De peste trei ani, Rusia este împotmolită pe frontul din Ucraina.
Chiar dacă, din punct de vedere militar și economic, războiul total pornit de Putin în februarie 2022 este un eșec total pentru Kremlin, din punct de vedere politic dictatorul rus nu are de ales decât să continue conflictul. Dacă ar opri ostilitățile declanșate în țara vecină, dictatorul ar deschide astfel ușa unor vaste bătălii pe plan intern, deci riscul de colaps al regimului Putin ar crește aiuritor.
Cum resursele interne ale Rusiei lui Putin pentru a continua războiul sunt tot mai limitate pe zi ce trece, soluția optimă e una singură: creșterea sprijinului – pasiv și activ – în plan extern.
- Drumul spre un sprijin pasiv relevant presupune întețirea eforturilor hibride de a diminua până la blocare ajutorul militar primit de Ucraina de la aliați, lobby intensificat pentru ridicarea sancțiunilor, împiedicarea folosirii fondurilor rusești înghețate în străinătate, sabotarea eforturilor statelor europene de consolidare a apărării comune. Pentru asta, Moscova are nevoie pe mai departe de cultivarea forțelor politice prietenoase cu Rusia, de pe ambele maluri ale Atlanticului; are nevoie de cultivarea dimensiunilor și fisurilor dintre aliați; are nevoie de timorararea opiniei publice din Europa și SUA.
- Drumul spre un sprijin activ relevant constă în conservarea surselor existente de militari străini, mercenari străini, intelligence străin, tehnologie și muniție străine. Plus identificarea de noi surse, dincolo de cele devenite tradiționale după 24 februarie 2022 – Coreea de Nord, Cuba, China.
Începând din 2026 – dată fiind starea actuală, pe fond, a economiei ruse, starea actuală a bugetului Rusiei, ca și consumul actual aberant de bărbați ruși pe frontul din Ucraina – pur și simplu nimic nu îi va mai lăsa lui Putin marjele de manevră pe care le avusese în intervalul 2022-2025 (vizibil tot mai restrânse deja din 2024).
Nu este, de aceea, întâmplător faptul că unul dintre prețioșii troieni ai Moscovei, din UE și NATO, premierul maghiar Viktor Orban, s-a activat acum, exemplar și în forță, încercând să antreneze populația Ungariei în sabotarea din interior a planurilor de apărare aflate în lucru la nivel european.
Asumându-și plenar retorica propagandei ruse și a discursului oficialilor de la Moscova, premierul Orban a anunțat că “trebuie să demonstrăm din nou că poporul maghiar nu vrea război. De aceea începem astăzi să strângem semnături împotriva planurilor de război de la Bruxelles”. Detalii- AICI
Premierul pro-rus de la Budapesta a înțeles perfect că noua sarcină tratată de Moscova e suficient de copleșitoare și este fundamental irealizabilă în lipsa confecționării unei aparențe de legitimitate.
Motiv pentru care, Viktor Orban încearcă un nou exercițiu populist de dresare a populației maghiare și de canalizare a ei spre un soi de co-asumare la firul ierbii a agendei obscure și personale a lui Orban, concepută la vârf. Totodată, în cercurile puterii de la Moscova și Budapesta se speră că o eventuală legitimare populară, în Ungaria, a noii “lupte pentru pace”, ar putea antrena, prin contagiune, un proces similar și în alte țări.
Cum el însuși, Viktor Orban, se află într-o situație vitregă din punct de vedere politic (pe plan intern fiind într-o evidentă pierdere de suflu, care se poate traduce în 2026 cu alungarea sa de la guvernare), premierul adaugă în gulașul intereselor ruse pe care le promovează intens și interesele proprii de auto-salvare.
