<< La un an după căderea Kabulului și revenirea talibanilor la putere, Afganistanul se află într-o situație dificilă, iar America și Occidentul în general nu au efectuat încă o evaluare post-mortem adecvată a eșecurilor politice de acolo. Mai rău, Rusia pare să fi luat retragerea SUA ca pe o invitație de a lansa un nou război propriu >>, scrie Carl Bildt, pentru Project Syndicate.
<< De ce a eșuat atât de spectaculos politica Occidentului în Afganistan? Fusese ea condamnată încă de la bun început și s-a învățat vreo lecție acolo? Mai exact, încheierea unui război de 20 de ani a deschis calea pentru altul?
La un an după căderea Kabulului și revenirea talibanilor la putere, rămân în aer aceste întrebări, dar și altele. Ele rămân fără răspuns, parțial pentru că invazia Rusiei în Ucraina și reînnoirea tensiunilor chino-americane au consumat o mare parte din oxigen, dar și pentru că sunt prea dureroase pentru a fi luate în considerare. A fost mai ușor pentru comunitatea internațională să uite cu totul de Afganistan.
Spre deosebire de argumentele simpliste pe care le auzim în Statele Unite, motivul imediat al prăbușirii regimului afgan nu a fost că soldații afgani nu au vrut să lupte pentru țara lor. De fapt, zeci de mii au luptat și au murit încercând să-i oprească pe talibani, doar pentru ca SUA să-și retragă brusc orice sprijin politic și material pentru lupta lor. Regimul s-a prăbușit pentru că America hotărâse să iasă, iar consecințele să fie date naibii.
După cum am aflat de atunci încoace (din nou), în Ucraina, capacitatea unei armate de a lupta depinde de convingerea că victoria este într-adevăr posibilă, chiar dacă șansele sunt împotriva ei. Odată ce SUA și-au semnalat intenția de a se retrage complet din Afganistan, s-au angajat într-o evacuare grăbită. În scurt timp, armata afgană a pierdut accesul chiar și la personalul de reparații și logistică necesar pentru întreținerea sistemelor de arme complicate care-i fuseseră furnizate. Nu e de mirare că moralul trupelor afgane s-a prăbușit. Când SUA au împachetat și au fugit, soldații afgani au luat asta ca pe un semnal de a face același lucru.
Contextul retragerii SUA a fost modelat de acordul rușinos pe care îl încheiase președintele Donald Trump cu talibanii, în februarie 2020. Cu asta, America a indicat că nu-i mai pasă dacă există o pace sau un acord politic viabil în Afganistan. Ar pleca orice ar fi, abandonând efectiv guvernul afgan.
Când președintele Joe Biden a preluat mandatul, a decis să urmeze politica administrației Trump – împotriva sfaturilor multora. Sistemul politic al SUA se săturase de propriile eșecuri din Afganistan. După cum a remarcat Inspectorul General Special al SUA pentru Reconstrucția Afganistanului, într-un raport devastator din acel an, nu a existat niciodată un plan pe 20 de ani pentru țară; în schimb, au existat 20 de planuri pe un an. Cu fiecare an care trecea, SUA anunțau o creștere a trupelor sau o altă tactică menită să reprezinte un punct de cotitură. Doar rareori factorii de decizie din SUA au recunoscut că construirea națiunii și realizarea păcii depind mai mult de belșugul de răbdare decât de predominarea puterii de foc.
Desigur, nu vom ști niciodată dacă o abordare mai coerentă a Afganistanului ar fi produs un rezultat mai bun. Ani în șir, fusese de neconceput gândul de a purta discuții cu talibanii. Până la momentul în care, în cele din urmă, au început să se schimbe, SUA își pierduseră răbdarea strategică și erau dispuse să adere la cererea de bază a talibanilor – ca forțele occidentale să se retragă din țară – indiferent dacă exista sau nu un acord politic în vigoare.
Sfârșitul fără glorie era previzibil. Talibanii au revenit la controlul țării și orice speranță că vor guverna mai pragmatic decât în trecut a fost năruită. Deși, la întoarcerea lor, liderii talibanilor au promis o abordare mai moderată, a devenit în curând clar că nu vorbeau serios. Încă o dată, fetelor afgane li se refuză educația. Economia s-a prăbușit, insecuritatea alimentară este în creștere bruscă, iar țara a depășit Yemenul drept locul celei mai grave crize umanitare din lume. Cel mai rău dintre toate, foarte puținor oameni din afara regiunii pare să le pese.
Dar nu vă înșelați, căderea Kabulului de anul trecut a avut repercusiuni care nu au fost încă pe deplin sondate. Acesta a demonstrat că SUA ar putea să nu aibă puterea de rezistență sau răbdarea strategică necesară pentru a obține o victorie militară sau pentru a asigura o pace durabilă în țările în care a intervenit. A arătat că orice altă țară sau regiune relativ marginală ar putea fi, de asemenea, abandonată în interesul concentrării resurselor SUA asupra Chinei.
Cub siguranță, Kremlinul a luat notă. La scurt timp după preluarea talibanilor, consilierul pentru securitate națională al președintelui rus Vladimir Putin a remarcat public că ucrainenii nu se pot baza pe SUA pentru a rămâne pe termen lung. În câteva săptămâni de la căderea Kabulului, trenurile rusești cu trupe și transporturile de tancuri și-au început masiva deplasare către granița cu Ucraina. Când un război s-a încheiat, altul a început. >>
