Omul anului

„Încarcerându-l pe Jimmy Lai, un neînfricat militant pro-democrație din Hong Kong, acuzat de încălcarea noii legi a securității naționale, Partidul Comunist din China intenționează să consolideze noile limite ale statului de drept, disidenței și autonomiei în oraș. Însă închisoarea adesea îi înnobilează pe luptătorii pentru democrație și vine în sprijinul cauzei lor”, scrie ultimul guvernator britanic al Hong Kong, Chris Patten, pentru Project Syndicate.

Pe 12 decembrie, Jimmy Lai, un om de afaceri de succes și curajos militant pentru libertate și democrație, a fost adus în instanță din Hong Kong în cătușe și lanțuri, acuzat fiind că a încălcat legea securității naționale, impusă recent de Partidul Comunist din China (PCC). Scopul autorităților chineze, în acuzarea lui Lai, este consolidarea noilor limite ale statului de drept, disidenței și autonomiei în oraș.

Judecătorul a fost ales de către șeful executivul pliabil al Hong Kong, Carrie Lam, a cărui principală responsabilitate este de a executa instrucțiunile malefice ale PCC cu privire la oraș. Susținătorii lui Lai, în vârstă de 72 de ani, inclusiv cardinalul catolic Joseph Zen, s-au aflat în sala de judecată pentru a-i asista la scena în care i-a fost refuzată eliberarea pe cauțiune, până la procesul programat pentru aprilie 2021.

Guvernul chinez îl urăște pe Lai, deoarece întruchipează o credință pasională în libertate și trebuie să sperăm că, indiferent cât timp va petrece Lai în închisoare, aceasta va fi una din Hong Kong, nu de pe ​​continent. Cătușele și lanțurile sale sunt un simbol tragic al ceea ce i s-a întâmplat societății libere din Hong Kong, în 2020.

PCC a făcut victime în tot acest an. Partidul a acoperit, inițial, focarul de COVID-19 din China și i-a redus la tăcere pe medicii curajoși atunci când aceștia din urmă au încercat să avertizeze lumea cu privire la problema cu care avea să se confrunte în curând.

Unii lideri naționali au contribuit și ei la acest peisaj obscur. Refuzul președintelui american Donald Trump de a accepta rezultatul alegerilor pe care le pierduse cu șapte milioane de voturi a subminat sistemul democratic american. Comportamentul său îngrozitor – susținut de liderii republicani și de aliații din mass-media ai GOP – îi înjosește pe el și pe partidul său și slăbește peste tot pledoaria în favoarea democrației liberale.

Între timp, președintele rus, Vladimir Putin, continuă să se implice în asasinarea opozanților săi de către serviciile de securitate și să submineze statele democratice, oriunde poate. Alți lideri autoritari, de la președintele turc Recep Tayyip Erdoğan la prim-ministrul maghiar, Viktor Orbán, au consolidat regimurile iliberale prin schimbarea constituțiilor și a sistemelor electorale ale țărilor lor.

Dar președintele chinez, Xi Jinping, a reprezentat, în acest an, cea mai gravă amenințare la adresa valorilor democratice liberale. Exploatând preocuparea lumii cu privire la pandemie, forțele chineze au ucis soldați indieni în Himalaya, au scufundat și au amenințat vasele de pescuit ale altor țări, în apele internaționale, și au amenințat Taiwanul. Regimul lui Xi a continuat, de asemenea, politicile genocidare față de uigurii musulmani din Xinjiang, pe lângă faptul că țintirea libertăților pe care le-a avut Hong Kong.

Când Hong Kong a ieșit de sub suveranitate britanică, în 1997, liderii Chinei au promis, într-un tratat internațional depus la Națiunile Unite, că orașul va continua să se bucure de modul său de viață și de nivelul înalt de autonomie timp de 50 de ani. Această promisiune, la fel ca multe dintre întreprinderile PCC, a fost acum aruncată la coș.

