O închidere parțială a guvernului din cauza campaniei președintelui privind imigrația pare tot mai probabilă, notează The Economist.
De un an, situația democraților din Washington seamănă cu cea a protestatarului de la un „noise demo” (eng., orig.; „demonstrație zgomotoasă”), care bate în oale și tigăi: zgomotos, convins de dreptatea sa și, în mare parte, ineficient. Complet excluși de la putere, ei au asistat cum Donald Trump a acaparat atribuții care aparțineau cândva Congresului, în timp ce republicanii i-au cedat fără rezistență. Singura pârghie a democraților rămâne capacitatea de a bloca finanțarea guvernului, un artificiu pe care l-au încercat în octombrie și pe care îl vor folosi din nou, pe măsură ce se apropie termenul-limită bugetar din 30 ianuarie. De data aceasta, o vor face din indignare față de ocupația orchestrată de președinte în Minneapolis. Chiar și unii republicani recunosc deschis că ofensiva anti-imigrație de acolo a mers grav prost, după ce doi cetățeni au fost împușcați de ofițeri federali.
Ucidera lui Alex Pretti, protestatar și asistent medical, a fost șocantă. La fel și impulsul imediat al administrației de a-l denigra. Stephen Miller, consilier la Casa Albă, l-a numit „asasin în devenire” și „terorist intern”. Dar republicanii au putut vedea că imaginile filmate ale împușcăturii arătau în mod clar contrariul. Faptul că administrația l-a demonizat pe dl Pretti pentru că purta legal o armă de foc a iritat grupurile care militează pentru dreptul la arme, o bază electorală fidelă a republicanilor. Unele dintre acestea au cerut o anchetă corespunzătoare. Chiar și loialiști MAGA precum Kevin Stitt, guvernatorul statului Oklahoma și președintele Asociației Naționale a Guvernatorilor, au spus că președintele „primește sfaturi proaste” și au întrebat: „Care este scopul final?”
O explicație pentru această schimbare de atitudine se regăsește în sondaje. Campania de deportări a dlui Trump arată tot mai mult ca o vulnerabilitate politică. Trei din cinci americani spun că tacticile ofițerilor de imigrație sunt prea agresive. Mai mulți doresc desființarea agenției responsabile, Immigration and Customs Enforcement (ICE), decât menținerea ei. Sprijinul pentru această propunere de extremă stângă a crescut chiar și în rândul alegătorilor republicani. Aproape o cincime o susțin acum, cu zece puncte procentuale mai mult decât în iunie.
Aceasta evidențiază tensiunea inevitabilă din promisiunea dlui Trump de a lansa cea mai amplă operațiune de deportare din istorie. Campania imaginată de radicali precum dl Miller — deportări în masă, nediferențiate — nu este nici frumoasă, nici populară. Ea presupune reținerea imigranților care respectă legea și insuflarea unei asemenea frici încât oamenii să se „auto-deporteze” și puțini să mai îndrăznească să vină în America. Sarah Pierce, analistă la Third Way, un think-tank de centru-stânga, spune că întrebarea centrală printre experții în imigrație este dacă dl Miller va deveni atât de puternic în această administrație încât să reziste rezultatelor negative din sondaje.
Deocamdată, șeful său pare sensibil la cifre. L-a retras din Minneapolis pe Gregory Bovino, figura belicoasă a campaniei sale. În schimb, conducerea a fost preluată de Tom Homan, un oficial de frontieră care pledează pentru o abordare mai țintită. Kristi Noem, șefa Departamentului pentru Securitate Internă (DHS) — și o posibilă țintă a procedurii de destituire dacă democrații recâștigă Camera Reprezentanților la alegerile de la jumătatea mandatului — a acceptat în cele din urmă să depună mărturie în fața Senatului în martie.
Între timp, guvernul federal se îndreaptă spre o închidere parțială pe 30 ianuarie, când expiră finanțarea pentru șase agenții, inclusiv DHS. Democrații cer impunerea unor limite asupra ICE ca parte a oricărei legislații. Puțina influență pe care o au se află în Senat, unde un caucus republican unanim — dacă poate fi coagulat — are totuși nevoie de șapte democrați pentru a depăși filibusterul. Republicanii ar putea limita impactul unei închideri prin separarea finanțării DHS de cea a celorlalte cinci agenții; dar, cum Camera Reprezentanților nu se reunește până pe 2 februarie, ei spun că cel mai devreme ar putea face acest lucru abia săptămâna viitoare.
Democrații doresc mai multe garanții. Una este o asigurare că autoritățile federale vor coopera cu anchetatorii locali care investighează abateri ale ICE. O alta este îmbunătățirea pregătirii agenților și impunerea obligativității purtării camerelor video corporale. O a treia este așa-numita „corecție Bivens”, care ar extinde posibilitatea reclamanților de a da în judecată funcționari federali ce le încalcă drepturile constituționale. Cu decenii în urmă, în cauza Bivens v. Six Unknown Named Agents, Curtea Supremă a stabilit acest drept — doar pentru a-l eroda ulterior prin decizii ulterioare. Dincolo de disputele privind concesii specifice, există însă o confruntare mai amplă de principiu. Democrații nu vor să finanțeze o agenție care a scăpat de sub control și nici să-i ofere mai mulți bani decât are deja.
Într-adevăr, ICE a primit peste vară o infuzie atât de mare de fonduri prin legea „One Big Beautiful Bill” a domnului Trump, încât își poate finanța operațiunile de două ori pentru următorii trei ani, spune Bobby Kogan de la Center for American Progress, un think-tank progresist. Serviciul Vamal și de Protecție a Frontierelor are suficiente fonduri pentru a rezista între nouă și unsprezece luni. Prin urmare, republicanii pot ignora cererile democraților și pot aștepta să treacă blocajul guvernamental fără a afecta deloc ICE. Au adoptat această tactică și în timpul blocajului de toamna trecută, provocat de un impas privind subvențiile pentru sănătate, iar democrații au cedat în cele din urmă. Dacă republicanii vor face concesii de data aceasta, va fi pentru că opinia publică le va spune că trebuie.
