nu este o problemă nouă – unele dintre țările în care fug refugiații ucraineni, inclusiv Moldova, au probleme pe termen lung cu traficul de persoane. Moldova a primit 570.000 de refugiați din războiul din Ucraina, aproximativ 88.000 fiind încă în țară, potrivit UNICEF, agenția ONU pentru copii.

Un raport din 2021 al Departamentului de Stat al SUA referitor la această problemă spunea că Moldova încă nu îndeplinește standardele minime de politică necesare pentru eliminarea traficului de persoane – în ciuda faptului că a făcut „eforturi semnificative” pentru a face acest lucru în ultimii ani.

Războiul a amplificat riscurile. „Traficul era înrădăcinat în regiune înainte de război, iar traficanții nu pleacă din cauza unui conflict sau a unei crize, de fapt își îmbunătățesc tactica”, a spus Marsh.

Banii sunt o problemă cheie, potrivit raportului Departamentului de Stat. Moldova este una dintre cele mai sărace țări din Europa și resursele sunt limitate.

„Moldova a avut deja o problemă serioasă cu serviciile sociale, serviciile de protecție” pentru copii, victimele abuzului în familie și cei care suferă de violență de gen, a declarat Ilija Talev, reprezentant adjunct al UNICEF în Moldova. „Criza s-a adăugat la problemă și a făcut, de asemenea, răspunsul mai costisitor.”

O organizație care și-a asumat noi responsabilități pe măsură ce criza refugiaților a crescut în Moldova este Memoria, un centru de reabilitare din Chișinău pentru victimele torturii, violenței și altor tratamente inumane sau degradante. Centrul oferă asistență medicală, terapie psihologică, consiliere, ajutor material, informare și sfaturi.

Înainte de război, o echipă de nouă femei – toți angajații de acolo sunt femei – obișnuia să vadă de la cinci până la șase clienți pe zi. În zilele noastre, Memoria ar putea avea nevoie să asiste până la 80 – majoritatea din Ucraina. Grupul a întâmpinat noi probleme, încercând în același timp să se concentreze pe clienții săi de bază: victimele violenței și traficului din Moldova.

Asistentul managerului de proiect al centrului, Andriana Zaslavet, a spus că banii sunt strânși și că grupul se străduiește să angajeze mai mulți experți. Ca și în alte conflicte, donațiile străine vizează adesea organizații internaționale mari, mai degrabă decât grupuri locale. Cu toate acestea, tocmai grupuri precum cel al lui Zaslavet pot oferi ajutor personalizat datorită expertizei lor locale. Aceasta se extinde la educarea refugiaților cu privire la riscurile traficului.

„Am avut o [clientă] care este divorțată cu doi copii mici, este tânără și frumoasă și a primit un contact pentru cineva din Franța, care se presupune că a oferit sprijin refugiaților”, a spus Zaslavet.

„L-a contactat pe WhatsApp și el a început să-i ceară fotografii și îi trimitea complimente și a început să fie foarte insistent să vină în Franța, oferindu-i bani și sprijin dacă o face, și a devenit foarte incomodă situația”, a spus Zaslavet. În cele din urmă, femeia a mers în Franța, dar într-un alt loc, unde s-a simțit în siguranță, a adăugat ea.

Oferte de ajutor dubioase

Yana Tovpeko, care face parte din echipa de răspuns din Ucraina a VOICE, a amintit cazuri de persoane care vin la adăposturile pentru refugiați oferind oportunități de muncă dubioase sau transport în alte țări.

„Mulți oameni încearcă să ajute, unii sunt voluntari, alții sunt doar persoane aleatorii care oferă o plimbare și asta poate fi o problemă”, a spus ea. „O femeie cu bagaje grele, cu copii, are nevoie de ajutor; dacă cineva oferă transport, poate fi o situație potențial periculoasă”.

