Covid-19 a început ca o criză sanitară în China, iar în câteva săptămâni a făcut saltul de risc spre o pandemie. Și în timp ce există o inflație de informații despre „comportamentul” coronavirusului, există totodată și o nebuloasă privind gravitatea amenințărilor pe care le implică această epidemie. Donald G. McNeil Jr., reporter al rubricii de sănătate și știință al cotidianului The New York Times, încearcă să pună ordine în indiciile disparate, pentru a obține un tablou general cât mai exact al pericolului cu care ne confruntăm.
Există o extremă de coșmar a coronavirusului: repetarea ratei mortalității provocată în 1918 de „gripa spaniolă”.
„Motivul pentru care spun asta este din cauză că, în acest moment, singura măsură pe care o avem pentru rata morților provocate de această boală este un studiu pe care chinezii l-au făcut pe 45.000 de cazuri. Dintre care 80% au ușoare, 20% au avut diferite grade de severitate, iar 2,3% dintre cazuri au murit”, spune McNeil, invitat al podcast-ului The Daily al The New York Times.
În timpul „gripei spaniole”, rata mortalității a fost în jurul de 2,5%. Se ajunsese în situația în care „fiecare supraviețuitor știa pe cineva care murise”.
Diferență ce trebuie subliniată: mortalitatea Covid-19 se referă la cele 45.000 de cazuri documentate până acum, pe când mortalitatea „gripei spaniole” se referă la sute de milioane de morți.
500 de milioane de oameni infectați
Pandemia din secolul trecut s-a soldat cu un număr uriaş de morţi, potrivit estimărilor, între 20 şi 100 de milioane de oameni, în condiţiile în care aproximativ 500 de milioane de oameni din toate părţile lumii au fost infectaţi.
Gripa mortală, provocată de o tulpină a virusului H1N1, a primit numele de „gripă spaniolă” în contextul circumstanţelor speciale din perioada primei mari conflagraţii mondiale. Principalele ţări care erau implicate în război, indiferent de ce parte a baricadei s-au aflat, au instaurat cenzura pentru că nu doreau ca informaţiile despre epidemie să-i încurajeze pe adversarii de pe câmpul de luptă.
Astfel, presa din Germania, Austria, Franţa, Marea Britanie şi SUA nu scria nimic despre epidemie. În cazul Spaniei însă, o ţară neutră în Primul Război Mondial, nu era nevoie de păstrarea discreţiei cu privire la epidemie. Presa spaniolă relata despre cazurile de îmbolnăviri şi victimele gripei, ceea ce a creat falsa impresie că în această ţară s-ar afla epicentrul pandemiei de gripă, care astfel a început să fie denumită „gripa spaniolă”.
„SARS și MERS, dacă vă infectează, este foarte probabil să vă omoare ”
Ce face acest virus să fie letal?
Există „șase tipuri de coronavirusuri despre știm până acum”, spune jurnalistul, iar două dintre aceste coronavirusuri, „SARS și MERS”, „ucid o mulțime de oameni”. SARS „ucide aproximativ 10% dintre persoanele infectate”, dar „SARS a dispărut”. Iar MERS „ucide circa 30%”.
Coronavirusurile de acest tip nu provoacă „o răceală comună”, susține McNeil, ci „se atașează adânc în plămâni”, iar dacă starea noastră de sănătate continuă să se înrăutățească după această etapă, „urmează pneumonia” și asta „ucide multă lume”. Vorbim de „pneumonie virală”, așa că „antibioticele nu ajută”.
Până la proba contrarie, Covid-19 nu este atât de periculos precum SARS sau MERS. Atunci de ce statistic tinde să își ia aceeași „voltă”?
„SARS și MERS, dacă vă infectează, este foarte probabil să vă omoare. Dar este puțin probabil să vă infectați cu ele, deoarece nu se transmit foarte ușor. Dacă nu vă faceți veacul pe lângă cămile sau prin sălile de urgență din Arabia Saudită, este puțin probabil să vă îmbolnăviți de MERS. În schimb, acest coronavirus este ușor transmisibil, nu precum rujeola, dar similar gripei. Am văzut asta pe (nava – n.r.) Princess Diamond. La început au fost 3-4 persoane purtătoare de virus, pentru ca dintr-odată numărul să urce la 600”, argumentează McNeil.
