“Plecarea sa (a lui Nicușor Dan) la Cotroceni deschide un orizont serios pentru ca scaunul de primar general al Capitalei să fie ocupat tot de un personaj pregătit politic și administrativ pentru așa ceva (l-aș pomeni, în speță, pe Ciprian Ciucu, de la PNL)” – scriam pe 9 decembrie anul trecut, în contextul restartului proaspăt trasat de anularea alegerilor prezidențiale.
Iar o săptămână mai târziu, reiteram ideea că “pentru PNL, un Nicușor Dan ajuns președintele țării deschide drumul către adjudecarea Primăriei Capitalei, prin aruncarea în luptă a primarului de la Sectorul 6, Ciprian Ciucu. Întrunește destule calități esențiale pentru a-i succeda lui Nicușor Dan la PMB, trebuie doar ca partidul său să nu cedeze ispitei unor jocuri insalubre de culise”.
În lunile care au urmat, evoluțiile sunt cele azi binecunoscute: Nicușor Dan a candidat la președinție și a fost ales, deci a ajuns la Cotroceni, iar Ciprian Ciucu a decis să candideze la PMB, iar sondajele îl plasează în rândul favoriților.
Desigur, în acest moment, șeful statului semnalizează că ar avea un preferat, mai degrabă în persoana fostului șef al USR, Cătălin Drulă, dar Nicușor Dan a demonstrat până acum și că e suficient de pragmatic pentru a sprijini formula cu cele mai mari șanse, matematic și politic.
De altfel, prin prisma experienței personale, Nicușor Dan este cel mai bine plasat dintre politicienii de anvergură în a înțelege cum se cuvine miza adjudecării Primăriei Capitalei de către un reprezentant al partidei reformiste. Ciucu și Drulă corespund acestui profil, dar dacă evaluarea lui Dan va indica șanse mai mari pentru candidatul Ciucu, e greu de crezut că președintele va trage în altă direcție.
Dar în ceea ce privește alegerile pentru fotoliul de primar general al Bucureștiului, jocul a devenit interesant și în tabăra pro-rusă.
Călin Georgescu le-a cerut adepților săi să boicoteze scrutinul și, logic din perspectiva asta, nu și-a anunțat sprijinul nici pentru cea care i-a oferit tribună la TV, Anca Alexandrescu, nici pentru un eventual candidat separat al AUR, partid care îl susținuse să candideze la reluarea prezidențialelor.
Poate că dosarele penale grele cu care se confruntă, vizând sprijinul rusesc de care avusese parte pentru a cuceri Cotroceniul, poate că eventualul dispreț care l-a încercat mereu față de George Simion sau poate toate acestea la un loc, l-au determinat pe Călin Georgescu să adopte poziția mai confortabilă a boicotului. De la adăpostul ei, poate să-și submineze concurența de pe palierul populist pro-rus fără a fi acuzat de către cei de la firul ierbii că dezbină tabăra extremistă din care și el face parte.
Și chiar mai interesant decât atât e faptul că AUR, partidul cel mai bine cotat în sondaje (departe, foarte departe de locul doi) nu a fost în stare să nominalizeze un candidat din propriile rânduri. Cel mai mare partid a fost nevoit să înghită în sec și să își asume candidatura unui “georgist”, în persoana Ancăi Alexandrescu.
Sub bagheta de președinte de partid a lui George Simion, bilanțul AUR arată șubred:
- La prezidențialele din noiembrie 2024, a avut într-adevăr propriul candidat – pe însuși George Simion. Dar candidatul AUR a pierdut lamentabil, deși trăsese pentru el nu doar AUR, cu chiar și PSD.
- Pentru scrutinul reluat în luna mai, câteva luni AUR nu a mai mers cu propriul candidat, ci adoptat un stranier – pe Călin Georgescu. Când varianta Georgescu nu a trecut filtrul instituțional pentru a-și depune oficial candidatura, AUR a trebuit să treacă pe regim de avarie.
- Așa a revenit în prim-plan opțiunea Simion, dar, încă o dată, candidatul propriu al AUR a fost învins. A fost învins de două ori în cinci luni la același scrutin – o “performanță” rară!
• Acum, la alegerile pentru Primăria Capitalei, AUR-ul lui Simion dă dovadă de noi slabiciuni: nu a găsit pe nimeni în interior pentru cea mai râvnită și impregnată de legitimitate funcție publică, după cea de președinte al țării.
Bineînțeles, rămâne în aer întrebarea de ce George Simion nu și-a asumat el însuși candidatura la funcția de primar general al Bucureștiului ? Până la urmă, e președintele celui mai mare partid la ora actuală.
S-a temut Simion de eșec? Cel mai probabil, da.
Însă de care eșec s-a temut Simion mai tare ? De cel în fața lui Ciucu, Băluță sau Drulă? Sau de un eventual eșec și în fața Ancăi Alexandrescu, iar prin ricoșeu, în fața lui… Călin Georgescu ?
Desigur, poate invoca nevoia de a nu diviza voturile “suveraniste”. Dar argumentul este slab, căci liderul AUR ar admite astfel două mari vulnerabilități:
- Nu e în stare să securizeze culoarul “suveranist” pentru un singur candidat (și nu a fost, din moment ce Anca Alexandrescu a intrat în cursă).
- El, președinte al partidului și ex-prezidențiabil, ar fi mult sub scorul propriului partid, deci în niciun caz locomotivă pentru AUR.
George Simion, personal, a obosit să tot piardă. Așa că a “externalizat” partidului această ingrată postură.
