S-au sinucis militarii ruși prin retragerea din Herson?

Sursa: TASS

Pe 9 noiembrie, generalul Serghei Surovikin, comandantul suprem al Rusiei în Ucraina, i-a raportat ministrului Apărării, Serghei Șoigu, următoarele: „După o evaluare amănunțită a situației actuale, se propune să ocupăm poziții defensive pe malul estic al râului Nipru”, scrie Iuri Fedorov într-un editorial din Novaia Gazeta Europa.

<<Cu alte cuvinte, s-a propus abandonarea capului de pod de pe malul vestic al râului, care se întindea peste părți din regiunile ucrainene Herson și Nikolaiev.

Potrivit generalului britanic Richard Shirreff, fost comandant adjunct al forțelor NATO, pierderea Hersonului este o „mare umilință” pentru Putin. În plus, pierderea malului vestic al râului Nipru este o mare înfrângere militară pentru Rusia, comparabilă cu alungarea soldaților ruși din regiunea Harkov și alungarea grupurilor de forțe Izium și Lîman.

Este posibil să aibă o semnificație și mai mare. Două victorii impresionante ale forțelor armate ucrainene la rând demonstrează că pierderea războiului de către Rusia este o posibilitate reală acum. Consecințele pentru Putin personal și pentru regimul său sunt din ce în ce mai complicate.

Evacuare haotică

Pe 10 noiembrie, la o zi după ce Rusia a anunțat evacuarea de pe malul drept al Niprului, Forțele Armate ale Ucrainei au început să preia controlul asupra așezărilor lăsate în urmă de inamic, îndreptându-se spre Herson dinspre nord-vest (de-a lungul autostrăzii M14) și nord-
est (inclusiv de-a lungul malului râului Nipru).

A doua zi, Ministerul rus al Apărării a anunțat că, până la ora 5 dimineața, „operațiunea care urmărea redistribuirea forțelor rusești pe malul stâng al Niprului a fost realizată. Niciun echipament sau armament nu a fost abandonat pe malul drept (…) Orice pierderi de personal, armament, echipamente și mijloace materiale au fost prevenite”.

Dar cifrele arată clar că nu ar fi putut avea loc o retragere organizată. Evacuarea trupelor rusești, cel mai probabil, a semănat cu o fugă haotică.

Pe 10 noiembrie, potrivit ministrului ucrainean al Apărării, Oleksîi Reznikov, aproximativ 40.000 de soldați și ofițeri ruși erau prezenți pe malul vestic al râului Nipru. El consideră că ar fi fost nevoie de cel puțin o săptămână pentru a muta acest număr de trupe pe malul estic.

Cu o zi mai devreme, președintele șefului Statului Major al SUA, generalul Mark Milley, declara că „o retragere era în curs de desfășurare”, însă Rusia „adunase până la 30.000 de soldați în Herson”, astfel că nu una, ci mai multe săptămâni ar fi fost necesare pentru o retragere completă.

Între timp, Ministerul rus al Apărării a raportat că 30.000 de militari ruși și 5.000 de unități de armament și echipamente au fost retrase pe malul estic; în plus, sarcina a fost îndeplinită în două zile, în loc de mai multe săptămâni. Aceasta este perioada de timp precizată de agenția de presă de stat TASS. Dar singura modalitate de a muta un număr atât de mare de trupe și echipamente în mod organizat peste râu în două zile, sub focul inamicului, este prin teleportare.

„Corespondenții de război” pro-ruși au raportat ulterior că, în dimineața zilei de 11 noiembrie, aproximativ 20.000 de persoane și 2.000-3.500 de unități de echipament militar au fost retrase. Această evaluare este neverificabilă. Cu toate acestea, pare mai probabilă decât informațiile furnizate de Ministerul Apărării.

Este posibil ca retragerea trupelor să fi început mai devreme decât a raportat Moscova, însă nu există informații concrete și credibile pe această temă.

În plus, până pe 10 noiembrie, conducerea Ucrainei spunea că nu se retrageau efectiv trupe și că toate mesajele de acest gen apărute online erau o încercare de a împinge forțele armate ucrainene spre un asalt asupra unui oraș mare fortificat, care ar fi putut duce la pierderi semnificative.

