După cum arată lucrurile la peste 24 de ore de la declanșarea războiului pesedist cu reformele, impresiile de etapă se profilează după cum urmează:
- Narațiunea pe care a mizat Sorin Grindeanu – slabă din start și împănată când cu minciuni sfruntate, când cu minciuni prin omisiune – tinde să pălească tot mai mult.
- Senzația asociată, a fugii PSD de răspundere, capătă contururi tot mai pronunțate.
- Mai mult decât atât, partidul condus de Grindeanu începe să piardă controlul în general asupra narațiunii care învelește criza politică pe care, în mod iresponsabil, a declanșat-o. Și nu e de mirare, având în vedere că, după prima zi de consultări la Cotroceni, PSD tot nu a reușit să clarifice public ce vrea pe mai departe și cu atât mai puțin să lămurească de ce vrea ceea ce vrea. Apoi, acolo unde comunicarea strategică are, pe partea PSD, vectori lipsiți de credibilitate și de carismă, precum Sorin Grindeanu însuși sau cuplul Manda-Vasilescu, pe partea PNL “vedetele” sunt Ilie Bolojan și Oana Gheorghiu – ambii cu un profil de “om serios” identificabil ca atare și anterior crizei, și după s-a instalat criza. De altfel, acolo unde discursul lui Grindeanu e unul fad, iar al cuplului Manda-Vasilescu e unul ușor golănesc (destul de tributar originilor PRM ale Olguței), abordarea tandemului Bolojan-Gheorghiu tinde să fie una aplicată, mai axată pe problematici de fond (risipă, căpușarea politică a companiilor de stat) și de o sobrietate atent calculată.
- Președintele Nicușor Dan a fost ajuns din urmă de o restanță pe care trebuie rapid să o onoreze: cu tot rolul său de mediator instituțional, din punct de vedere politic a ajuns în punctul de a nu mai putea evita alegerea clară a unei tabere sau alta. Din acest ultim punct de vedere, cale de mijloc nu există, iar dacă Nicușor Dan se va încăpățâna să prefere jocul aparentelor în locul realității, riscă și să piardă teren, și să complice criza.
- PNL are în sfârșit ocazia de a dilua masiv amprenta aripii pesediste din propriile rânduri.
- Iar USR are o bună oportunitate de a li se dezvălui românilor și ca un partid în sfârșit maturizat sub aspectul acțiunii politice, nu doar ca eternul “corect politic” strict în materie de discurs. Din fericire, semne în acest sens, USR-ul condus de Dominic Fritz pare că dă din ce în ce mai mult.
- În fine, AUR, cu toate păcatele sale, are șansa de a capitaliza și mai eficient de pe urma derivei PSD decât a capitalizat deja. Pentru auriști, aluatul acrit din care e făcută troica Grindeanu-Manda-Vasilescu reprezintă o mană cerească cu care te întâlnești o dată-n viață (mana cerească fiind, prin natura ei, piesă rară, eveniment excepțional).
Criza pe care a declanșat-o PSD are valențele sale ce țin de actualitate, dar și valențe cu bătaie pe termen lung. Pe moment, ea agită ape care oricum erau tulburi, dar pusă corect în perspectivă, le și poate limpezi.
Iar lucrurile stau astfel tocmai pentru că, înainte de a fi o criză politică, criza inventată de PSD-Grindeanu e una profund morală.
Prin urmare, coloana vertebrală va fi de data asta, ca niciodată până acum, criteriul suprem după care vor fi judecați protagoniștii. Căci contextul în care PSD a generat criza și modul în care a procedat, a făcut ca opinia publică să devină ea însăși un element activ în derularea ostilităților de pe scena politică.
De aceea este atât de important ca șeful statului să nu se mai ascundă după cireșul fragil al neutralității în sine.
De aceea este atât de important ca premierul să își asume guvernarea până în ultima clipă, chiar dacă există riscul de a ieși din Palatul Victoria pe brațele moțiunii de cenzură.
De aceea este atât de important ca PSD-ului să nu îi fie oferite de către partenerii de coaliție modalități low-cost de a ieși din fundătură.
De aceea este atât de important chiar și pentru AUR de a nu părea că ciugulește fără drept firimiturile presărate de situația creată de PSD – iar pentru AUR, asta implică efortul uriaș de a nu da motive să se creadă că, într-o formă sau alta, a fost sau urmează să fie complicele PSD.
Circumstanțele interne și internaționale în care și-a deschis aripile actuala criză moral-politică pur și simplu nu seamănă cu nimic din ceea ce am cunoscut cu toții până acum – de la partide, la președinte și până la cetățeni.
Ca atare, pentru toți – partide, președinte și cetățeni – vor fi insuportabile costurile derivate dintr-o gestionare moral-politică lipsită de viziune și mai ales dintr-un eșec de a o exploata criza astfel încât să devină totuși o oportunitate pentru viitor.
În fine, mai există o dimensiune de fond a crizei produse de PSD, dimensiune de care toți actorii politici – de la partidele parlamentare și până la șeful statului – sunt obligați să țină seama; dimensiune pe care toți acești actori sunt obligați să o sancționeze dur. Acea dimensiune este reprezentată de abuzul de putere comis de PSD, prin organizarea unui conclav intern în baza căruia a încercat să distrugă suveranitatea unui alt partid – partener de coaliție și co-semnatar al unui protocol de colaborare pe care acel partid nu îl încălcase.
Căci asta înseamnă, până la urmă, mutarea prin care niște pesediști strânși într-o sală au decis de capul lor să oblige PNL să își demită premierul și să numească unul agreat de PSD.
În România, la fel ca în cea mai mare parte a Europei – poate cu notabila excepție a Ungariei – sistemul electoral și starea de spirit a electoratului predispun la guvernare prin coabitare, la conducerea țării în cadrul mai larg al unei coaliții.
În cazul particular al României, cel puțin pe schema parlamentară rezultată în urma alegerilor din 2024, PSD reprezintă partidul decisiv pentru configurarea oricărei guvernări posibile.
PNL și USR au nevoie de PSD, având în vedere că nu au de gând să guverneze alături de AUR. Iar AUR, în caz că vrea să guverneze, are nevoie de PSD, având în vedere că PNL și USR nu au de gând să facă echipă cu AUR.
Păi, într-un asemenea context, devine de la sine înțeles faptul că PSD a încălcat o linie foarte roșie de coabitare, din moment ce își afirmă brutal voința de a avea drept inalienabil de veto asupra deciziei interne a altui partid, în ceea ce privește înlăturarea, apoi și selectarea premierului din propriile rânduri.
Azi, victima e PNL, dar mâine, victima poate foarte bine să fie AUR.
Așa ceva trebuie sancționat din principiu, ca și din spirit de autoconservare, indiferent că te numești PNL, USR sau AUR, indiferent că ești azi la guvernare sau că ai putea fi mâine.
Nu mai puțin atent la acest aspect trebuie să fie și președintele Nicușor Dan, iar nu doar partidele parlamentare, întrucât se presupune că președintele nu are niciun interes în a încuraja (fie și prin pasivitate) un mediu propice izbucnirii din senin și dintr-un astfel de abuz al unor crize de proporții.
Prin ofensiva sa anti-Bolojan, PSD nu doar că a deschis în mod abuziv un orizont nebulos pentru țară, dar a creat, involuntar, condiții propice pentru o alianță principală, aparent contra naturii, tocmai între spectrul centrist și cel extremist din politica românească.
