În contextul revenirii lui Donald Trump la Casa Albă, România va trebui să elaboreze o politică externă echilibrată față de Statele Unite, subliniindu-și valoarea geopolitică. Acest lucru nu poate fi realizat de un președinte care primește ordine de la Moscova, notează ziarul israelian Haaretz.
La aproximativ un an după ce Mihail Gorbaciov introdusese perestroika și glasnost în Uniunea Sovietică, în 1986, ministrul de externe de atunci al Israelului, Shimon Peres, s-a întâlnit cu dictatorul român Nicolae Ceaușescu la București.
Iată ce mi-a povestit Peres câțiva ani mai târziu: „L-am întrebat: ‘De ce nu introduceți glasnost în România? Nu este timpul și momentul potrivit să o faceți?’ Ceaușescu s-a uitat la mine uluit și mi-a spus: ‘Este vorba despre fereastră. Dacă deschizi puțin fereastra, nu va intra aerul curat, ci furtuna brutală de afară și-ți va dărâma toată casa’”.
De întâmplat, oricum s-a întâmplat, într-un interval de o săptămână, în decembrie 1989, iar România nu s-a mai uitat înapoi. Până acum.
Mă îndoiesc că vreun român care citește acest articol dorește să-și amintească regimul de teroare al lui Ceaușescu și brutalitatea poliției secrete, dar iată analogia: dacă România deschide fereastra doar puțin și permite unui candidat de extremă dreapta, extremist și profund pro-Moscova, precum Călin Georgescu, să devină președinte, casa românească va fi în cele din urmă măturată de Rusia.
Alegeri cruciale pentru viitorul României
Românii au o de făcut o alegere clară în al doilea tur al alegerilor prezidențiale. O pot alege pe candidata Uniunii Salvați România, Elena Lasconi, o liberală democrată, orientată spre Uniunea Europeană, NATO, Statele Unite și Israel, care promite continuitate și stabilitate. Sau îl pot alege pe Georgescu și pot ipoteca viitorul României către Moscova, în loc de Bruxelles.
Istoria politică a României, de la sfârșitul secolului al XVIII-lea până la Primul Război Mondial, a fost o tranziție constantă de la estul otoman către Europa Centrală și de Vest. Constituția din 1866, sub Carol I, se baza aproape integral pe constituțiile occidentale. O tendință similară este exprimată de constituția post-Ceaușescu din 1990.
În 1916, România a intrat în război de partea Aliaților. Însă, în perioada interbelică (1919-1939), falia politică a țării a semănat cu cea a Germaniei, Franței, Italiei sau Austriei: o luptă între democrația parlamentară și autoritarism.
România de astăzi se confruntă cu aceeași falie.
Alegerile din 1928, un exemplu de eveniment democratic, au fost câștigate de Iuliu Maniu – considerat stâlpul democrației românești. Totuși, în anii 1930, imitând Germania, Austria și Italia, extrema dreaptă a câștigat popularitate printr-un amestec toxic de naționalism, spiritualitate ortodoxă și antisemitism fundamental. Aceleași sunt și trăsăturile extremei drepte moderne din România, care, deși nu a reușit să obțină o majoritate, a înregistrat totuși câștiguri semnificative la alegerile parlamentare de duminică.
Influența rusă și extremismul
După căderea lui Ceaușescu, în 1989, România a adoptat un parcurs de integrare europeană. A aderat la NATO în 2004 și la Uniunea Europeană în 2007. În martie 2004, România s-a alăturat NATO în al doilea val de extindere (primul având loc cu cinci ani mai devreme), împreună cu Bulgaria, Slovacia, Slovenia și cele trei state baltice – Estonia, Letonia și Lituania. În ianuarie 2007, după un proces de aderare care a durat 12 ani, România a devenit membră a Uniunii Europene, alături de Bulgaria.
Primul tur al alegerilor prezidențiale din 24 noiembrie a fost marcat de o surpriză majoră, Călin Georgescu clasându-se pe primul loc cu 22,9% din voturi.
România are o poziție geopolitică sensibilă – membră NATO, granițe cu Ucraina, Moldova, Bulgaria, Serbia, Ungaria și Marea Neagră. Această poziționare o face ideală pentru ambițiile lui Putin de a recrea o sferă de influență similară Pactului de la Varșovia.
Putin ar jubila să creeze un „axă româno-ungară” disruptivă în NATO – ceea ce s-ar întâmpla dacă Georgescu ar câștiga. Moscova este puternic implicată în alegeri printr-o campanie de influență bazată pe dezinformare.
Implicațiile unei victorii a lui Georgescu
O victorie a lui Georgescu ar provoca instabilitate în NATO tocmai când alianța trebuie să-și definească politica față de Ucraina, mai ales având în vedere ostilitatea președintelui american ales, Donald Trump, față de Kiev.
Georgescu a negat intenția de a retrage România din NATO, dar a susținut renegocierea termenilor de apartenență. Totuși, țările membre NATO nu pot renegocia termenii tratatului. Strategia Moscovei nu vizează ieșirea României din NATO, ci crearea de discordie din interior, la fel ca în cazul Ungariei. Georgescu ar deveni agentul haosului lui Putin atât în NATO, cât și în UE.
Cu o administrație americană ostilă NATO și Ucrainei, România va avea nevoie de UE și NATO ca scut împotriva Rusiei. În același timp, trebuie să își evidențieze valoarea geopolitică în relația cu SUA – un obiectiv imposibil pentru un președinte pro-Moscova.
De aceea este crucial rezultatul alegerilor prezidențiale de duminică.
