Într-un context dificil din toate punctele de vedere – economic, social, politic și geopolitic – ar fi fost de așteptat ca miza alegerilor pentru funcția de primar general al Capitalei să fie tratată pe măsura provocărilor de către zona mai reformistă și clar pro-Vest a spectrului politic.
Primul simptom că până acum abordarea nu a fost deloc în acest sens, ci una redusă la clasicul joc de glezne al intereselor politice personale și de partid e faptul că se bat între ei trei candidați care își împart cam aceeași felie de electorat.
Cu doar câteva zile înainte de scrutin, când pe celelalte culoare (PSD, respectiv suveraniști pro-ruși) forțele aferente au început să-și limiteze riscul de fragmentare a votului, prin unele retrageri tactice, pe culoarul reformisto-occidental luptele intestine doar se intensifică.
Ana Ciceală (SENS) a anunțat categoric că nu se va retrage. Ciprian Ciucu (PNL) cere intens retragerea lui Cătălin Drulă (USR), iar Cătălin Drulă contraatacă, beneficiind de sprijinul greu de negat al președintelui Nicușor Dan.
Însă cu toții ignoră esența: în acest fel, riscul ca Bucureștiul să plonjeze sub cel puțin patru ani de administrație PSD devine pe zi ce trece mai mare decât șansele ca Drulă sau Ciucu să câștige cursa. Și tot intolerabil de mare a devenit chiar riscul ca pro-rușii să înregistreze o spectaculoasă victorie la urne, prin Anca Alexandrescu.
Pentru electoratul lui Ciucu, Drulă și Nicușor Dan, va fi din cale-afără de dificil să digere un eventual succes, la București, al PSD-Grindeanu, prin intermediul lui Daniel Băluță.
Dar ar fi cu adevărat catastrofal pentru evoluția întregii țări ca primul loc să fie obținut de Anca Alexandrescu. După cum, foarte problematic va fi și o clasare a acesteia pe locul doi sau pe trei (căci asta ar însemna să devanseze fie pe candidatul USR, fie pe cel al PNL, iar pentru AUR și Alexandrescu asta ar avea o valoare de marketing care nu ar trebui minimalizată).
Pentru AUR (partidul care o sprijină oficial) și pentru restul suflării politice pro-ruse din acest siaj, o astfel de victorie ar constitui o trambulină neprețuită. În general, astfel de formațiuni și mișcări “insurgente” au un talent aparte de a converti reușite de acest tip în pârghii care să le ajute să evalueze și să dea totul peste cap.
Din acest punct de vedere, cei care, din inconștiență sau, din contră, perfect conștienți de risc, creează asemenea condiții de posibilitate nu sunt altceva decât niște autentici piromani politici. lar la cum stau lucrurile până acum, e limpede că pe culoarul reformisto-occidental există destui care au aprins câte un chibrit.
Am mai spus-o și cu alte ocazii, singura decizie matură și adecvată în acest moment este ca USR și PNL să se înțeleagă pe rămânerea în cursă a unui singur candidat.
Personal, am argumentat de ce acest candidat ar trebui să fie Ciprian Ciucu. Dar pentru binele general, o eventuală înțelegere de ultimă oră între părți poate să încline liniștit și spre retragerea lui Ciucu și sprijinirea lui Cătălin Drulă.
Esențial este ca unul dintre cei doi să se retragă și să îl sprijine fără ezitare pe celălalt.
Disensiunile ivite în campanie între Cătălin Drulă și Ciprian Ciucu nu sunt (încă) de natură să inhibe un asemenea pas. Electoratul bucureștean al celor doi candidați e suficient de matur să înțeleagă miza. E însă drept că, cu fiecare zi ce se scurge, disensiunile dintre ei tind să escaladeze.
