Dictatorul rus a pășit în anul 2025 cu așteptări uriașe, într-un moment în care înțelegea prea bine că, pe fondul uzurii celor trei ani de război, Rusia avea ca niciodată nevoie de un colac de salvare.
Așteptările lui Putin de la anul 2025 au gravitat – cum altfel ? – în jurul realegerii lui Donald Trump.
Iar din perspectiva lui Putin, anul 2025 chiar a părut că debutează roz, cu promisiuni mult peste așteptările sale, căci: odată instalat la Casa Albă, Trump a pus tunurile pe Zelenski, sprijinul american pentru Ucraina a intrat în vrie, odele Washingtonului la adresa lui Putin au devenit noua muzică de fundal pe scena internațională (poate vă amintiți încă impudicele declarații de amor făcute de emisarul special al președintelui american, Steve Witkoff).
De altfel, Vladimir Putin a avut mare dreptate să aibă mari așteptări de la măreața administrație Trump. Nici dictatorul și nici anturajul său nu îi pot reproșa liderului american că nu s-a dat peste cap pentru a sprijini Kremlinul.
Dar Putin a și greșit flagrant.
Pe de o parte, a refuzat să ia în calcul faptul că așteptări pe măsură nu avusese doar el, ci și omologul din SUA – dar așteptările lui Trump au fost tratate cu dispreț de către Putin. Iar pe de altă parte, liderul rus refuzat o vreme să creadă că omologul american nu este totuși atotputernic. Da, lui Trump îi place să procedeze după bunul plac, dar asta nu înseamnă că și poate să procedeze astfel în absolut orice situație.
Un prim ghinion al lui Putin a constat așadar în faptul că America, deși slăbită de impetuozitatea mișcării MAGA și de agresivitatea lui Donald Trump însuși, găsește încă suficiente resurse interne să contracareze măcar cele mai maligne dintre pornirile noii administrații.
Un alt ghinion a venit dinspre Ucraina, care a găsit propriile resurse interne și externe de a evita să se plieze conform diktatului trumpist de la început de an.
Iar a treia doză de ghinion i-a fost injectată dictatorului rus de Europa. Un continent adesea măcinat de contradicții interne și destabilizat de interese divergente greu de armonizat, pe dosarul ruso-ucrainean cel puțin Europa a găsit resurse interne de a-și adapta de urgență postura la noua realitate a relației Washington-Moscova.
Așa se face că pentru Putin 2025 a însemnat extaz în ianuarie și tinde spre agonie deja în luna iunie.
În doar șase luni, pariul putinist pe Trump s-a dovedit a fi mai degrabă unul răsuflat decât unul inspirat, din moment ce Moscova nu a obținut nimic care să schimbe dramatic datele războiului în favoarea sa.
Iar asta nu ar fi constituit în sine un eșec strategic dacă în tot acest interval în care, pentru Kremlin, nu s-a întâmplat nimic semnificativ bun pe plan politic și militar, economia rusă nu și-ar fi continuat degradarea masivă și de profunzime.
Căci pentru Putin, întrebarea care se pune acum, în contextul semnelor muribunde pe care le dă economia rusă, e următoarea: mai are la dispoziție timp suficient pentru a rezista până când se vor fi întrunind condițiile pentru un nou pariu rusesc de magnitudinea celui făcut pe Trump ?
Răspunsul e relativ simplu: dacă o nouă oportunitate apare mâine sau în câteva săptămâni, dictatorul rus e într-o poziție încă favorabilă. Dar dacă potențiala minune va întârzia doi-trei, eventual patru-cinci ani, atunci poziția în care se află azi dictatorul îi este în mod evident defavorabilă.
Când Putin a declanșat războiul din Ucraina, la începutul lui 2022, economia rusă era relativ în formă. Acum, la jumătatea lui 2025, așadar în doar trei ani și jumătate, aceeași economie e practic ținută în viață artificial. Până acum, economia fusese în stare să îl ajute pe dictator, dar în prezent dictatorul e cel care trebuie să ajute economia. Războiul începe, așadar, să pară orfan.
De altfel, în interiorul regimului de la Moscova s-a atins un punct fără precedent în materie de griji cu privire la capacitatea economiei ruse de a supraviețui în condițiile impuse de război.
- Ministrul economiei, Maxim Reșetnikov, a avertizat public că țara este în pragul recesiunii.
- Banca națională estimează, cu îndrăzneală, o creștere economică mult mai mică decât cea estimată de guvern.
- Iar Putin însuși s-a văzut nevoit să iasă din bârlog ca să calmeze spiritele. Doar că în loc de a o face în spiritul unui economist, a procedat ca un KGB-ist: “„Unii specialiști și experți indică riscul de stagnare sau chiar de recesiune. Acest lucru nu trebuie tolerat sub nicio formă”. Sublinierea îmi aparține, căci trădează și fibra de KGB-ist, și fibra de dictator ordinar care crede până în ultima clipă că cu un ucaz și câțiva țapi ispășitori aruncați în temnițele de la Lubianka va convinge economia rusă nu doar să nu intre în recesiune, ci și să crească iarăși ca Făt-Frumos.
Pe 3 ianuarie, când Putin avea așteptări excentrice de la Trump, eu aveam așteptări realiste de la economia Rusiei lui Putin.
- << Anul 2025 are premise consistente de a fi unul dintre acei exclusiviști ani în care “cometa” care poate da totul peste cap dă iarăși târcoale: Evoluția economiei Rusiei.
- Colapsul economic bate la ușă, iar războiul istovitor și în esență pierdut, cel din Ucraina – iată realitatea incontestabilă în care evoluează al treilea imperiu, cel putinist.
- Perioada 2022-2024 a fost intensă și interesant de urmărit prin prisma incapacității Rusiei de a câștiga bătălia militară.
- Anul 2025 se anunță intens și interesant de urmărit prin prisma permiselor tot mai vizibile că e de așteptat manifestarea și la suprafață a incapacității regimului de la Moscova de a câștiga bătălia economică.
- Dacă Putin pierde lupta cu economia, iar semne vizibile în acest sens abundă în ultima vreme de la lună la lună, finalul e aproape.
- Pare neverosimil, probabil. Dar neverosimil a părut și în precedentele două ocazii – acum o sută și un pic de ani, acum treizeci și ceva de ani.
- Dacă până la urmă 2025 va aduce sau nu concluzia, vom vedea. Însă 2025 pare de pe acum să aibă tot ceea ce îi trebuie pentru a așterne cel puțin premisele. Destabilizarea Rusiei și eventuala prăbușire a lui Putin nu mai pot fi azi tratate din mers ca simplu rod al imaginației, ca semn al pierderii minților, ca optimism infantil nutrit de optimiști părăsiți de simțul rațiunii.
- Mărturia istoriei și simptomele prezentului oferă suficiente temeiuri pentru a elabora o astfel de perspectivă, pentru a ne pregăti serios pentru a nu fi luați pe nepregătite de împlinirea ei.
- În orice caz, 2025 e primul an de la declanșarea războiului din Ucraina în care starea economiei ruse contează cu adevărat în calculele așteptărilor. Să nu fim orbi la simptomele momentului și nici uituci când vine vorba de istorie. >>
Iar mărturia istoriei e simplă, în cazul Rusiei: economia în comă și războaiele pierdute sau cel puțin necâștigate au ras secole de imperiu țarist și decenii de imperiu sovietic. Rusia lui Putin a ajuns la “frumoasa” vârstă de un sfert de secol și deja are câte ceva din putreziciunea ultimilor ani ai epocii Brejnev și trepidațiile din ultimii ani ai epocii Gorbaciov.
