Criza coronavirusului va schimba pentru totdeauna ordinea mondială, scrie Henry Kissinger, legendă a diplomației americane din Războiul Rece, într-un editorial publicat în The Wall Street Journal.
În vârstă de 96 de ani, Henry Kissinger a fost şef al diplomaţiei americane în timpul preşedinţiei lui Richard Nixon.
Redăm integral articolul:
Atmosfera suprarealistă a pandemiei Covid-19 îmi amintește de cum mă simțeam ca tânăr în Divizia 84 Infanterie în timpul bătăliei de la Bulge. Acum, la fel ca la sfârșitul anului 1944, există un sentiment de pericol rudimentar, care nu se adresează vreunei persoane anume, ci lovește la întâmplare și devastator. Dar există o diferență importantă între acel timp îndepărtat și al nostru. Rezistența americană era atunci fortificată de un scop național final. Acum, într-o țară divizată, este necesar un guvern eficient și clarvăzător pentru a depăși obstacolele fără precedent în magnitudine și sferă globală. Susținerea încrederii publice este crucială pentru solidaritatea socială, pentru relația societăților și pentru pacea și stabilitatea internațională.
Națiunile devin unite și înfloresc când au credința că instituțiile lor pot anticipa calamitatea, pot stopa impactul și restaura stabilitatea. Când pandemia Covid-19 se va termina, instituțiile din multe țări vor fi percepute că au eșuat. Dacă această judecată e sau nu corectă este irelevant. Realitatea e că lumea nu va mai fi niciodată aceeași după coronavirus. A polemiza acum pe seama trecutului nu face decât îngreuneze ceea ce avem de făcut.
Coronavirusul a lovit cu o ferocitate fără precedent. Răspândirea lui este exponențială: cazurile din SUA se dublează o dată la cinci zile. Încă nu există leac. Materialele medicale sunt insuficiente pentru a face față valurilor din ce în ce mai mari. Unitățile de terapie intensivă sunt pe punctul de-a fi copleșite. Testarea abia reușește să identifice gradul de infecție. Un vaccin de succes ar putea fi obținut într-un an sau un an și jumătate.
Administrația Statelor Unite a făcut o treabă solidă în evitarea catastrofelor imediate. Testul suprem va fi acesta: dacă răspândirea virusului poate fi stopată și apoi inversată într-o manieră și la o scară care să mențină încrederea publicului în capacitatea americanilor de-a se guverna. Efortul de criză, oricât de vast și necesar, nu trebuie să aglomereze sarcina urgentă de-a lansa o inițiativă paralelă care să pregătească tranziția la ordinea post-coronavirus.
Liderii se confruntă în mare măsură cu criza doar pe plan național, însă efectele corozive ale virusul asupra societății n-au granițe. În timp ce atacul asupra sănătății umane va fi – sperăm – unul temporar, tulburările politice și economice pe care le-a dezlănțuit ar putea dura generații întregi. Nici o țară, nici măcar SUA, nu poate contracara cu succes virusul într-un efort pur național. Soluționarea necesităților momentului trebuie cuplată în cele din urmă și o viziune și un program global de colaborare. Dacă nu putem face ambele în tandem, ne vom confrunta cu cea mai rea variantă a fiecăreia în parte.
Trăgând concluzii din dezvoltarea Planului Marshall și a Proiectului Manhattan, SUA sunt obligate să depună eforturi majore în trei domenii. În primul rând, întărirea rezistenței globale la boli infecțioase. Triumfurile științei medicale precum vaccinul anti-poliomielită și eradicarea variolei sau emergența minunățiilor statistico-tehnice privind diagnosticarea pe bază de inteligență artificială ne-au adus într-o apatie periculoasă. Trebuie să dezvoltăm noi tehnici și tehnologii pentru controlul infecțiilor și să vaccinăm în proporții corespunzătoare segmentele mari ale populației. Orașele, statele și regiunile trebuie să se pregătească în mod constant pentru a-și proteja oamenii de pandemii prin stocare, planificare cooperativă și explorare la frontierele științei.
În al doilea rând, străduiește-te să vindeci rănile economiei mondiale. Liderii globali au învățat lecții importante din criza financiară din 2008. Criza economică actuală este însă mai complexă: contracția dezlănțuită de coronavirus este, în viteza sa și în scară ei globală, diferită de orice s-a întâmplat până acum în istorie. Și măsurile necesare de sănătate publică, cum ar fi distanțarea socială și închiderea școlilor și a întreprinderilor, contribuie la această durere economică. De asemenea, programele ar trebui să caute să îmbunătățească și efectele haosului iminent asupra celor mai vulnerabile populații din lume.
În al treilea rând, protejați principiile ordinii mondiale liberale. Legenda fondatoare a guvernării moderne este un oraș fortificat cu ziduri și protejat de conducători puternici, uneori despotici, alteori binevoitori, dar întotdeauna suficient de puternici pentru a proteja poporul de un inamic extern. Gânditorii iluminști au reformulat acest concept, argumentând că scopul statului legitim este să asigure nevoile fundamentale ale oamenilor: securitate, ordine, bunăstare economică și justiție. Indivizii nu-și pot asigura aceste lucruri de unii singuri. Pandemia a dezlănțuit un anacronism, o renaștere a orașului înconjurat de ziduri într-o epocă în care prosperitatea depinde de comerțul global și de mobilitatea oamenilor.
Democrațiile lumii trebuie să-și apere și să-și susțină valorile iluministe. O retragere globală de la echilibrul dintre putere și legitimitatea va face ca contractul social să se dezintegreze atât pe plan intern, cât și pe plan internațional. Cu toate acestea, această problemă milenară de legitimitate și putere nu poate fi soluționată simultan cu efortul de-a înfrânge molima Covid-19. Reținerea este necesară în toate taberele – atât în politica internă, cât și în diplomația internațională. Trebuie stabilite priorități.
Am trecut de la Bătălia de la Bulge într-o lume cu o prosperitate în creștere și cu o demnitate umană sporită. Acum, trăim o perioadă epocală. Provocarea istorică adresată liderilor este gestionarea crizei în timp ce construiesc viitorul. Eșecul ar putea arunca în aer omenirea.
