Mai probabil, conducerea sa intră într-o nouă etapă, la fel de puternică, notează The Economist.
<< În fiecare august, cel mai puternic om din lume dispare din peisaj. Președintele Xi Jinping va părăsi, probabil, Beijingul săptămâna viitoare și se va alătura oficialilor de rang înalt într-o retragere de vară la stațiunea de pe litoral, Beidaihe, aflată la trei ore est de capitală. Marii demnitari ai Partidului Comunist se adună în vilele de acolo încă de pe vremea lui Mao Zedong. Chiar și așa, absențele prelungite stârnesc adesea speculații intense în afara Chinei cu privire la controlul liderului asupra puterii.
Conclavul din această vară va reflecta succesul remarcabil al lui Xi în remodelarea conducerii de vârf a partidului: vechea gardă este moartă, senilă sau marginalizată, iar loialiștii dețin controlul. Liderul suprem al Chinei nu pare să aibă rivali serioși; el conduce a doua cea mai mare economie a lumii și cele mai numeroase forțe armate, aparent fără opoziție. Pentru liderii lumii, accesul la el este esențial. În ultimele zile, i-a găzduit pe miniștrii de Externe ai Indiei și Rusiei și a avut discuții cu prim-ministrul Australiei. Iar America a afirmat recent că „sunt mari șanse” ca o întâlnire între Xi și președintele Donald Trump să aibă loc mai târziu în acest an.
Politica de vârf a Chinei rămâne o enigmă. Dacă un lider ar fi vreodată în dificultate, cei din afară ar putea fi ultimii care află. Totuși, analiștii șoptesc acum că stilul de guvernare al lui Xi Jinping s-ar putea schimba în moduri subtile. După ce inițial a întărit un sistem de comisii pentru a domina birocrația, el începe să facă un pas înapoi. Unele dintre aceste comisii — o formă de comitete conduse de Xi — se reunesc mai rar. În altele, el permite locotenenților de încredere să-i implementeze agenda. De asemenea, apare mai rar în public. Cu toate acestea, departe de a submina autoritatea liderului Partidului Comunist, aceste evoluții ar putea, de fapt, să o consolideze.
Dacă este într-adevăr vorba de o schimbare de stil, aceasta ar marca o transformare notabilă pentru un om care a centralizat puterea cu fermitate de la preluarea funcției în 2012. Numărul oficialilor anchetați a crescut odată cu autoritatea lui Xi: o campanie declanșată în aprilie 2024 a dus la investigarea a 433.000 de persoane. Epurările recente din forțele armate sunt remarcabile. Mai mulți generali care au făcut parte din Comisia Militară Centrală — un organism de cinci membri care controlează armata și este prezidat de Xi — sunt anchetați sau au dispărut din spațiul public. Cel mai recent exemplu pare a fi He Weidong, care ar fi cel mai înalt ofițer militar înlăturat de la putere din 1967 încoace.
Conducerea unui partid format din aliați rezolvă unele probleme, dar Xi Jinping pare conștient că poate crea și altele noi. Cei aleși pentru loialitatea lor pot să nu aibă experiență, să evite să transmită vești proaste sau să vadă oportunități de corupție. Xi le-a spus celor 24 de membri ai Biroului Politic, pe 30 iunie, că „șirul auto-revoluției trebuie strâns și mai tare.”
Alb, negru și roșu peste tot
După preluarea mandatului, Xi Jinping și-a exercitat puterea printr-o serie de comisii de partid care i-au permis să ocolească birocrația de stat și alte interese consolidate. Acestea au fost o armă instituțională puternică, permițându-i totodată să-i marginalizeze pe oficialii care nu fuseseră aleși de el, cum a fost cazul fostului premier Li Keqiang. Xi a înființat aproape 12 comisii proprii, fiecare supraveghind diverse domenii ale guvernării și orientând agenda sa internă. Însă, din ce în ce mai des, în loc să participe la ședințele aferente, trimite instrucțiuni scrise, afirmă Neil Thomas de la Asia Society, un think-tank american.
Numărul acestor întâlniri pare să scadă și el. Cea mai importantă comisie, cea pentru reforme economice, s-a reunit de 38 de ori în primii cinci ani ai mandatului său. Din 2022, s-a întrunit doar de șase ori, iar din august 2024 nu a mai fost anunțată public nicio ședință. Comunicatele sale sunt și ele mai scurte, ceea ce sugerează că se iau mai puține decizii. Alte comisii conduse de Xi au înregistrat un declin similar, observă Christopher Beddor de la Gavekal Dragonomics, o firmă de cercetare.
