Crimele lui Adrian Năstase

Numărul din 3 iulie 2012 al Jurnalului Naţional producea o copertă de noaptea minţii: figura grăsună a lui Adrian Năstase trona impetuos alături de figurile celor care, în ultima clipă a vieții, aveau să fie transformați în biete umbre scheletice: Iuliu Maniu, Gheorghe Tătărescu, Constantin Argetoianu, Ion Gigurtu și generalului Arthur Văitoianu.

Titlul de pe prima pagină a fițuicii patronate de securistul Dan Voiculescu vorbea de la sine: „Foşti prim-miniştri ai României deţinuţi politic”.

De-a lungul timpului, panoplia de îmbuibați ai epocii post-decembriste care-și spărgeau capetele la zidul plângerii de frica DNA și-a statului de drept s-a îngroșat cu „filosofi” ai istoriei precum Victor Ponta și Călin Popescu Tăriceanu.

Cu aplomb mai mare sau mai mic, dar cu tupeu identic, Năstase, Voiculescu, Tăriceanu și Ponta au comparat constant lupta anticorupție cu prigoana anilor ’50, DNA-ul cu Securitatea și pe Kovesi cu Nicolschi.

Din acest motiv, într-o oarecare măsură Adrian Năstase nu vine cu nimic nou atunci când își compară soarta cu cea a lui Maniu. Și nici atunci când probează, cu insistența unui catâr, că este incapabil să-și depășească condiția.

Ca ministru de Externe, Adrian Năstase a rămas același ins limitat la politica de alianțe a României din Epoca de Aur. În 1991, cu puțin înainte de prăbușirea URSS, semna senin un tratat de prietenie cu o entitate care avea să fie ștearsă de pe harta lumii. Ăsta fusese înainte de decembrie 1989, ăsta rămăsese și la un an jumătate după.

Ca prim-ministru, Adrian Năstase a rămas același ins limitat la stilul feudal de administrare a țării pe care și-l însușise de la maeștrii regimului comunist, în slujba căruia apucase să se și pună până să vină Revoluția.

Ăsta fusese înainte de decembrie 1989, ăsta rămăsese și la 15 după.

În fine, ca… blogger cu cazier penal, Adrian Năstase a rămas același ins limitat la a înjura schimbarea de paradigmă a țării prin asocierea cu figuri ale istoriei pe care activitatea în slujba țării și martiriul le-au introdus în lumea sfinților.

„Mă vor înjura unii, dar mă întreb dacă comuniștii i-au retras decorațiile lui Maniu, după condamnarea sa”, scria bloggerul penal acum câteva zile.

Ți-e și milă de atâta efort intelectual al bietului Adrian Năstase irosit pe așa strâmbă întrebare.

• Comuniștii nu i-au retras decorațiile lui Iuliu Maniu, ci l-au omorât.
• Nu l-au îngropat creștinește, ci l-au aruncat ca pe un sac de cartofi astfel încât să nu-i mai găsească nimeni osemintele.
• Într-adevăr, lui Maniu comuniștii i-au eliberat un certificat de deces, dar nu imediat, ci la patru ani și jumătate după trecere în rândul drepților.
• Și nu, nu au scris în făcătura de certificat că a fost prim-ministru de trei ori, ci mențiunea „fără ocupație”.

Despre obsesiile unora ca Năstase și Tăriceanu de a se compara cu victimele prigoanei comuniste am mai scris în trecut. O mai fac o dată acum și, foarte probabil, se vor mai ivi ocazii, căci gena de recidiviști în violarea istoriei României le e la fel de pronunțată ca apucăturile de recidiviști în încălcarea Codului Penal.

