Ascensiunea fulminantă a PSD, la pachet cu „pegra” ALDE, nu s-a produs din senin, explică filosoful Gabriel Liiceanu, în dialogul cu fiolosful Andrei Pleșu și jurnalistul Dan Turturică, difuzat de Universul.net.
La baza căderii teribile a României din ultimii trei ani a stat în principal atitudinea față de vot, numărul mare al celor care au absentat atunci, lăsând astfel cale liberă manifestării electoratului disciplinat al PSD-ALDE, făcându-i pe alegătorii care n-au ales responsabili de consecințe.
Declarațiile lui Gabriel Liiceanu:
- Eu cred că în clipa de față chiar se deschide o epocă plină de speranță pentru România, pentru că această conjuncție care s-a creat între președintele care are valorile unei agende publice și care a fost votat majoritar, împreună cu un guvern, conjuncția dintre el și guvern poate să declanșeze această refacere a României după dezastrul care a existat.
- Drama pe care am trăit-o noi a fost această disjuncție între un președinte cu un set de valori care nu se regăsea în Parlament și Guvern. Asta e drama pe care am trăit-o în acești trei ani.
- A cui e vina că am ajuns aici? Eu continui să spun că, spre deosebire de anii de dinainte de ’90, când nu exista niciun fel de respirație pentru atitudinea civică, pentru reacție, pentru implicare, și libertatea noastră de cetățeni nu exista pentru că nu mai aveam calitate de cetățeni, totul ni se întâmpla venind de din afara noastră, după ’90, odată intrați în palida democrație, cum era firesc să fie la început, deodată lucrurile au început să depindă de noi.
- Și ce s-a întâmplat în acești trei ani cade tot în răspunderea noastră, pentru că în 2016 am auzit acest discurs, care a fost fatal pentru toată țara, că nu mai are rost să mergi la vot. Și atunci a fost căderea aia teribilă în care PSD, cu tot ce a avut mai prost în el, cu toată pegra acelui pseudopartid (ALDE – n.r.), pe lehamitea generalizată, pe trufie uneori, pe superiorități false, „oferta care mi se face nu mă interesează” ș.a.m.d.
- Au pe conștiință toți cei care au stat atunci acasă ce am pățit pe urmă. Or, acum lucrurile s-au petrecut pe dos. Și șansa pe care o avem ca să se producă o aglutinare reală de puteri și de voințe și de proiecte comune e foarte mare. Dar vom vorbi, dacă vreți, mai departe, ar merita făcut un bilanț între ce a însemnat Viorica Dăncilă în istoria acestei țări și ce răspundere a căzut pe umerii lui Iohannis în al doilea mandat.
VIDEO integral – AICI
Foto: INQUAM/Octav Ganea