La ședința din iunie, Biroul Politic a creat reguli (deși nu le-a publicat) care clarifică pentru prima dată responsabilitățile comisiilor de partid, majoritatea fiind în continuare prezidate de Xi. În mod semnificativ, acestea trebuie „să coordoneze fără a depăși limitele și să asigure implementarea fără a se extinde excesiv”, se arată în comunicatul ședinței. Noile reglementări fac parte din eforturile lui Xi de a „guverna prin reguli”, poate pentru ca agenda sa să prevaleze chiar și atunci când el nu este prezent, explică Holly Snape de la Universitatea din Glasgow. Toate acestea par să facă parte dintr-o strategie de a se asigura că țara răspunde partidului mai presus de orice, cu Xi în frunte, și că nu există o separație a puterilor.
Cealaltă schimbare în abordarea lui Xi Jinping ține de delegare. El a început să încredințeze unor subordonați conducerea unor comisii importante. Limitarea puterilor acestor grupuri îl poate face pe Xi să se simtă mai confortabil în a ceda controlul asupra lor, notează Victor Shih de la Universitatea din California, San Diego. În special, și-a pus încrederea în Cai Qi, care este practic șeful său de cabinet, Li Qiang, prim-ministrul, și Ding Xuexiang, viceprim-ministrul. Fiecare a primit conducerea unei comisii de partid la începutul anului 2023. Toți fac parte din vârful puterii, în comitetul permanent de șapte membri al Biroului Politic, iar Xi a încălcat convențiile în 2022 pentru a-i promova. Au legături puternice cu liderul suprem, dar relații slabe între ei.
Cai este considerat pe scară largă de observatori cel mai de încredere consilier al lui Xi. El controlează programarea, comunicarea și securitatea conducerii partidului. În mod neobișnuit, în același timp, este responsabil și de operațiunile zilnice ale birocrației masive a centrului partidului. Totuși, se pare că Li, adesea trecut cu vederea, este cel care a câștigat cel mai mult de pe urma delegării treptate a atribuțiilor liderului suprem.
Li a fost șeful de cabinet al lui Xi Jinping între 2004 și 2007, când Xi era încă guvernator provincial în ascensiune. De atunci, Li și-a recâștigat o parte din responsabilitățile care fuseseră luate predecesorului său, inclusiv, spun unii, unele prerogative în politica economică. De asemenea, pare a fi un om de încredere: a participat în iulie la summitul BRICS din Brazilia în locul lui Xi, marcând prima absență a liderului de la acest eveniment în ultimii 12 ani. Li se bucură și de o influență considerabilă în cadrul birocrației de stat. Noile reguli îi permit să convoace birocrați după bunul plac și să organizeze sesiuni de studiu pe subiecte alese de el. Singurul alt lider cu o asemenea libertate este chiar Xi Jinping.
Li ar fi beneficiat, de asemenea, de un eveniment neobișnuit în aprilie, când doi membri ai Biroului Politic și-au schimbat funcțiile fără nicio explicație. Ca rezultat, unul dintre foștii colegi ai lui Li supraveghează acum deciziile privind personalul de partid înaintea congresului de partid din 2027, care va decide numirile-cheie pentru următorul mandat guvernamental.
Delegarea atribuțiilor către loialiști, în timp ce nu reușește să identifice un succesor (și implicit un potențial rival), poate fi un semn că un lider se pregătește să conducă până la o vârstă înaintată. Xi Jinping are 72 de ani (mama sa, Qi Xin, are 98). Nu există indicii că el se va retrage când se va încheia cel de-al treilea mandat de cinci ani, în 2027. În ultimii ani ai vieții, atât Mao, cât și Deng Xiaoping au fragmentat autoritatea pentru a se asigura că subordonații acționează drept contrapondere, prevenind acumularea de prea multă influență în mâinile unui singur om. Ei au devenit asemenea unor oracole, pontificând despre ideologie de după o cortină. În timp, Xi ar putea să modeleze un asemenea sistem — unul în care puterea supremă îi rămâne lui, chiar și în absență. >>
China tocmai a semnalat că Trump nu a făcut America măreață din nou, ci irelevantă ca niciodată