Cel puțin câteva mii de soldați ruși, probabil recent recrutați, este posibil să fi rămas pe malul vestic al râului Nipru în dimineața zilei de 11 noiembrie. Aceștia au fost lăsați în voia sorții după ce forțele de elită au fost retrase pe malul estic, comandamentul rus fiind interesat în primul rând de menținerea în viață a acestor forțe.

Și având în vedere că podul de la Antonivka și podul de peste barajul centralei hidroelectrice Kakhovka au fost aruncate în aer în primele ore ale zilei de 11 noiembrie, cel mai bun scenariu pentru soldații ruși rămași este să se predea.

Declarația Ministerului rus al Apărării cu privire la „evitarea pierderilor” întregului personal și echipament militar în timpul retragerii pare complet neverosimilă. Acesta va fi un os greu de înghițit chiar și pentru generalii ruși, care sunt obișnuiți cu tot felul de declarații.

De exemplu, fostul comandant al Armatei 58, generalul Guruliov, în prezent membru al Parlamentului rus, a respins fără ambiguitate declarația Ministerului Apărării.

O retragere, a precizat el, este unul dintre cele mai dificile tipuri de operațiuni de luptă: „Ești în permanență sub focul inamicului, rutele principale sunt evidente, drumurile sunt bombardate, manevra nu poate fi realizată în totalitate, să te retragi fără a pierde poziții este destul de dificil.”

Până în seara zilei de 11 noiembrie, au apărut online nenumărate fotografii și videoclipuri care arătau echipamentul lăsat în urmă în timpul retragerii. Printre vehiculele abandonate, se afla un tanc rusesc modern T-90.

Este posibil ca în următoarele săptămâni să apară informații detaliate despre ce s-a întâmplat pe malul de vest în ultimele zile și ore ale ocupației rusești. Dar întrebarea despre câți soldați ruși au rămas în urmă pe malul vestic al râului Nipru poate deveni una dintre cele mai incomode la care Moscova trebuie să răspundă atunci când vine vorba de războiul dintre Rusia și Ucraina.

Ce urmează

Malul vestic a fost ocupat de Rusia în prima săptămână din martie, însă a jucat un rol secundar în planurile strategice ale Moscovei pentru următoarea lună și jumătate. Kremlinul miza pe capturarea Kievului și a altor orașe mari din estul Ucrainei. Cu toate acestea, acel teritoriu a început să joace un rol special în planurile militare rusești la mijlocul lunii aprilie.

Pe 22 aprilie, TASS l-a citat pe generalul Rustam Minnekaev. Acesta a declarat că una dintre sarcinile pentru cea de-a doua etapă a „operațiunii speciale” a fost să ocupe nu doar Donbasul, ci tot sudul Ucrainei. Acest lucru, la rândul său, ar oferi Rusiei acces la Transnistria. Astfel, malul vestic al râului Nipru era un loc de importanță strategică pentru Rusia.

Rusia plănuia să lanseze două ofensive de pe acel teritoriu: în primul rând, ofensiva în direcția vestică, spre orașele Nikolaiev și Odesa, iar în al doilea rând, în direcția estică, spre orașul Krivoi Rog, iar de acolo – spre orașele Zaporijia și Dnipro.

Forțele rusești de elită cu o bună pregătire au fost desfășurate pe malul vestic. Două grupuri puternice de luptători în vestul și estul Ucrainei au fost create sub conducerea generalului Mihail Teplinski, comandantul Forțelor Aeropurtate Ruse. În special, trei din cele patru divizii și toate cele patru brigăzi ale Forțelor Aeropurtate au fost staționate acolo, un fel de crème de la crème a armatei ruse.

Până la mijlocul verii, situația de pe linia frontului s-a schimbat. Forțele Armate ale Ucrainei au primit HIMARS americane cu rază lungă de acțiune, capabile să țină sub control de tragere comunicațiile de transport folosite pentru livrarea de provizii trupelor rusești pe malul vestic – în primul rând, podurile staționare destul de vulnerabile de peste râul Nipru.