Tovpeko a spus că VOICE a dat peste o serie de exemple de comportament suspect. Printre aceste exemple se afla bărbatul care a intrat într-un adăpost oferind locuință pentru 10 femei însărcinate. Când asistenții sociali le-au însoțit pe femeile care doreau să stea cu el la cazare, s-a dovedit a fi o înșelătorie – nu existau provizii și aproape nici echipament.

„Refugiații ucraineni caută în mod constant oportunități de muncă, oportunități de adăpostire, mai permanente și mai stabile, și există multe oferte suspecte”, a spus Tovpeko. „Multe femei stau în adăposturi neoficiale, case private și hoteluri private… ne-am întâlnit cu femei care au fost obligate să spele vase șapte zile pe săptămână.

„Și când am vorbit cu ele, au trecut două luni, stăteau la acest loc privat, fără niciun weekend, niciun timp liber și s-au bucurat de condiții și nu s-au plâns, dar când analizezi această situație, se pare că e ca și cum ar fi o muncă forțată”, a spus ea.

Talev, de la UNICEF, a spus că mulți refugiați sunt cei mai vulnerabili – și cei mai expuși riscului de a fi exploatați – imediat după ce au trecut granița.

„[Ei] trebuie să facă față acelui șoc inițial a ceea ce se întâmplă în acest moment: „Sunt un refugiat”. Cred că prima dată când îi „lovește” cu adevărat este atunci când trec granița și se despart de cel lăsat de cealaltă parte, de obicei este un soț, un tată sau un frate”, a spus el, adăugând că acest șoc inițial este motivul pentru care UNICEF și alte organizații de ajutor au tendința de a-și concentra forțele în apropierea graniței.

Oficialii de la punctul de trecere a frontierei din Palanca sunt foarte conștienți de risc. Anton Zagoreț, șeful adjunct al Direcției de Est a poliției de frontieră din Republica Moldova, a declarat că echipa sa a întâlnit numeroase cazuri de minori care călătoresc singuri sau cu persoane care nu erau părinții lor.

Deși majoritatea cazurilor nu sunt nefaste – copiii ar putea călători în siguranță cu rudele sau prietenii familiei – oficialii trebuie să trimită fiecare caz către asistenți sociali special instruiți, din cauza riscului de trafic de persoane.

În ziua invaziei, Zagoreț își amintește că a auzit bubuituri puternice de la exploziile de peste graniță. Și apoi au venit mulțimile – mii de oameni, mulți fără documente, a spus el. Coloana de mașini care așteptau să treacă granița era de până la 20 de kilometri (12 mile), potrivit poliției de frontieră.

„Avem protocoale de urmat când un minor călătorește cu un străin – aducem asistenți sociali și partenerii noștri. Avem mulți minori care trec granița – în fiecare zi, chiar și acum, poate patru sau cinci copii, mai ales [adolescenți] călătoresc singuri”, a spus el.

Noi începuturi

Atunci când ajutorul nu este disponibil, consecințele pot fi grave. Alteori, acel ajutor vine exact la timp.

Ludmila, o tânără de 35 de ani, mamă cu trei copii, din Izmail, în sud-vestul Ucrainei, a fost într-o relație abuzivă de mai bine de un deceniu. Ludmila nu este numele ei adevărat – este atât de speriată de soțul ei și de familia lui, încât a cerut CNN să folosească un pseudonim.

Ea a spus că soțul ei, alcoolic, a bătut-o pe ea și pe copiii lor. Toată lumea din satul lor știa, la fel și familia ei, a spus ea. Dar nimeni nu a ajutat-o. Uneori oamenii o întrebau de ce nu a plecat – dar asta a fost imposibil, a spus ea, fără bani, cu trei copii și un soț care controlează totul.

Războiul i-a dat ocazia să scape în sfârșit. Deoarece legea ucraineană împiedică în prezent bărbații cu vârste între 18 și 60 de ani să părăsească țara, soțul ei a fost forțat să rămână în urmă. Ludmila și cei doi fii ai săi, de 17 și 15 ani, și fiica ei de 9 ani au mers toată ziua pe jos pentru a ajunge la granița cu Moldova.

