Laboratorul care conduce detașat în cursa mondială pentru găsirea vaccinului contra Covid-19

Sursa: Pexels

În cursa mondială pentru obținerea unui vaccin care să poată opri răspândirea noului coronavirus, laboratorul care se mișcă cel mai rapid se află la Universitatea Oxford, relatează New York Times.

Pentru a demonstra siguranța vaccinurilor pe care le propun, majoritatea celorlalte echipe de cercetători au trebuit să înceapă cu mici studii clinice, pe câteva sute de participanți. Însă, oamenii de știință de la Institutul Jenner al Universității Oxford au început inițial cu un vaccin testat deja în studii anterioare. Testele trecute, inclusiv unul de acum un an, împotriva altui coronavirus, au demonstrat că inoculările cu acest vacin erau inofensive pentru oameni.

Asta le-a permis să ardă etape și să treacă la programarea de teste pentru noul vaccin pe mai mult de 6.000 de persoane, până la sfârșitul lunii viitoare, sperând să arate nu numai că este un produs sigur pentru cei testați, ci și eficient.

Oamenii de știință de la Oxford spun acum că, dacă primesc o aprobare de urgență din partea autorităților de reglementare, primele câteva milioane de doze din vaccinul lor ar putea fi disponibile până în septembrie. Așadar, cu cel puțin câteva luni înaintea celorlalți cercetători care au anunțat până acum că lucrează la un vaccin care să prevină Covid-19.

Iar ultimele indicii sunt promițătoare.

Oamenii de știință de la Laboratorul Rocky Mountain al Institutului Național de Sănătate din Montana au inoculat luna trecută șase maimuțe rhesus cu doze unice de vaccin Oxford. Animalele au fost apoi expuse la cantități mari din virusul care cauzează pandemia – expunere care a îmbolnăvit în mod constant alte maimuțe în laborator. Dar 28 de zile mai târziu, toate cele șase au fost sănătoase, a declarat Vincent Munster, cercetătorul care a efectuat testul.

Potrivit dr. Munster, macacul Rhesus prezintă caracteristicile cele mai apropiate de cele ale omului. În prezent, se fac ultimele analize ale rezultatului, săptămâna următoare urmând ca el să fie împărtășit cu alți oameni de știință, iar apoi va fi prezentat unei reviste de specialitate pentru a fi supus unei evaluări critice.

Imunitatea obținută la maimuțe nu garantează că un vaccin va oferi același grad de protecție și pentru om. Inclusiv o companie chineză care a început recent un studiu clinic cu 144 de participanți, SinoVac, a arătat că vaccinul său fusese eficient pe macacul rhesus. Cu zeci de eforturi în curs pentru găsirea unui vaccin, rezultatele obținute la testele efectuate pe maimuțe sunt cel mai recent indiciu că laboratorul Universității Oxford este șef de pluton.

„Este un program clinic foarte rapid”, a declarat Emilio Emini, director al programului de vaccin la Fundația Bill și Melinda Gates, care oferă sprijin financiar pentru multe eforturi concurente.

Însă care vaccin va ieși câștigător din toată această „încăierare”, vom afla abia când vor fi disponibile testele clinice.

În orice caz, va fi nevoie de mai mult de un vaccin, punctează dr. Emini. Unele ar putea fi mai eficiente decât altele la categorii precum copiii sau vârstnicii, sau vor diferi ca preț și doză. Producând mai mult decât o singură varietate de vaccinuri va ajuta, de asemenea, la evitarea blocajelor din procesul fabricație.

Fiind primul care ajunge cu testarea la o scară relativ mare, vaccinul celor de la Oxford, chiar dacă nu reușește, va oferi lecții despre natura coronavirusului și despre răspunsurile sistemului imunitar. Sunt informații care pot ajuta guvernele, donatorii, companiile de medicamente și alți oameni de știință care încearcă obținerea unui vaccin.

Toți ceilalți se vor confrunta cu aceleași provocări, inclusiv obținerea de milioane de dolari în finanțare, convingerea autorităților de reglementare să aprobe testele umane, demonstrarea siguranței unui vaccin și – după toate acestea – dovedirea eficienței sale în protejarea oamenilor de coronavirus, mai explică dr. Emini.

Paradoxal, succesul din ce în ce mai mare al eforturilor de a limita răspândirea Covid-19, boala cauzată de virus, poate prezenta încă un obstacol.

„Suntem singurii oameni din țară care doresc ca numărul de noi infecții să rămână în picioare pentru câteva săptămâni, astfel încât să ne putem testa vaccinul”, a declarat prof. Adrian Hill, directorul Institutului Jenner și unul dintre cei cinci cercetători implicați în efort.