Ucraina a început să acumuleze forțe pentru eliberarea malului vestic. Perspectiva unei ofensive rusești de succes în direcția Nikolaiev și Krivoi Rog a intrat sub semnul întrebării. Și atunci, comandamentul rus a trebuit să se confrunte cu întrebarea: are sens să continue să mențină forțe mari pe acest cap de pod?

Ofensiva planificată era incertă, în timp ce distrugerea podurilor ar fi redus serios posibilitatea de a livra provizii trupelor staționate acolo și ar fi diminuat capacitatea de luptă a acestora.

Potrivit unor rapoarte neverificabile, dar foarte plauzibile, comandamentul militar i-a propus lui Putin retragerea trupelor de pe malul vestic la sfârșitul lunii august, însă președintele nu și-a dat acordul decât recent. Interesele politice și obiectivul lui Putin de a „salva aparențele”, indiferent de situație, au dominat asupra oportunității militare.

Militarii și politologii ruși afirmă că mari forțe capabile să lupte au fost retrase de pe malul vestic, iar acestea vor fi folosite acum pentru ofensive în alte direcții, unde vor schimba situația în favoarea Rusiei.

Este adevărat că cele mai pregătite forțe de luptă ale armatei ruse erau staționate pe malul vestic – grupuri tactice de batalioane, pline de personal și de echipamente, a două divizii de asalt aeropurtate și trei brigăzi de asalt aeropurtate, o divizie aeropurtată, unitățile Brigăzii 45 Gardă Spetsnaz și unitățile Spetsnaz GRU, unități de tancuri și de infanterie motorizată, toate încă capabile să lupte.

Acum, acestea vor fi, cel mai probabil, desfășurate în orașul Bahmut și în regiunea Lugansk în zilele următoare. În ambele zone, lucrurile nu merg prea bine pentru Rusia. Forțele rusești au încercat în ultimele luni să străpungă apărarea armatei ucrainene, pentru a lua cu asalt Bahmut sau pentru a putea să-l ocolească, astfel încât să poată avea acces la spațiul operațional.

Moscova trimite în mod constant noi soldați la Bahmut și Vuhledar, un oraș situat în sud-vestul Bahmutului, soldații fiind în cea mai mare parte recrutați recent. În regiunea Lugansk, Rusia abia reușește să rețină asaltul venind din partea forțelor armate ucrainene în zona frontului dintre orașele Svatove și Kreminna.

Cu toate acestea, planurile Statului Major General al Rusiei nu au putut fi duse la bun sfârșit. Prin distrugerea capului de pod rusesc de pe malul vestic al râului Nipru, Ucraina a eliberat forțe comparabile cu numărul de trupe rusești care se retrăseseră pe malul estic.

Posibilitatea ca forțele rusești să continue pe frontul râului Nipru și să recucerească malul vestic este practic zero. Astfel, Ucraina va avea ocazia să mute cea mai mare parte a trupelor sale staționate pe malul vestic și în apropiere în alte părți ale liniei frontului. Partea de trupe care include 14 brigăzi a devenit o rezervă operațională de-facto a forțelor armate ucrainene.

Comandamentul rus se așteaptă ca cel puțin șase noi brigăzi ucrainene, de 4.000-6.000 de soldați fiecare, să fie desfășurate în Donbas, în regiunea Zaporijia sau în Svatove. Zona de angajare a armei de artilerie cu rază lungă de acțiune a Ucrainei s-a extins semnificativ în partea de sud a Ucrainei, până la calea de acces spre Crimeea.

Cu unitățile lor de rezervă suplimentare eliberate, forțele armate ucrainene pot trece acum la ofensivă atât în regiunea Lugansk (pe Svatove și, mai departe, în orașul Starobilsk), cât și în direcția sud.

În special, în cazul unei potențiale pătrunderi în zona Hulîaipole și/sau Vuhledar, Ucraina poate lansa chiar ofensive asupra orașelor Melitopol, Berdîansk și Mariupol. Iar acest lucru ar duce la distrugerea întregii apărări rusești din sudul Ucrainei.>>

Liniștiți cu biciul. Cum au schimbat placa, pe Herson, blogerii și corespondenții ruși care criticaseră înfrângerea din Harkov

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here