„Deși economiile și piețele mari s-au descurcat bine în 2021, în ciuda tuturor incertitudinilor legate de noile variante ale coronavirusului, 2022 va aduce noi provocări. Pe lângă faptul că băncile centrale se îndreaptă către normalizarea politicilor, riscurile geopolitice și sistemice se înmulțesc”, scrie Nouriel Roubini, pentru Project Syndicate.
<< În ciuda scăderilor și perturbărilor provocate de noile variante ale COVID-19, 2021 s-a dovedit a fi un an relativ pozitiv pentru economiile și piețele din majoritatea părților lumii. Creșterea a crescut peste potențialul său, după recesiunea severă din 2020, iar piețele financiare s-au redresat puternic. Acesta a fost cazul mai ales în Statele Unite, unde piețele de valori au atins noi cote maxime, în parte din cauza politicii monetare ultra-laxe a Rezervei Federale a SUA (deși băncile centrale din alte economii avansate au urmat propriile politici radical adaptabile).
Dar 2022 poate fi mai dificil. Pandemia nu s-a terminat. Omicron poate să nu fie la fel de virulent ca variantele anterioare – în special în economiile avansate foarte vaccinate – dar este mult mai contagios, ceea ce înseamnă că spitalizările și decesele vor rămâne ridicate. Incertitudinea și aversiunea la risc care rezultă vor suprima cererea și vor exacerba blocajele lanțului de aprovizionare.
Împreună cu economiile în exces, cererea înăbușită și politicile monetare și fiscale laxe, toate aceste blocaje au alimentat inflația, în 2021. Mulți dintre bancherii centrali care insistaseră că creșterea inflaționistă este tranzitorie au recunoscut acum că ea va persista. Cu diferite grade de urgență, aceștia plănuiesc să elimine treptat politicile monetare neconvenționale, cum ar fi relaxarea cantitativă, astfel încât să poată începe să normalizeze ratele dobânzilor.
Hotărârea băncilor centrale va fi testată dacă majorările ratelor de politică vor duce la șocuri pe piețele de obligațiuni, credit și burse. Cu o astfel de acumulare masivă a datoriei private și publice, piețele s-ar putea să nu poată digera costuri mai mari de împrumut. Dacă apare furia, băncile centrale s-ar găsi într-o capcană a datoriilor și probabil ar inversa cursul. Acest lucru ar face modifica în sus așteptările inflaționiste, inflația devenind endemică.
Anul 2022 („următor”, în orig. – n.tr.) aduce și riscuri geopolitice și sistemice crescânde. Pe frontul geopolitic, există trei amenințări majore de urmărit.
În primul rând, Rusia se pregătește să invadeze Ucraina și rămâne de văzut dacă negocierile pentru un nou regim de securitate regională pot preveni escaladarea amenințării. Deși președintele american Joe Biden a promis mai mult ajutor militar pentru Ucraina și a amenințat cu sancțiuni mai dure împotriva Rusiei, el a precizat, de asemenea, că SUA nu vor interveni direct pentru a apăra Ucraina împotriva unui atac. Dar economia rusă a devenit mai rezilientă la sancțiuni decât a fost în trecut, așa că astfel de amenințări ar putea să nu-l descurajeze pe președintele rus, Vladimir Putin. La urma urmei, unele sancțiuni occidentale – cum ar fi o blocare a gazoductului Nord Stream 2 – ar putea chiar să agraveze lipsa de energie a Europei.
În al doilea rând, războiul rece chino-american devine din ce în ce mai rece. China mărește presiunea militară asupra Taiwanului și în Marea Chinei de Sud (unde au loc multe dispute teritoriale), iar decuplarea mai largă dintre economiile chineză și americană se accelerează. Această evoluție va avea, ăn timp, consecințe stagflaționiste.