Cum face asta? Fix cum a făcut și Stalin la vremea lui, fix cum procedează azi Putin, în vremurile noastre: acuzând inamicul extern – în cazul de față, Ucraina – de a se fi infiltrat în rândurile opoziției interne – în cazul de față, partidul Tisza. Iată cum sună asta din gura lui Orban: „S-au infiltrat în viața publică și în politică, oferind asistență tehnologică aliaților lor pentru a-i ajuta să câștige puterea aici. Obișnuiam să spunem: «Rușii sunt deja în cămară», acum trebuie să spunem: «Ucrainenii sunt deja în smartphone-ul vostru». Nu vom permite asta!”
Desigur, copil să fii ca să crezi că doar întâmplarea a făcut ca fix acum o lună, la București, AUR să iasă la rampă denunțând programul SAFE al UE, care poate revitaliza masiv industria românească de armament, care poate revitaliza masiv capacitățile defensive ale țărilor europene.
În prima jumătate a lui septembrie, partidul condus de George Simion a cerut Guvernului de la București să respingă oferta de credite la dobânzi avantajoase, care ar putea injecta 17 miliarde de euro în industria locală și care, astfel, ar face din România al doilea beneficiar al programului SAFE, după Polonia (AICI și AICI).
Aliniamentul pro-rus din Europa de Est a fost, iată activat din nou spre a servi obiective strategice – politice și militare – ale Moscovei, iar România este reprezentată, din nou, de “patrioticul” partid AUR.
Trăim vremuri profund distopice, în care așa-ziși porumbei ai păcii se aliniază disciplinat în spatele țării care a declanșat războiul total în Europa; vremuri distopice, în care statele care încearcă să își asigure o apărare optimă sunt, din contră, acuzate că îndeamnă la război; mai mult, că pregătesc un război.
În plus, odată cu proaspătul anunț făcut de Viktor Orban și cu recentul denunț pe tema SAFE, făcut de AUR, avem ocazia să observăm ceva ce am mai remarcat în acest spațiu editorial, iar asta nu demult: extremiștii români, așa-zis suveraniști și certați cu ungurii, se sincronizează, ca la semnal, tocmai cu… Ungaria și cu premierul ei profund revizionist, Viktor Orban.
Liantul moscovit care ține laolaltă aceste forțe aparent contrare este, s-o recunoaștem, nu doar pervers ci și extrem de puternic, din moment ce reușește acest tip de “unire” de fiecare dată când are nevoie de ea.
La sfârșitul lui ianuarie 2024, titram după cum urmează: I s-a vândut AUR lui FIDESZ sub ochii noștri? Cum au ajuns George Simion și Viktor Orban “aceeași mizerie”.
Și remarcam, pe parcursul textului de atunci, urmatoarele:
- << Dacă nu vrem să dăm cu capul de surprize cu adevărat grotești, am face bine să recunoaștem că naționalismul românesc de grotă traversează azi un moment sublim: cel în care acuzatorul trudește cot la cot cu acuzatul, cel în care prezumtivul apărător face, în realitate, jocul potențialului agresor.
- E noaptea minții, fără îndoială, dar SF-ul a devenit realitate: nimeni și nimic din România zilelor noastre nu sprijină în asemenea hal agenda aripii nesătule din Ungaria contemporană.
- Mutanții au nume cum nu se poate mai nepereche: George Orban și Viktor Simion, Claudiu Szijjarto și Peter Târziu. S-au corcit într-atât încât probabil nici ei nu mai pot face prea ușor distincția. >>
Nu era nicidecum o compunere, ci o trecere în revistă a punctelor de intersecție dintre AUR, FIDESZ, Orban, de până în 30 ianuarie 2024 – le puteți găsi AICI.
Nevoile Moscovei, nimic altceva, sunt singurele care justifică genul acesta de împerecheri absurde, obiectivele strategice ale Kremlinului sunt forța lor motrice.
Din nou, în octombrie 2025, situația obscură a Rusiei, în Ucraina, produce o nouă fază obscură de aliniere între anti-ungurii din parlamentul de la București și anti-românul din fruntea guvernului de la Budapesta.
Ambele tabere sunt totodată și anti-europene, dar nu atât din principiu istoric ori ideatic, ci din capriciu pro-rus.
De ce a pierdut Trump Nobelul pentru Pace la care din start nu se calificase