Dar ce îl face atât de transmisibil?
Nu știm. „Ce știm este că are niște receptori cu care se înfige adânc în plămâni, receptori numiți ACE-2. Dar receptori de acest gen au și alte virusuri. Nu știm de ce tocmai acesta se transmite atât de ușor. Ceva din genom este de vină, dar nu am identificat încă schimbarea genetică.”
Cineva tușește – o modalitate de transmitere. O altă „catapultă” este fomita.
Fomita este denumirea generală a acelor obiecte capabile să transmită un agent infecțios de la o persoană la cealaltă persoană. Aceste produse sunt contaminate de agenții patogeni.
Exemple de fomite includ fețe de masă, covoare, chei de prosoape, prosoape, ace, seringi, catetere, echipament chirurgical, mobilier, ustensile etc. Modul de transmitere a bolii prin fomite numite „transmisie indirectă de contact”.
De ce copiii fac excepție de la contaminare?
Covid-19 nu pare a fi un virus „discriminator”, căci vizează aproape toate categoriile de vârstă. Adolescenții se pot infecta, adulții se pot infecta, bătrânii se pot infecta. Mai puțin copiii. De ce? McNeil: „Ei bine, nimeni nu știe de ce. Teoria plauzibilă care circulă face referire la faptul că un copil are în el o număr de enorm de coronavirusuri ușoare. Copiii răcesc repede. Te duci la grădiniță, te întorci cu o răceală. Așa că e posibil să fi dezvoltat un fel de imunitate. Pe când noi ceilalți, care am avut în copilărie aceleași coronavirusuri ușoare, ne-am pierdut imunitatea acumulată atunci”.
Legat de lipsa de rezistență a coronavirusului pe vreme călduroasă, McNeil amintește că 1918 „gripă spaniolă” a dispărut primăvara și vara, pentru ca să se reactiveze într-un „val uriaș” la sosirea toamnei, atingând apogeul iarna. „Dar, în mod convențional, spunem că dacă gripa din 1918 ar reveni astăzi, nu ar fi la fel mortală”, atrage atenția jurnalistul.
Diferența față de 1918
În primul rând, în 1918 „nu aveam antibiotice” și o „mulțime de oameni au murit din cauza unor pneumonii bacteriene secundare”. Nu „aveam ventilatoare mecanice”, nu „aveam steroizi pentru reducerea inflamației pulmonare”. Problema este că acum, având aceste avantaje medicale, unii dintre cei infecați tot mor, subliniază McNeil.
La începutul secolului XX medicina nu dispunea de tratamente antivirale specifice. O ipoteză interesantă sugerează că o parte însemnată din cazurile de pierderi de vieţi omeneşti din rândul celor infectaţi cu acest virus gripal ar fi legată de supradoze de aspirină.
Medicii din acea perioadă au recomandat doze mari de aspirină, de până la 30 de grame pe zi. Azi, doza zilnică maximă este de aproximativ 4 grame de aspirină. Dozele mari de aspirină, un puternic vasodilatator, pot conduce la apariția multora dintre simptomele grave semnalate cu ocazia acestei pandemii, inclusiv hemoragiile.
Lărgind tabloul virusologic, detaliul frapant în cazul Covid-19, este că nu există deocamdată un tratament. „Spitalizezi pe cineva, îi dai oxigen, îi administrezi antibiotice pentru a nu degenera într-o pneumonie bacteriană secundară. Dar nu există nimic care să te vindece efectiv de acest virus”. Sau care să prevină infectarea.
La această oră sunt în fază de testare mai multe medicamente antivirale. „Unele au fost folosite împotriva HIV. Unele au fost încercate pe Ebola și nu au funcționat. Există un medicament împotriva malariei pe care îl testează acum. Și este posibil să aflăm rezultatele în următoarele două sau trei săptămâni”, mai spune Donald G. McNeil Jr.
