Cu un an în urmă scriam în această rubrică despre cum Europa în curs de dezvoltare își căuta (și și-l căuta cu disperare) propriul ei Macron. Un an mai târziu, se pare că acea dorință a fost îndeplinită în destul de multe țări din regiune: victorii electorale impresionante obținute de noi partide politice în Letonia și România și, desigur, Zuzana Čaputová și Volodimir Zelenski în Slovacia și Ucraina arată că Europa Centrală și de Est este acum pregătită pentru ca o noua generație de politicieni să preia puterea.
Nu că toate aceste formațiuni politice de succes ar fi clar de partea lui Emmanuel Macron: în Letonia Noul Partid Conservator al lui Jānis Bordāns cu siguranță nu este vreun prieten al progresiștilor (spre deosebire de alte partide noi din țară, Attīstībai/Par!). Dar toate împărtășesc aceeași disponibilitate de a reînnoi peisajul politic al țării lor, de a lupta mai decis contra corupției din cercurile guvernamentale și de a oferi un nou cadru electoral care publicului din Occident i se va părea mai familiar decât cele actuale: tot așa cum Zelenski a reușit să depășească vechile (unii ar spune și artificiale) dihotomii între estul și vestul Ucrainei la ultimele alegeri, în Letonia Noul Partid Conservator și Attīstībai/Par! oferă un nou cadru politic de tip conservatori contra progresiști, care ar putea substitui dihotomia vorbitori de letonă contra vorbitori de rusă ce a definit cea mai mare parte a politicii letone încă de la recuperarea independenței în 1991.
Toate acestea nu înseamnă, evident, că totul s-a schimbat brusc în bine: pentru acei politicieni în ascensiune care au fost aleși în cele mai înalte funcții partea cea mai grea a muncii abia acum începe – și cunoaștem că, în timp, guvernarea nu poate aduce decât dezamăgire.
Pe de altă parte, extrem de necesara întinerire a peisajului politic (indiferent că vorbim de interiorul sistemului existent de partide sau nu) este încă în curs în multe alte locuri ale Europei în curs de dezvoltare, însă aici putem sesiza clar o tendință – și încă una pozitivă, fie și numai pentru că ea spulberă mitul (care persistă din nefericire în Europa Occidentală) ce înfățișează Europa în curs de dezvoltare ca pe un tablou uniform, gri, autoritar și reacționar. Ei bine, unele porțiuni ale ei chiar pot arăta așa, însă acum le devine clar tuturor că nu aceasta e întreaga poveste.
*Articol de Thibault Muzergues (director de program pentru Europa la Institutul Internațional Republican). Sursa: RADOR