Au ajuns într-un sat mic, locuind cu rudele soțului ei. Nu era locul sigur pe care și-l imaginase. Copiii au lucrat pentru străini, în sat, pentru a face bani și li s-au oferit în mod regulat alcool, a spus ea.

S-a îmbolnăvit și, după luni de suferință fizică și psihică, a apelat la autoritățile locale pentru ajutor și i s-a oferit un loc pentru ea și copiii ei, într-un adăpost pentru femei vulnerabile din Chișinău. Acum, ea și copiii ei au acces la terapie și alte resurse și își reconstruiesc încet viața. „Străinii de aici mă tratează mai bine și îmi oferă mai mult respect decât soțul meu”, a spus ea pentru CNN, strângându-și neliniștită pumnii și luptându-se să mențină contactul vizual.

Vecina Ludmilei din adăpost, Natasha, care a cerut ca numele ei să nu fie publicat din motive de siguranță, a petrecut ultimii nouă ani în Burundi. Ea a fost traficată acolo de un bărbat în care avea încredere, care i-a oferit o oportunitate de afaceri profitabilă. Tot ce trebuia să facă era să călătorească în țara africană și să-l ajute să înființeze o afacere de jocuri acolo, a povestit ea. El a promis că o va plăti cu 1.500 de dolari pe lună – bani mulți pentru Natasha, a cărei mamă era bolnavă și avea nevoie de îngrijiri.

Lucrurile nu au mers așa cum și-a imaginat ea. Planul de afaceri a „căzut”, iar bărbatul a abandonat-o rapid, a spus ea. Era blocată într-o țară străină, fără bani și fără nicio modalitate de a se întoarce. Ea a lucrat în locuri de muncă prost plătite, a trăit în locuri nesigure și mai târziu a născut un băiat al cărui tată s-a dovedit a fi abuziv și violent. El a amenințat-o că o va ucide dacă pleacă, a spus Natasha.

Luna trecută, la șase ani de la nașterea fiului ei, ea a reușit în sfârșit să evadeze, cu ajutorul unui ONG, afiliat ONU. Se ducea acasă, doar că nu avea unde. În țara ei natală, Ucraina, se declanșase un război.

La fel ca Ludmila, Natasha și fiul ei și-au găsit refugiu în Moldova. Băiețelul este plin de energie, face roata la mijlocul propoziției și alergând cu ceilalți copii care locuiesc în adăpost. El îi informează cu mândrie pe toți cei pe care îi întâlnește că este ucrainean – în ciuda faptului că nu a pus niciodată piciorul în țară.

Natasha spune că este foarte încântată de posibilitatea de a merge „acasă” în viitor. Cea mai mare dorință? Ceva ce nu a experimentat niciodată în Burundi: Zăpada. „Vrea să vadă iarna și fulgii de zăpadă și să poarte mănuși. Tot întreabă când se va răci vremea”.

Băiatul va trebui să aștepte câteva luni pentru a simți pentru prima dată o iarnă europeană, dar poate dura și mai mult până să fie sigur că poate să plece în Ucraina.

Ludmila are un alt vis. „Vreau să o iau de la capăt și să am o viață nouă. Nu vreau să mă întorc la soțul meu. Dacă pot găsi de lucru aici, aș vrea să rămân aici”, a spus ea, adăugând că și copiii ei primesc terapie, trecând încet prin trauma pe care au experimentat-o.

„Mi-ar plăcea să găsesc un loc unde să le gătesc, toate felurile de mâncare pe care le-ar dori, borș, desigur, ei întreabă de ăsta tot timpul”, a spus ea în lacrimi. „Îmi doresc foarte mult să se întâmple asta. Cred în Dumnezeu, cred în miracole”. >>

DOCUMENT | Cum trebuie prezentat războiul din Ucraina? Cele două ghiduri de spălare pe creier, editate de Kremlin

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here