Cotidianul francez Liberation i-a luat un interviu lui Andrei Kolesnikov, expert al Centrului Carnegie din Moscova, care analizează așa-zisul proces de tranziție a puterii declanșat în Rusia de Vladimir Putin.
Redăm interviul integral, preluat de RADOR:
Anunțul din 16 ianuarie, despre o reformă constituțională majoră a lui Vladimir Putin, a semnalat începutul tranziției politice în Rusia. Mandatul președintelui rus se încheie în 2024 și acesta a dat asigurări că nu dorește să candideze la reflecție. Noua constituție pe care a propus-o, limitând numărul mandatelor prezidențiale la două, oricum o va împiedica. De asemenea, reorganizează profund funcționarea statului rus, consolidând considerabil puterea executivă. În special, acesta oferă existență legală Consiliului de Stat, un organ cu contururi care nu sunt încă delimitate, dar care va avea în viitor o parte foarte mare din prerogativele președintelui rus, toate acestea fiind confirmate printr-un „vot popula” ale cărui detalii nu au fost încă explicate.
*
Reporter: Vladimir Putin a promis întotdeauna să nu se atingă niciodată de Constituția Rusă. De ce această schimbare?
Andrei Kolesnikov: În opinia mea, obiectivul este dublu. În primul rând, este o oportunitate de a organiza un fel de vot de încredere cu privire la persoana ta. Este clar că nu se mai simte în întregime legitim. Cu popularitatea sa în scădere, el crede că trebuie să testeze încrederea pe care o au rușii în el. Evident, această chestiune îl preocupă. „Referendumul” constituțional, indiferent de forma pe care o va lua, va fi un fel de al doilea tur de alegeri prezidențiale sau cel puțin o confirmare a alegerilor din 2018. Unii consideră că sistemul a devenit fragil. În opinia mea, este doar o viziune. Majoritatea populației ruse este indiferentă faţă de jocul politic, dar acceptă ceea ce propune puterea. Prin acest vot, Putin se va putea asigura că totul merge bine pentru el, că doar o mică minoritate activă protestează și că poate continua să o ignore. Celălalt obiectiv vizează reorganizarea structurii puterii după ce el va părăsi președinția. Evident, totul se va învârti în jurul Consiliului de Stat: această reformă îi dă existență, dar legea care va defini în detaliu funcționarea și prerogativele sale va veni mai târziu, la o dată care nu a fost încă anunțată. Cum va funcționa, preşedintele va fi ales sau numit? Cât de des? În acest moment, Putin va defini împărțirea funcțiilor cu viitorul său succesor la funcția de președinte.
Reporter: Este cert că Putin va prelua președinția Consiliului de Stat la sfârșitul mandatului său?
Andrei Kolesnikov: De ce, dacă nu pentru asta, să creeze acest organ? Este axa centrală a noii puteri, iar funcția lui se vor suprapune în mare măsură cu cea a președintelui, ceea ce este contradictoriu. Într-un sistem prezidențial clasic, nu există loc pentru un organ care să concureze cu președintele: aceasta arată că este un organ personalizat pentru Putin.
Reporter: Dacă obiectivul era să rămână la putere, de ce a înăsprit limita mandatului prezidențial în loc să rămână pur şi simplu în funcție pentru un mandat suplimentar?
Andrei Kolesnikov: În opinia mea, aceasta este doar o chestiune de postură. Putin și-ar fi putut prelungi mandatul, elita l-ar fi acceptat și poporul ar fi rămas relativ indiferent… El a ales să se pozeze în democrat, cu măsuri simbolice: limita a două mandate, Parlamentul care confirmă miniștrii, este o democratizare. În realitate, reforma sa consolidează sistemul autoritar. Putin va fi întotdeauna cel care va conduce țara, de la o funcţie la alta. Această reformă este o modalitate de prelungire a sistemului, de consolidare a legitimității acestuia, fără a atinge fundamentele sale. În 2024, oricine va fi noul președinte, nimic nu se va schimba cu adevărat, Putin va continua să controleze sistemul.
Reporter: În timpul „interimarului” lui Dimitri Medvedev între 2008 și 2012, chiar dacă Putin a ținut controlul, practica politică s-a schimbat…
Andrei Kolesnikov: Este adevărat. În sistemul politic rusesc, foarte personificat, totul depinde de cine deține pozițiile cheie. În timpul mandatului lui Medvedev, chiar dacă sistemul era același, atmosfera din țară era diferită, mai liberă, mai „occidentală”, fără retorica pe care o vedem astăzi. Dacă, de exemplu, Mihail Mişustin [noul premier rus] va deveni președinte în 2024 și va alege un prim-ministru liberal, de exemplu pe Alexei Kudrin (actualul președinte al Curții de Conturi), va fi un semn pozitiv, un semn că sistemul este gata să se relaxeze puțin și să se îndrepte spre mai multă democratizare. Dar scenariul opus este la fel de posibil.
