Funcționarii publici însărcinați cu organizarea evenimentelor au avut mult de lucru în această lună. Pe 8 iulie, l-au întâmpinat cu fast pe președintele francez Emmanuel Macron într-o vizită de stat de trei zile. Pe 17 iulie, noul cancelar german, Friedrich Merz, urma să efectueze prima sa vizită oficială în Marea Britanie. Deși vizita sa nu va are fastul celei a lui Macron, asta nu o face mai puțin istorică, scrie The Economist.
<< La optzeci de ani de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, Merz și Sir Keir Starmer, prim-ministrul britanic, vor semna un tratat de „prietenie” anglo-german cu o largă acoperire. Pentru Germania, acesta este primul acord bilateral important de la Tratatul de la Elysée cu Franța din 1963. Sir Keir, la rândul său, l-a prezentat ca parte a „resetării” sale mai ample a relațiilor cu Uniunea Europeană. Oficialii consideră că pactul va contribui la consolidarea unui „triunghi strategic” între Marea Britanie, Franța și Germania.
Un tratat anglo-german este în lucru de ceva timp. Sir Keir a dezvoltat o relație de colaborare strânsă cu predecesorul lui Merz, social-democratul Olaf Scholz. Prăbușirea coaliției lui Scholz în noiembrie a oprit negocierile. Cu toate acestea, Sir Keir a găsit un partener dispus să colaboreze în persoana lui Merz. Cancelarul creștin-democrat a lăudat „rolul special” al Marii Britanii în politica europeană, în special în domeniul apărării. Se spune că îl consideră pe premierul britanic mai ușor de abordat decât pe imprevizibilul Macron. Premierul și cancelarul se confruntă cu provocări similare: dependența excesivă de echipamentele militare americane, creșterea economică anemică și dezbaterea nocivă privind migrația, care alimentează partidele de extremă dreapta.
Tratatul se concentrează, prin urmare, pe apărare, economie și migrație. Să începem cu apărarea. Pactul consolidează Acordul Trinity House semnat de miniștrii britanic și german ai apărării în octombrie anul trecut. Producătorii de armament din cele două țări tind să se completeze reciproc. În mai, au anunțat dezvoltarea în comun a unei noi rachete de lungă distanță, o capacitate pentru care ambele țări depind de America. Restricțiile severe ale Germaniei privind exportul de arme, care au fost mult timp o piatră de încercare pentru producătorii britanici de armament, vor fi, de asemenea, relaxate. Firmele germane de apărare, precum Rheinmetall și Helsing, își măresc investițiile în Marea Britanie. Firmele britanice sunt dornice să profite de bonanza cheltuielilor germane pentru armament.
O clauză de asistență reciprocă, care obligă una dintre părți să o asiste pe cealaltă în cazul unui atac, este, de asemenea, o noutate. Oficialii au subliniat că aceasta va completa articolul 5 din Tratatul NATO. Aceasta este în conformitate cu tratatele britanico-franceze de la Lancaster House, care stipulează că o amenințare la adresa „intereselor vitale” ale unei țări este o amenințare la adresa celeilalte. Săptămâna trecută, Marea Britanie și Franța au consolidat acest lucru, afirmând că „nu există nicio amenințare extremă la adresa Europei care să nu determine o reacție din partea ambelor națiuni”. În trecut, Merz a lansat ideea că Franța și Marea Britanie ar putea extinde umbrela nucleară asupra Germaniei.
Dispozițiile economice sunt mai neclare. Germania este al doilea partener comercial al Marii Britanii, dar orice resetare economică mai amplă ar trebui să aibă loc sub egida UE. Oficialii germani și britanici au discutat despre măsuri precum parteneriate în domeniul științei și tehnologiei. Sunt semnalate și proiecte comune în domeniul energiei și transporturilor, cum ar fi creșterea numărului de cabluri electrice în Marea Nordului și o nouă linie feroviară de mare viteză între Berlin și Londra. Niciuna dintre acestea nu este susceptibilă să stimuleze creșterea economică pe termen scurt.
Poate mai important pentru Sir Keir este promisiunea Germaniei de a combate migrația ilegală. Germania joacă un rol central în comerțul cu bărci mici utilizate de bandele care transportă migranți ilegal peste canal. În schimb, Marea Britanie a acceptat să consolideze legăturile culturale. Prăbușirea schimburilor educaționale a fost o problemă sensibilă pentru negociatorii germani. Pactul va facilita călătoriile elevilor în Marea Britanie, permițând profesorilor să-și ducă elevii în vizite fără viză. „Acestea sunt sentimente foarte reale”, observă Jake Benford, de la Bertelsmann Stiftung, un grup de reflecție. „În Germania, este greu să întâlnești pe cineva care să nu fi avut o experiență formativă în Marea Britanie.”
Dar un tratat bilateral nu poate face prea multe. „Sentimentul [german] este de partea Regatului Unit, dar strategia rămâne întotdeauna a UE”, subliniază Benford. Până în prezent, resetarea relațiilor comerciale cu UE de către Sir Keir a fost mai degrabă una de rutină decât una istorică.>>
Urmează 50 de zile în care Europa și Rusia se vor bate pe modelarea lui Trump
