Războiul nu se va încheia până când Occidentul nu va întări sancțiunile, nu va înarma și mai bine Kievul și nu va încuraja exodul creierelor din Rusia, explică profesorul Serghei Guriev, în Novaia Gazeta Europa.
Pe măsură ce războiul din Ucraina se prelungește, dezbaterea privind politica economică din Rusia s-a schimbat, trecâtnd de la celebrarea creșterii economice determinate de război la discuții e tipul: economia stagnează sau a intrat în recesiune? În primul trimestru al anului 2025, PIB-ul a scăzut cu 0,6% comparativ cu trimestrul precedent și a crescut apoi doar cu 0,4% în al doilea trimestru. Chiar și cele mai optimiste prognoze estimează că creșterea Rusiei va fi în jur de 1% în 2025, în scădere accentuată față de 4,3% în 2024 și 4,1% în 2023.
<< În ciuda acestei încetiniri, inflația rămâne o provocare. Drept urmare, Banca Centrală a Rusiei a redus recent rata de politică monetară cu 100 de puncte de bază — o scădere mai mică decât se aștepta — până la 17%. Consumatorii ruși resimt deja presiunea. De exemplu, vânzările de automobile se estimează că vor scădea cu 24% în acest an.
Putin se confruntă și cu o provocare fiscală. Deficitul bugetar al Rusiei în primele opt luni ale anului 2025 a atins 1,9% din PIB anual și se preconizează că va crește până la 2,6% din PIB până la sfârșitul anului — un nivel scăzut după standardele americane sau europene, dar problematic pentru o țară care a fost exclusă de la împrumuturile internaționale, ca pedeapsă pentru invadarea Ucrainei.
În aceeași perioadă, veniturile din taxele pe petrol și gaze au scăzut cu aproximativ 20% față de anul precedent, epuizând astfel fondul suveran de investiții. Partea lichidă a acestui fond se ridică acum la 43 de miliarde de euro, adică 1,9% din PIB. Înțelegând că, în cadrul modelului economic actual, va rămâne fără lichidități în mai puțin de un an, Putin a anunțat recent un buget pentru 2026-2028 care include majorări semnificative de taxe. Acest lucru va afecta și mai mult economia și ar putea declanșa o reacție publică.
Pe lângă presiunile economice crescânde, Rusia se confruntă și cu o criză demografică tot mai profundă. Aproximativ 1 milion de soldați au fost uciși sau răniți în război, iar un număr aproximativ la fel de mare de persoane au fugit din țară, mulți dintre ei bărbați care evită conscripția. Este semnificativ faptul că în acest an Rusia a încetat să mai publice date demografice.
În plus, regimul de sancțiuni al Occidentului a limitat accesul Rusiei la tehnologii cruciale, subminând investițiile în economie și eforturile de modernizare. În aceste condiții, nu este surprinzător că o majoritate substanțială a rușilor s-a săturat de război. Într-un sondaj recent, 66% dintre respondenți erau în favoarea inițierii negocierilor, mai degrabă decât continuării „acțiunilor militare” în Ucraina.
În ciuda acestor multiple provocări, Putin pare de neclintit. Acest lucru se explică prin faptul că situația încă nu este catastrofală. La urma urmei, economia rusă poate că stangnează, dar nu se prăbușește. Iar cu o forță de muncă de peste 72 de milioane de persoane, Putin poate încă recruta aproximativ 30.000 de soldați pe lună, plătindu-i pe bărbații din cele mai sărace regiuni ale Rusiei cu de 10 sau 20 de ori salariul lor mediu.
Acești factori, împreună cu aparatul său de represiune, l-au convins probabil pe Putin că are mijloacele necesare pentru a-și menține economia de război și pentru a suprima nemulțumirea internă atât timp cât este nevoie.
Poate și mai important, forțele ruse continuă să avanseze pe câmpul de luptă — un element critic al strategiei lui Putin. Desigur, procesul este lent și costisitor în termeni de vieți și bani. Dar atât timp cât Putin continuă să cucerească mai mult teritoriu ucrainean, nu are niciun stimulent să negocieze, indiferent de ceea ce îi oferă guvernul SUA.
Acest lucru nu înseamnă că sancțiunile occidentale au eșuat. Putin are acces limitat la tehnologie militară de ultimă generație și trebuie să se bazeze pe China, Coreea de Nord și Iran pentru piese de schimb și alte provizii. Are mai puțini bani pentru a recruta soldați și s-ar putea să fie nevoit să cheltuiască și mai mult pentru a suprima nemulțumirea civilă. În noul plan fiscal pentru 2026, trebuie să aloce aceeași sumă pentru cheltuielile militare și de securitate în ruble nominale, reducând astfel, de facto, aceste cheltuieli, ajustat la inflație.
Privind în perspectivă, problemele demografice ale Rusiei sugerează că Kremlinul va fi nevoit să ofere bonusuri tot mai mari pentru recruți și să cheltuiască mai mult pe salariile lucrătorilor din industriile de apărare, în timp ce va suporta o încetinire suplimentară în sectoarele civile. În același timp, o recesiune ar submina echilibrul fiscal și ar cufunda țara într-un cerc vicios, deoarece taxele mai mari necesare pentru finanțarea războiului vor frâna creșterea economică și vor diminua veniturile.
Din perspectiva lui Putin, acestea sunt probleme de lăsat pentru altădată. Pe termen scurt, el dispune de suficiente resurse pentru a menține ordinea internă și pentru a plăti pentru avansul lent al armatei sale în Ucraina. Da, acest lucru se face în detrimentul cheltuielilor pentru educație, sănătate, inovație și infrastructură. Dar pentru Putin, faptul de a obține progrese pe câmpul de luptă reprezintă o investiție mai bună în viitorul Rusiei: înseamnă că va avea o poziție mai puternică atunci când va veni momentul de a încheia un acord.
Dacă Putin pune câștigurile teritoriale mai presus de toate, întrebarea devine cum să oprești trupele rusești din a avansa în Ucraina. Acest lucru va necesita ca Occidentul să acționeze cât mai ferm asupra punctelor sensibile ale lui Putin. Factorii de decizie occidentali pot accelera prăbușirea mașinăriei de război a lui Putin, pot îngheța linia frontului și pot salva vieți ucrainene numai prin consolidarea sancțiunilor tehnologice, economice și financiare împotriva Kremlinului, furnizarea de arme avansate Ucrainei și stimularea exodului de creiere din Rusia. >>
Cum a decis Kremlinul să sacrifice micile afaceri pentru a finanța războiul