În al treilea rând, Iranul este acum un stat nuclear de prag. A îmbogățit rapid uraniul până la o calitate aproape de utilizarea la arme, iar negocierile pentru un acord nuclear nou sau reînnoit nu au dus nicăieri. Drept urmare, Israelul ia în considerare, în mod deschis, atacuri împotriva instalațiilor nucleare iraniene. Dacă se va întâmpla asta, consecințele stagflaționiste ar fi probabil mai grave decât șocurile geopolitice legate de petrol, din 1973 și 1979.
Noul an aduce și câteva preocupări sistemice. În 2021, valurile de căldură, incendiile, secetele, uraganele, inundațiile, taifunurile și alte dezastre au scos la iveală implicațiile reale ale schimbărilor climatice. Summitul COP26 privind clima, de la Glasgow, a oferit în mare parte discuții ieftine, lăsând lumea pe direcția unei încălziri devastatoare de 3° Celsius în acest secol. Secetele provoacă deja o creștere periculoasă a prețurilor la alimente, iar efectele schimbărilor climatice vor continua să se agraveze.
Înrăutățind lucrurile, efortul agresiv de decarbonizare a economiei duce la sub-investiții în capacitatea de combustibili fosili înainte de a exista o aprovizionare suficientă de energie regenerabilă. Această dinamică va genera, cu timpul, prețuri mult mai mari la energie. În plus, fluxurile de refugiați climatici către SUA, Europa și alte economii avansate vor crește într-un moment în care aceste țări își închid granițele.
În acest context, disfuncția politică crește atât în economiile avansate, cât și în piețele emergente. Alegerile de la jumătatea mandatului, din SUA, ar putea oferi o previzualizare a crizei constituționale în general – dacă nu de-a dreptul a violenței politice – care ar putea urma votul prezidențial din 2024. SUA se confruntă cu niveluri aproape fără precedent de polarizare partizană, blocaj și radicalizare, toate prezentând un risc sistemic grav.
Partidele populiste (atât de extremă dreaptă, cât și de extremă stângă) devin mai puternice în întreaga lume, chiar și în regiuni precum America Latină, unde populismul are o istorie dezastruoasă. Peru și Chile au ales lideri de stânga radicali, în 2021, Brazilia și Columbia le-ar putea urma exemplul în 2022, iar Argentina și Venezuela vor rămâne pe calea ruinei financiare. Normalizarea ratelor dobânzilor de către Fed și alte bănci centrale importante ar putea provoca șocuri financiare pe acestea și pe alte piețe emergente fragile, cum ar fi Turcia și Liban, ca să nu mai vorbim de numeroasele țări în curs de dezvoltare cu rate ale datoriei care sunt deja nesustenabile.
Pe măsură ce 2021 se apropie de sfârșit, piețele financiare rămân învolburate, dacă nu chiar pline de bule. Capitalurile publice și private sunt atât costisitoare (cu raporturi preț-câștiguri peste medie); prețurile imobiliare (atât locuințe, cât și chirie) sunt ridicate în SUA și în multe alte economii; și există încă o nebunie în jurul acțiunilor meme, a activelor cripto și a SPAC-urilor (companii de achiziție cu scop special). Randamentele obligațiunilor de stat rămân ultra-scăzute, iar spread-urile de credit – atât cu randament ridicat, cât și cu grad înalt – au fost comprimate, parțial din cauza sprijinului direct și indirect din partea băncilor centrale.
Atâta timp cât băncile centrale s-au aflat pe modul de conducere neconvențional, petrecerea a putut continua. Dar bulele de active și de credit se pot dezumfla în 2022, când va începe normalizarea politicilor. Mai mult decât atât, inflația, creșterea mai lentă și riscurile geopolitice și sistemice ar putea crea condițiile pentru o corecție a pieței în 2022. Indiferent ce se va întâmpla, este probabil ca investitorii să rămână pe muchie în cea mai mare parte a anului. >>
Editorial Washington Post | Viitorul Europei depinde de negocierile dintre Occident și Rusia
