Există vești bune și vești proaste pentru orice efort exclusiv european de a face față forțelor ruse în oceanele Atlantic și Arctic și pe mările Baltică și Mediterană, scrie CEPA.
Perspectiva reducerii sprijinului naval și militar al SUA pentru Europa a stârnit semnale de alarmă pe tot continentul. În special, partea europeană a NATO trebuie acum să se gândească dacă ea singură poate descuraja sau învinge Rusia.
Temerile cu privire la capacitatea Rusiei de a acționa împotriva liniilor maritime de comunicație, a părților izolate geografic ale continentului și experiența de luptă a marinei ruse, așa cum a fost demonstrată în războiul cu Ucraina, arată că riscurile sunt reale.
Dar există și pericolul ca europenii să meargă dincolo de gândirea rațională și să se bazeze prea mult pe imagini istorice despre Rusia care ar putea să nu mai fie valabile.
Marinele europene au fost modernizate în ultimii ani și, în multe cazuri, și-au crescut gradul de pregătire față de ultimele decenii ale epocii de după Războiul Rece. În schimb, marina rusă a avut rezultate destul de slabe în războiul din Ucraina și a fost forțată să se bazeze pe un număr în scădere de nave mai mici și mai puțin capabile decât în trecut.
Istoria sugerează, de asemenea, că geografia strategică slabă a Rusiei poate fi manipulată de forțe maritime bine direcționate pentru a descuraja agresiunea.
Există dezavantaje atât pentru SUA, cât și pentru Europa iar aici drumurile se despart. Rusia menține o formidabilă flotă de submarine, iar europenii ar fi în dificultate dacă ar trebui să facă față acestor nave fără sprijinul SUA. Din punctul de vedere al SUA, pe de altă parte, o concentrare exclusivă pe Europa a forțelor maritime europene ar face ca aceste nave și capacități să nu fie disponibile pentru a sprijini SUA într-un conflict indo-pacific, unde China este acum depășită numeric.
Reprezintă marina Rusiei o amenințare similară ca marina sovietică din timpul Războiului Rece?
Marina lui Putin are capacități de nișă semnificative, în special flota de submarine, menționată mai sus, dar este totuși o umbră palidă a măreției sale din epoca sovietică. În 1985, rușii dispuneau de peste 380 de submarine de toate tipurile; astăzi posedă mai puțin de 65 de astfel de vase, iar acestea sunt împrăștiate din punct de vedere geografic.
Flota sa de la Marea Neagră a demonstrat o pregătire și o abilitate tactică slabe, mai ales după cum o demonstrează înfrângerea sa discutabilă pe litoralul Mării Negre de către forțele ucrainene de drone și rachete terestre. Flota mai largă a Rusiei se confruntă și cu provocări. Portavionul său unic a fost scos din funcțiune de peste cinci ani, iar multe dintre navele sale de război mai mari, din epoca sovietică, sunt încă în reparații sau sunt inoperabile. Submarinele nucleare rusești rămân o amenințare și au apărut mult mai des în regiunea atlantică în ultimii ani.
Acestea fiind spuse, numărul submarinelor rusești nu este suficient pentru a amenința liniile de comunicație ale Atlanticului. Chiar și în timpul Războiului Rece, marina sovietică nu avea o misiune importantă de a ataca convoaiele de aprovizionare ale NATO. Marina rusă de astăzi este mai slab echipată pentru a îndeplini această misiune și nici măcar nu o tratează ca pe un efort semnificativ în cel mai recent document de strategie. Strategia maritimă rusă actuală se concentrează pe apărarea teritoriului țării și pe capacitate maritimă limitată în „străinătatea apropiată”. Nu include interzicerea liniilor maritime din Atlanticul de Nord.
Dar capacitatea navală europeană?
Forțele navale europene s-au redus ca număr, la fel ca cele ale Statelor Unite și ale Rusiei, de la sfârșitul Războiului Rece, dar numărul colectiv și mobilitatea strategică a acestor unități le depășește pe cele ale flotelor rusești izolate geografic din Marea Nordului, Marea Baltică și Marea Neagră.
Noua tehnologie maritimă are, de asemenea, un rol garantat. Royal Navy, de exemplu, finanțează un program de peste 500 de milioane de dolari, numit Project Cabot, pentru a folosi elicoptere fără pilot și vehicule submarine pentru a umple golurile lăsate de lipsa de nave cu echipaj de ultimă generație. Unitățile fără echipaj pot fi mult mai ieftine și, deci, mai numeroase.
Submarinele nucleare ale Rusiei rămân o amenințare serioasă. Flota de Nord este cea mai capabilă formațiune din Rusia, cu cinci rachete de croazieră și opt submarine de atac nuclear printre dotările sale. Forțele navale combinate ale altor națiuni europene atlantice și arctice se mândresc cu 10 submarine de atac nuclear (toate franceze și britanice). Europenii sunt lipsiți de submarine nucleare și convenționale în comparație cu rușii din zona critică Barents/Marea Norvegiei și ar avea nevoie de sprijinul submarinelor nucleare americane pentru a le contracara pe cele ale Rusiei în caz de război.
Războaiele trecute sugerează o strategie europeană de a contracara Rusia
Geografia Rusiei a făcut-o întotdeauna vulnerabilă la acțiunile pe mare. În timpul războiului din Crimeea din 1853-1855, operațiunile de luptă expediționare britanice și franceze au sigilat porturile rusești critice nu numai în Marea Neagră, ci și în Marea Baltică, privând Rusia de importuri esențiale și punând-o în imposibilitate de a exporta mărfuri-cheie precum grâul și lemnul.
Incapacitatea de a muta grâul din Marea Neagră în Primul Război Mondial a contribuit la grăbirea prăbușirii Rusiei Imperiale. Sfârșitul Războiului Rece a înrăutățit aceste provocări tradiționale rusești în Marea Baltică și Marea Neagră prin reducerea cantității de facilități și baze portuare și de coastă disponibile pentru uz rusesc. O blocare a importurilor și exporturilor rusești, în special petrol și grâu, sau amenințarea de a face acest lucru, ar putea fi utilă pentru a descuraja agresiunea rusă. Rușii cunosc această slăbiciune care este menționată în strategia lor maritimă pentru 2022.
Calea de urmat?
Fără îndoială, Europa ar fi putea fi provocată să-și adune forțele coordonate necesare pentru a respinge agresiunea rusă, dar forțele sale navale sunt profesioniste și bine coordonate prin instruirea NATO. Europenii pot reuși să descurajeze și, dacă este necesar, să învingă forțele navale rusești.
Lipsa sprijinului american al submarinelor nucleare este singurul deficit naval critic care ar putea afecta capacitatea de a descuraja agresiunea rusă. Partea europeană a NATO ar trebui să remedieze acest lucru pentru a descuraja și în cele din urmă a învinge Rusia.
