Comisia specială din cadrul Mitropoliei Ardealului care s-a ocupat de întocmirea dosarului de canonizare al părintelui Arsenie Boca şi-a încheiat misiunea. Dosarul este gata şi va fi înaintat Sfântului Sinod pentru a fi aprobat. Voturile celor 55 de episcopi din ţară şi străinătate vor fi decisive.
„În cadrul ședinței Sinodului mitropolitan (Mitropolia Sibiului – n. r.), ierarhii prezenți au luat act cu aprobare de dosarul de canonizare întocmit de Comisia specială teologică mitropolitană pentru canonizarea Părintelui Arsenie Boca. Dosarul complet și studiul document asupra sfințeniei vieții Cuviosului Părintelui nostru Arsenie vor fi înaintate spre examinare și decizie Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române” se arată în comunicatul oficial al Episcopiei Devei şi Hunedoarei.Potrivit surselor G4Media.ro, la finalul lunii octombrie, va avea loc şedinţa Sfântului Sinod în cadrul căreia cei 55 de episcopi veniţi din ţară şi străinătate ar putea vota canonizarea părintelui Arsenie Boca. În interiorul Sinodului există şi câţiva ierarhi care s-ar împotrivi trecerii duhovnicului de la Prislop în tagma sfinţilor. Unul dintre vârfurile de lance în crearea curentului anti-canonizare ar fi IPS Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, despre care instanţa a decis că a fost turnător la Securitate. Curentului produs de acesta i s-ar mai alătura şi alţi câţiva ierarhi din sudul țării. Voturile acestora nu ar avea cum să încline în vreun fel balanţa. Sunt prea puţine. Dacă trecerea în rândul sfinţilor a părintelui Arsenie Boca ar fi în cele din urmă decisă în octombrie, atunci când se va ţine Sinodul, slujba de canonizare ar putea avea loc pe 28 noiembrie la Mănăstirea Prislop, ziua în care acesta a trecut la cele veşnice.
Părintele Arsenie Boca s-a născut la 29 septembrie 1910. A studiat la Gimnaziul ortodox „Avram lancu” din Brad (1922-1929), Academia Teologică „Andreiană” din Sibiu (1929-1933) și la Academia de „Belle Arte” din București și un stagiu de documentare la Muntele Athos.A fost hirotonit diacon – necăsătorit în 1936 și preot, la 10 aprilie 1942. La 3 mai 1940 a fost tuns în monahism la Mănăstirea Sâmbăta, sub numele de Arsenie, a cărei obște a îndrumat-o până în toamna anului 1948, când a fost transferat de mitropolitul Nicolae Bălan la Mănăstirea Prislop, redevenită atunci ortodoxă. A fost arestat de autoritățile comuniste în noaptea de 15/16 ianuarie 1951 și închis la Aiud, Baia Sprie, Ocnele Mari, nouă luni la Canalul Dunăre-Marea Neagră. Eliberat la 17 martie 1952, s-a întors la Mănăstirea Prislop, participând la slujbe, pictând și lucrând în obștea mănăstirii. În anul 1955 era anchetat la Timișoara, suferind alte șase luni de detenție. În anul 1969 Mănăstirea Prislop a fost închisă, iar părintele Arsenie exclus din monahism, începând perioada de pribegie prin București și alte localități. În 1961 era angajat la Atelierele Patriarhiei, iar în 1968, pensionat. s-a retras la parohia Drăgănescu, lângă București, începând pictarea bisericii de aici. Ulterior s-a stabilit, cu o mică obște de maici, într-o casă din Sinaia. Spre sfârșitul vieții i s-a permis să se reîntoarcă la Prislop. A trecut la cele veşnice în 28 noiembrie 1989 la Sinaia şi a fost înmormântat la Mănăstirea Prislop.
Controversele din viaţa sa
Faptul că părintele Arsenie Boca nu a fost canonizat până acum de Patriarhie, a alimentat tot mai mult suspiciunile care au planat asupra sfinţeniei vieţii acestuia. Unele voci din Biserică Română afirmau tot mai apăsat că dosarul de canonizare trebuie întocmit şi cercetat cu atenţie din cauza câtorva controverse din viaţa duhovnicului, controverse care, dacă ar fi adevărate, ar aduce atingere învăţăturii Bisericii, canoanelor ortodoxe şi nu în ultimul rând, conduitei creştine.
Maica Zamfira este capitolul din viaţa părintelui Arsenie Boca asupra căruia au apărut cele mai multe semne de întrebare. Pe numele ei Julieta Constantinescu, Maica Zamfira, a fost singura persoană care a stat alături de duhovnic aproape toată viaţa. Cei doi au locuit împreună ca monahi la Mănăstirea Prislop şi apoi ca simpli laici, în Bucureşti, după ce călugărul a fost alungat din mănăstire. Din dosarul pe care părintele îl avea la Securitate aflăm că adesea cei doi erau văzuţi împreună, insinuându-se că ar fi avut o viaţă de cuplu.
Faptul că nu a mai ţinut legătura cu mama sa după ce s-a călugărit, reprezintă un alt lucru pentru care Arsenie Boca este judecat de posteritate. Călugărul şi-a justificat gestul spunând că a vrut să o înveţe să-l uite. Asta pentru faptul că s-a împotrivit intrării sale în monahism.
În anii 1940 şi 1950 Arsenie Boca a fost suspectat că întreţinea legături cu membrii Mişcării Legionare. A fost chiar întemniţat pentru aceste acuzaţii. Potrivit notelor informative, duhovnicul nu a recunoscut vreodată aceste lucruri.Alte lucruri controversate din viaţa duhovnicului care nu au fost privite niciodată cu ochi buni de către Biserică, constau în faptul că părintele ar fi fost adeptul profeţiilor apocaliptice şi că a pictat mai multe biserici într-o manieră care nu ar avea nimic de-a face cu iconografia bizantină şi cu canoanelor ortodoxe.„Sigur că au fost şi controverse pe care le cunoaştem, însă ele au nişte cauze istorice. Cei care au cercetat dosarele au realizat că multe veneau din dezinformările lansate de Securitate, de poliţia politică în perioada comunistă. Aşadar, multe au fost puse pe seama părintelui, care din păcate au ajuns să fie vehiculate şi în mediile clericale şi bisericeşti. De ce? Tocmai fiindcă au existat aceste dezinformări încă din anii 50 la adresa părintelui Arsenie Boca, despre care trebuie să vă spun că a fost cercetat de serviciile secrete încă dinaintea venirii comunismului. El a avut astfel de dosare care la ora asta sunt destul de clare, binecunoscute. Dacă sinodul local a luat această decizie (de înaintare a dosarului de canonizare -n.r.), sunt convins că se bazează pe lucruri foarte solide” a declarat pentru G4Media.ro, Marius Vasileanu, profesor în Istoria Religiilor şi unul dintre teologii care au studiat în amănunt şi a scris despre viaţa părintelui Arsenie Boca.
