The Economist explică de ce bisericile cu cea mai rapidă creștere din America nu se implică politic.
<< În fiecare săptămână, 45.000 de oameni vin să se roage într-o sală de baschet reconvertită din Houston. În Ajunul Crăciunului, neconvenționalul sanctuar al Bisericii Lakewood s-a umplut de o mulțime care părea un eșantion reprezentativ al Americii, îmbrăcată în ținute roșii asortate. Când pastorul a început să spună povestea unui copil născut în Betleem, într-o seară înstelată ca aceasta, ecranele uriașe din spatele lui au început să sclipească, iar mșinăriile de fum au acoperit scena într-o ceață primitoare. Un bărbat a cântat o versiune gospel a piesei „Silent Night” în spaniolă, iar când ritmul a intrat în forță, fiecare persoană din tribune a simțit vibrația basului în propriul corp.
Cercetătorii au descoperit că slujbe precum aceasta, de la cea mai mare biserică din America, îi pot face pe oameni să se simtă ca și cum ar fi sub influența drogurilor. Nu este, așadar, surprinzător că, în timp ce majoritatea bisericilor americane se zbat să-și umple băncile, megabisericile — aproximativ 1.800, cu producții în stil hollywoodian și mulțimi hipnotizate — continuă să crească. În ultimii cinci ani, americanii s-au mutat în număr mare în suburbiile întinse ale „sunbelt”-ului, unde aceste biserici prosperă. Când bisericile mici s-au închis, în timpul pandemiei, cele mari au fost pregătite să le absoarbă credincioșii. Astăzi, deși majoritatea bisericilor au mai puțin de 100 de membri, 70% dintre credincioși le frecventează pe cele mai mari 10%. Produsul pe care acestea îl oferă schimbă creștinismul în America.
Modelul de afaceri al megabisericilor se bazează în întregime pe creștere. La orice slujbă obișnuită, aproximativ o șesime din mulțime este formată din nou-veniți, spune Scott Thumma de la Hartford Institute for Religious Research. La North Point Community Church, de lângă Atlanta, unde într-o duminică recentă a căzut zăpadă artificială în timpul momentului de deschidere, un adevărat batalion de voluntari de la standul de „conexiuni” le oferă vizitatorilor aflați la prima experiență mici cadouri și îi îndrumă către „grupuri mici” la care se pot alătura. Pentru a ajunge mai aproape de potențialii enoriași, bisericile au început acum să se extindă după modelul francizelor. Unele închiriază săli de sport din licee și teatre care sunt goale în diminețile de weekend, altele cumpără clădiri noi. Life Church din Oklahoma are 46 de campusuri, iar Church of the Highlands din Alabama are 27. Această expansiune a transformat biserica în mult mai mult decât un serviciu religios de duminică: este un loc unde membrii joacă sporturi recreative, participă la consiliere maritală, urmează cursuri de gestionare a furiei și își trimit copiii la școală. Multe megabiserici administrează acum și colegii.
Această amploare se reflectă și în banii pe care îi încasează. Sondajele realizate de Hartford Institute au arătat că, între 2020 și 2025, venitul anual mediu al unei megabiserici a crescut cu 25%, de la 5,3 milioane de dolari la 6,6 milioane. Aproape toate aceste fonduri provin din donațiile credincioșilor. Megabisericile raportează că cheltuiesc jumătate din bani pe salariile personalului, puțin peste o treime pe întreținerea clădirilor și pe programe, și o zecime pe activități caritabile. Însă, dincolo de ceea ce aleg să dezvăluie, finanțele lor rămân un mister.
Legea fiscală federală scutește bisericile de depunerea declarațiilor anuale și le protejează de audituri. „Singurii care supraveghează aceste biserici mari sunt oamenii din interior”, spune Lloyd Hitoshi Mayer de la Universitatea Notre Dame. În 2021, un pastor de la o altă megabiserică din Houston a fost condamnat pentru că fraudase investitori cu aproape 3,6 milioane de dolari. Un proces mai recent i-a acuzat pe liderii unei biserici că au folosit în mod abuziv zeciuielile. Strălucirea și fastul stârnesc suspiciuni suplimentare. Unii pastori locuiesc în case mari, acceptă cadouri scumpe, precum mașini, din partea membrilor și câștigă milioane din contracte pentru cărți. Aproximativ un sfert predică „evanghelia prosperității”, o teologie care susține că Dumnezeu răsplătește credința cu bogăție materială. „Nu pot fi o mare binecuvântare pentru oameni dacă sunt sărac, falit și deprimat”, a spus Joel Osteen — cel mai cunoscut dintre ei și pastorul principal al bisericii Lakewood — în emisiunea lui Oprah.
Timp de decenii, megabisericile au stabilit tendințe în lumea evanghelică. Muzica lor de închinare și predicile în stil TED Talk devin virale și au făcut din blugi și pantofii Nike o ținută acceptabilă pentru biserică. Însă atragerea maselor de astăzi, tot mai sceptice, le împinge să evite orice mesaj prea substanțial, de teamă să nu îndepărteze oamenii. Cele mai multe megabiserici, la fel ca o pondere în creștere a protestanților americani, sunt acum nonconfesionale. În loc să se lege de secte tradiționale cu doctrine rigide, ele construiesc branduri concepute să fie populare și flexibile. Rezultatul este un creștinism care seamănă mai degrabă cu un curs intensiv de dezvoltare personală decât cu o credință veche de secole, ancorată în Scriptură. La Lakewood, mesajul central de Crăciun a fost „nu înceta să crezi”. Enoriașilor li s-a spus că harul lui Dumnezeu este pe drum și că ar trebui să continue să lupte cu demonul depresiei sau să mai dea o șansă reabilitării.
Din același motiv, majoritatea pastorilor de megabiserici nu predică politică. Rareori abordează de la amvon chiar și subiecte sensibile, precum avortul sau homosexualitatea. Vara aceasta, administrația Trump a eliminat regulile care retrăgeau o parte din scutirile fiscale ale pastorilor dacă aceștia susțineau public candidați politici. Cu toate acestea, majoritatea bisericilor care au răspuns sondajului Hartford au spus că nu intenționează să înceapă să facă acest lucru. „Nu sunt profeți care strigă în pustiu; oamenii aceștia conduc imperii de zeci de milioane de dolari”, spune Ryan Burge, cercetător al religiei la Universitatea Washington din St. Louis. „De ce ar pune asta în pericol?”
Albert Mohler, șeful Southern Baptist Theological Seminary, consideră că tinerii își doresc un creștinism mai serios și că megabisericile vor intra în declin dacă asocierea cu ele nu le mai oferă membrilor capital social. El numește evanghelia prosperității o „amenințare directă la adresa creștinismului biblic” și o „pseudo-religie”. În interiorul Bisericii Lakewood nu este expusă nicio cruce. În schimb, în spatele stadionului, un drapel american uriaș strălucește deasupra tribunelor. Aici, cea mai mare atracție este ceva mai ușor de urmat decât oricare dintre învățăturile lui Isus: evanghelia capitalismului american. >>
Întâlnirea Trump-Zelenski de la Mar-a-Lago s-a încheiat. Concluziile celor doi lideri