Le las, de aceea, spre meditație și lectură câteva pasaje pe care, acum mai bine de trei ani, le-am mai servit infractorilor morali de teapa asta:

• „Şi a tras Cârnu un scaun lângă masă, m-a legat cu mâinile la spate după spătar, cu frânghie, aşa, după aia a suit scaunul pe alt scaun şi a urcat scaunele pe masă şi mi-a legat coada acolo sus în cârlig. Şi era un lanţ şi a băgat lanţul aici, după frânghie, cum eram legată la mâini. (…) Când m-a urcat de tot acolo, mi-a dat drumul la coadă, mi-a dezlegat părul şi m-a lăsat numa-n mâini. Da’ păi tot nu i-am vândut (pe partizani – n.r.)… Şi după aia m-a dat jos, m-a dezlegat la mâini, era o căldare de apă pă sobă acolo şi a muiat un sac în apă, l-a stors, mi-a luat fota aia după mine şi-a pus sacul aşa, peste mine. Şi a băgat pe mâna dreaptă un d-ăla dă cauciuc, aşa, cu şnur, şi m-a făcut toată numai dungi groase cât mâna.” – Elisabeta Rizea
• „Sunt condamnată la 12 ani închisoare. Procesul a durat 6 zile. Ancheta — cinci ani. Deci, am executat până azi, cinci ani de închisoare. Singură. Într-o celulă de 5 metri pătraţi, 1827 de zile. Singură, 43 848 de ore. Într-o celulă unde fiecare oră are, inexorabil, 60 de minute, fiecare minut, 60 de secunde. Una, două, trei, patru, cinci secunde, şase, şapte, opt, nouă, zece secunde, o mie de secunde, o sută de mii de secunde. Am trăit singură, în celulă, 157 852 800 de secunde de singurătate şi de frică. E un lucru care nu se spune, se urlă! Mă condamnă să mai trăiesc încă 220 838 400 de secunde. Să mai trăiesc atâtea secunde sau să mor din atâtea secunde.“ – Lena Constante
• „L-au bătut până la moarte. În momentul în care au vrut să îl arunce în groapă, Vişinescu i-a înfipt un cuţit în inimă, vrând să vadă că intr-adevăr a murit acest mare opozant al regimului.” – Violeta Vâlcu, despre agonia şi ultimele clipe ale fruntaşului ţărănist Ion Mihalache.
• „Trebuia să faci lucruri care să le dovedească educatorilor că tu ai rupt complet cu eul tău din trecut şi, pentru asta, trebuia să faci o serie întreagă de umilinţe. (…) La un popă, care trăieşte, săracul, şi acum, puţin înnebunit, din Constanţa, îl punea să facă, în fiecare dimineaţă, liturghie cu pişat şi cu căcat şi să-i împărtăşească pe ceilalţi.“ – Corneliu Coposu

Poate sună dur, dar în esență asta este: Adrian Năstase a comis, prin asocierile de acest tip, făcute direct de El Însuși sau făcute de alții în numele său, dar tolerate și aplaudate de El Însuși, câteva crime ale căror urme nu vor putea fi niciodată șterse. Sigur, la figurat, dar imposibil de catalogat altfel.

P.S.: Adrian Năstase a reacționat, sâmbătă, cu aerul profesorului oțărât că elevii i-au pus gumă de mestecat pe scaun.

Criticilor săi le-a trântit un fact-checking cu iz de bodegă: „În ceea ce privește o comparație cu Maniu, nici nu se pune problema. Am trăit în alte perioade istorice. E de notorietate faptul că eu nu am participat la Adunarea de la Alba Iulia”, zice fostul premier. Are dreptate, e de notorietate acest lucru.

Dar, ca un comunist sadea ce e, fostul premier mai aruncă o șopârlă: „ (…) și nici nu am lucrat, așa cum s-a afirmat despre Maniu, spre exemplu, cu serviciile secrete britanice”. Nu cred că e nevoie de traducere pentru a înțelege ce mizerie face, din nou, Adrian Năstase.

Dar, cum ziceam mai sus, insul e incapabil să-și depășească condiția: îi urăște și azi pe „burgheji” și n-are în continuare nimic cu slugile serviciilor sovietice.

Foto: INQUAM/Octav Ganea

EXCLUSIV | Lista celor 13 condamnați penal cărora Iohannis le retrage decorațiile