De pildă, din perspectiva spiritului democratic și al unei cât mai bune lămuriri a alegătorilor cu privire la calitățile și pregătirea candidaților, Cătălin Drulă a avut dreptate să acuze faptul că Daniel Băluță și Ciprian Ciucu au refuzat orice dezbatere cu el.
Dar nici Băluță și nici Ciucu nu sunt primii candidați din istoria electorală a României care să procedeze astfel.
Ba mai mult, nu mai departe de orizontul anului electoral 2024, unul dintre cei care au refuzat dezbaterea cu un anumit contracandidat a fost chiar actualul șef al statului, pe vremea în care candida la realegerea în funcția de primar general.
La acea vreme, Nicușor Dan îl adusese în pragul disperării pe liberalul Sebastian Burduja. La acel moment, argumentul lui Nicușor Dan a fost unul de natură tactică: în timpul dezbaterilor “se spun lucruri”, se explica Nicușor Dan, iar după alegeri vroia să aibă “sprijinul PNL”.
Personal, i-am înțeles perfect raționamentul, care deși șchioapăta principial, era totuși bine adaptat la context și la obiectivele lui Dan pe termen lung.
În același timp, tinde (cel puțin) să devină problematică lejeritatea cu care președintele țării își lasă acum asociată imaginea și prestigiul funcției prezidențiale cu unul dintre candidații la localele din Capitală, în speță Cătălin Drulă.
Dintre toate elementele care au construit această percepție, un filmuleț de campanie, realizat chiar la Cotroceni, este probabil cel mai izbitor.
Și este izbitor din multe puncte de vedere.
- Prin faptul că filmarea însăși e suficient de profesionist realizată încât să lase impresia că toți cei implicați în discuția filmată erau conștienți care vor fi sensul și destinația imaginilor.
- Prin faptul că a fost distribuită de un consilier al președintelui, Vlad Voiculescu – oricât de onorific ar fi el, tot consilier al președintelui este.
- Prin faptul că ținta reproșurilor făcute în acel dialog nu a fost nici Băluță, nu a fost nici Alexandrescu, ci Ciucu – asta e important de remarcat din perspectiva impresiei generale lăsată de reformisto-occidentali, aceea că ei se bat între ei, iar ceilalți s-ar putea să câștige.
În ciuda justificărilor pe care le-a adus ulterior, Nicușor Dan ar trebui să fie conștient de multe lucruri care par, în mod neverosimil, să îi scape.
Unul ar fi acela că cuvintele cu greu pot înfrânge imaginea creată.
Al doilea ar fi că a ajuns președinte grație unui moment de profundă criză – nu doar criză politică, ci și criză de încredere a cetățenilor în politică și în politicieni. În acest context, nu cred că cei care l-au votat în luna mai l-au vrut la Cotroceni neapărat pentru a ajuta, din noua sa funcție, un liberal sau un userist, ci mai degrabă pentru a consolida polul reformist și pro-occidental, iar astfel pentru a diminua tsunamiul extremist și pro-rus. Și l-au mai votat pentru a fi un arbitru lucid și eficient, pentru a spori încrederea oamenilor în politică și în politicieni.
Al treilea ar fi acela că, în spiritul celor de mai sus, eventuala implicare a lui Nicușor Dan în această campanie ar fi fost una constructivă pentru interesele țării dacă ar fi tratat problema pe fondul ei: descurajarea USR și PNL să mizeze pe candidați separați, mai ales după șocul Georgescu, mai ales într-un scrutin derulat într-un singur tur.
Președintele mai are câteva zeci de ore să revină la rolul și promisiunile pe care și le-a asumat. USR și PNL nu au nici ele mai mult timp la dispoziție pentru a repara din greșelile cu potențial catastrofal, pe care le-au făcut în această campanie.
Timpul se scurge dramatic în defavoarea lor, dar mai ales în defavoarea unei țări aflată în plină derivă.
Ciceală și Drulă îi îngrașă pe pro-ruși cu “saci de cartofi” și conspiraționism privind sondajele