Ca principiu general, normele de etică interzic infectarea participanților la testele umane cu o boală gravă. Aceasta înseamnă că singurul mod de a demonstra că un vaccin funcționează este de a-l inocula oamenilor dintr-un areal în care virusul se răspândește în mod natural.

Dacă măsurile de distanțare socială sau alți factori continuă să încetinească rata noilor infecții în Marea Britanie, a declarat expertul, procesul ar putea să nu poată demonstra că vaccinul face diferența: participanții care au primit un tratament placebo s-ar putea să nu fie infectați mai frecvent decât cei care au primit vaccinul. Oamenii de știință ar trebui să încerce din nou în altă parte, o dilemă cu care se vor confrunta și alții implicați în găsirea unui vaccin.

Implicarea Institutului Jenner în dezvoltarea vaccinului pentru coronavirus s-au născut din eșecul profesorului Hill de a produce un vaccin împotriva malariei.

El a dezvoltat o fascinație pentru malarie și alte boli tropicale ca student la medicină la Dublin, la începutul anilor 1980, când a vizitat un unchi care era preot și care lucra într-un spital, în timpul războiului civil în ceea ce este acum Zimbabwe.

„M-am întors întrebându-mă:„Ce vezi în aceste spitale din Anglia și Irlanda? ”, spune profesorul Hill. „Nu au niciuna dintre aceste boli.”

Marile companii de medicamente văd de obicei un profit redus în epidemiile care afectează în principal țările în curs de dezvoltare sau care se consumă înainte ca un vaccin să poată intra pe piață. Așa că, după pregătirea în medicină tropicală și un doctorat în genetică moleculară, profesorul Hill, 61 de ani, a ajutat la transformarea institutului din cadrul Universității Oxford într-unul dintre cele mai mari centre academice dedicate cercetării nonprofit a vaccinurilor, cu o fabrică pilot proprie, capabilă să producă un lot de până la 1.000 doze.

Efortul institutului împotriva coronavirusului folosește o tehnologie centrată pe modificarea codului genetic al unui virus familiar. Un vaccin clasic folosește o versiune slăbită a unui virus pentru a declanșa un răspuns imun. Dar, în tehnologia pe care o folosește institutul, un virus diferit este modificat mai întâi pentru a-și neutraliza efectele și apoi pentru a-l imita pe cel pe care oamenii de știință încearcă să îl oprească – în acest caz, virusul care provoacă Covid-19. Injectat în organism, ”impostorul” inofensiv poate face sistemul imunitar să lupte și să omoare virusul vizat, oferind protecție.

Profesorul Hill a lucrat cu această tehnologie zeci de ani pentru a încerca să modifice un virus respirator care se găsește în cimpanzei pentru a provoca în oameni un răspuns imun împotriva malariei și a altor boli. În ultimii 20 de ani, institutul a efectuat peste 70 de studii clinice asupra potențialelor vaccinuri împotriva parazitului care provoacă malaria. Niciunul nu a produs încă un vaccin care să aibă succes.

În 2014, însă, un vaccin bazat pe virusul din cimpanzei, testat de profesorul Hill, a fost fabricat la o scară suficient de mare, un milion de doze. Acea operațiune a creat o procedură șablon care va fi folosită pentru producerea în masă a vaccinului împotriva coronavirusului, în cazul în care se dovedește eficient.

Un vechi coleg, prof. Sarah Gilbert, în vârstă de 58 de ani, a modificat același virus al cimpanzeului pentru a face un vaccin împotriva unui coronavirus anterior, MERS. După ce un studiu clinic din Marea Britanie a demonstrat că este sigur, un alt test a început în decembrie în Arabia Saudită, unde încă apar, frecvent, focare ale acestei boli mortale.

Când a auzit în ianuarie că oamenii de știință chinezi au identificat codul genetic al unui virus misterios în Wuhan, a crezut că ar putea avea o șansă de a demonstra viteza și versatilitatea abordării lor.

„Ne-am gândit: „Ei bine, ar trebui să încercăm?”, își amintește ea. „Va fi un mic proiect de laborator și vom publica o lucrare. ”

Nu a rămas mult timp un „mic proiect de laborator”.

1 COMENTARIU

  1. Dar un vaccin împotriva prostie nu scoateți???… folosiți pe post de cobai parlamentarii români… dacă pe ăștia îi vindecați ,sigur va putea fi aplicat în toată lumea…!!!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here