După moțiunea de cenzură a PSD și AUR, terenul politic se profilează ca la retragerea apelor după o viitură: ies la iveală pagubele uriașe, mizeria este la ea acasă, mare parte din lucrurile bune au dispărut, ceea ce deja era rău este acum și mai rău, unii își suflecă mânecile pentru a se apuca de lucru, dar nu le e clar de unde să înceapă, alții în schimb se apucă de speculă indecentă pe seama ruinei. Iar pentru toată lumea, costurile, în noul context, urcă la cer, iar acoperirea pagubelor devine ea însăși foarte scumpă.
Viiturile din realitatea fizică au la origine fie cauze naturale, fie o mână criminală a omului; iar în ambele situații, nivelul pagubelor poate fi amplificat de un istoric de hoție și proastă gestionare a apărării în fața dezastrelor.
Totodată, adesea e obiceiul pământului ca acei factori umani care, indiferent de originea viiturii, au propria responsabilitate sunt tentați să recurgă la diversiuni, astfel încât să îndepărteze de ei vina ce le revine (fie legat de originea calamității, fie legat de evoluția ei).
În cazul viiturii politice prin care a trecut România pe 5 mai, odată adoptată moțiunea de cenzură, se suprapun toate cele trei mari păcate:
- La origine a fost o mână criminală.
- Rezultatul a fost amplificat de un sistem defensiv aflat într-o stare proastă și măcinat de hoție.
- Iar autorii recurg la diversiune, aruncând vina în toate direcțiile și tocmai pe victime.
Dar viitura politică produsă pe 5 mai are totuși o particularitate: de la cap la coadă, urmele vinovaților sunt pur și simplu la vedere, amprentele lor sunt peste tot.
Lucrurile au devenit chiar foarte limpezi încă din primele 48 de ore care au urmat calamității:
- A ieșit rapid în evidență faptul că PSD (și Nicușor Dan) mizaseră pe un puci în PNL – singura cale prin care putea fi refăcută o majoritate cu un Ilie Bolojan scos pe tușă. Iar ziua de joi, când liberalul Cătălin Predoiu, în ciuda deciziei partidului, încă milita pentru rămânerea PNL în alianța cu PSD a reprezentat deopotrivă încă un exercițiu de deconspirare a premiselor pe care se bazase jocul cu moțiunea, ca și încă un semn de disperare accelerată ce a cuprins tabăra transpartinică pro-moțiune.
- Prin poziționările sale post-moțiune, însuși șeful statului pare să nu-și poată reveni din șocul eșecului înregistrat de operațiunea de facturare și remorcare a PNL. Este cumva de înțeles faptul că președintele Dan pare acum atât de destabilizat, întrucât, pe de o parte, s-a trezit peste noapte fără soluții “rezonabile”, iar pe de altă parte, întrucât e clar că nu luase în calcul ipoteza în care Bolojan ar menține controlul asupra partidului.
- În fața loviturii năucitoare încasate de partida pro-moțiune – prin frontul unit din PNL în jurul lui Bolojan și prin frontul unit dintre PNL și USR – la PSD par să se refacă toate calculele. Dar acum, nu țintind către victoria maximă, ci către a împinge înfrângerea cât mai aproape de minim. Acest aspect se traduce prin tatonarea relativ discretă a unor idei pe care ințial partidul lui Grindeanu le respinsese: formarea unui guvern în jurul PSD chiar și fără PNL (și fără USR); eventual chiar a unui guvern PSD minoritar (pe surse, joi dimineață, Digi 24 dădea această variantă ca luată totuși în calcul; poate chiar formarea unui guvern PSD alături de AUR sau sprijinit discret de AUR. Miercuri, la Gândul, Sorin Grindeanu observa că partidul său și al lui George Simion ar găsi ceva numitor comun pe partea economică – o viziune naționalistă. Și totodată, Grindeanu mai sublinia că el nu a spus niciodată că AUR e anti-occidental – un detaliu intersant și demn de netrecut cu vederea, căci președintele Nicușor Dan ne spune insistent că va da un guvern… pro-occidental.
Pe fondul sărăciei de soluții post-moțiune, pe care le au la dispoziție autorii moțiunii și complicii lor, este de înțeles să asiști la contraziceri sau la înmuierea unor poziții până mai ieri prezentate ca fiind beton de inflexibile.
Totul a plonjat într-o dinamică pentru care nimeni din rândul autorilor și a complicilor nu pare să se fi pregătit.
De aceea, merită luat tot mai mult cu rezervă de pildă faptul că Nicușor Dan spusese în câteva rânduri că exclude varianta de guvern minoritar. După cum, tot cu rezervă trebuie luate acum și declarațiile în aceeași notă, venite dinspre PSD.
Aș insista asupra acestui aspect din cel puțin patru motive:
- Nicușor Dan nu mai poate evita cu ușurință o astfel de formulă. Iar după cum pledam în textul de miercuri (link la final), scenariul de guvern minoritar construit în jurul PSD se creionează tot mai pronunțat drept cel mai puțin prost și cel mai realist dintre scenariile proaste.
- Sorin Grindeanu nu mai poate nici el exclude cu ușurință perspectiva unui guvern PSD minoritar, fără AUR la Palatul Victoria, întrucât PNL și USR au bătut în cuie direcția pe care o apucă. Apoi, mai e și faptul că mijește, dinspre foști și actuali liberali, un nou pol de presiune asupra PSD: redesemnarea lui Ilie Bolojan în funcția de prim-ministru. Ideea asta a apărut deja dinspre Ludovic Orban, ex-liberal, fost lider al PNL, fost premier și ex-consilier al președintelui Dan. Și a apărut și dinspre liderul deputaților PNL, Gabriel Andronache. În G4Media.ro, jurnalistul Liviu Avram a explicat cât se poate de pertinent de ce și cum este validă, constituțional, o astfel de soluție.
- Pentru PSD și Sorin Grindeanu, ca și pentru președintele Nicușor Dan însuși, o situație post-moțiune, în care s-ar reveni la un guvern condus chiar de Ilie Bolojan, la câteva săptămâni după ce Bolojan fusese demis, ar fi un dezastru politic și de imagine din care niciunul nu și-ar mai reveni. În fața unei asemenea torpile, și pentru Sorin Grindeanu, și pentru Nicușor Dan ar păli orice inconvenient derivat din instalarea unui guvern minoritar PSD. Între a-ți amputa un membru și a lăsa cangrena să te omoare, rațional e să o alegi pe prima și nici nu-ți permiți să pierzi timpul.
- Un guvern minoritar în jurul PSD ar fi preferabil unuia majoritar, cu AUR alături de PSD. Ar fi preferabil și în Kiseleff, și la Cotroceni, având în vedere ce presă proastă a avut pe plan extern parteneriatul dintre extremiști și socialiști la moțiune; având în vedere ce presă proastă are și pe plan intern, deopotrivă în rândul electoratului PSD și în rândul electoratului deja extrem de debusolat al lui Nicușor Dan.