China a fost, în mod clar, îngrozită de faptul că alegerile și demonstrațiile au arătat din ce în ce mai mult că majoritatea oamenilor din Hong Kong au refuzat (la fel ca taiwanezii) să accepte faptul că pentru a iubi China, trebuiau să iubească PCC. Dar cel puțin două treimi dintre cetățenii din Hong Kong erau ei înșiși refugiați sau rude ale refugiaților din cauza ororilor istoriei comuniste a Chinei.

Acești oameni doreau să păstreze sistemul care îi ajutase să prospere și făcea din Hong Kong un centru economic internațional. Guvernarea orașului, ca și a altor societăți libere, s-a bazat pe separarea puterilor executivă, legislativă și judiciară, a libertății de exprimare și a unei economii de piață.

Aceste aspecte ale unei societăți deschise îngrozesc regimul lui Xi. Controlul PCC depinde de controlul exercitat cu mână de fier de către liderii dela centru ai partidului. Universitățile și școlile trebuie să fie „ingineri ai sufletului”, pentru a folosi fraza lui Stalin. Instanțele ar trebui să facă ceea ce le spune PCC. Fluxul liber de informații este prea periculos și orice noțiune de responsabilitate democratică trebuie înăbușită.

Țările, din Australia până în Canada, care critică o parte din comportamentul PCC sunt puse la index, pentru agresiune comercială sau mai rău. China a luat ostatici doi cetățeni canadieni din cauza deciziei Canadei, din 2018, de a reține un director executiv senior al companiei chineze de telecomunicații Huawei; ei sunt pe cale să petreacă un al treilea Crăciun în izolare.

Anul acesta, a venit rândul Hong Kong-ului. Suprimarea cuprinzătoare a libertății orașului a continuat fără remușcări, cuprinzând școli și universități, legislativ, instanțe, serviciul public și mass-media. Toată disidența va fi zdrobită, iar militanții pro-democrație aruncați în închisoare.

Lai este cea mai recentă și cea mai proeminentă victimă a ideii de lege a PCC, pe care savantul american chinez, Perry Link, a descris-o odată ca „o anaconda în candelabru”. Lai s-a născut în China, dar a ajuns în Hong Kong la 12 ani, fără un bănuț pe numele său. A lucrat într-o fabrică de confecții, a câștigat suficient pentru a-și începe propria afacere și a fondat lanțul internațional de modă Giordano.

Lai nu a uitat niciodată că libertatea și statul de drept i-au permis lui și celorlalți să prospere și a denunțat disprețul comunismului față de amândouă. După masacrul manifestanților din 1989, din Piața Tiananmen, și alte părți din China, el l-a criticat direct pe premierul chinez, Li Peng. Drept urmare, casa și afacerile sale au fost atacate și bombardate de activiștii comuniști ai Frontului Unit și de colegii lor din triadele criminale din Hong Kong.

Silit să-și închidă afacerea cu confecții, Lai a înființat o revistă extrem de populară și un grup de ziare. El a susținut puternic democrația și nu și-a redus niciodată criticile asupra comunismului chinez. Catolic devotat, Lai privea Hong Kong-ul drept casa lui și era hotărât să rămână și să lupte pentru orașul pe care îl iubea.

Pentru aparentele infracțiuni de principiu și curaj și refuzul său de a renunța la convingeri, Lai a fost luat la ochi de un PCC răzbunător, cu colaborarea câtorva lingăi din Hong Kong, a căror reputație va rămâne mereu pătată de rușine și infamie. Închisoarea adesea îi înnobilează pe luptătorii pentru democrație și e un sprijin pentru cauza lor: gândiți-vă la Martin Luther King, Jr., Nelson Mandela sau Václav Havel. Iar acum, gândiți-vă la Jimmy Lai, omul anului, pentru mine.”

1 COMENTARIU

  1. Perfect adevarat, aveti dreptate sa spuneti ca este ”Omul anului 2020”, chiar este!! De-altfel, sper sa fie alegerea pentru nobelul pentru pace si libertate!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here