Raidurile armatei turce pe teritoriul irakian împotriva Partidului Muncitorilor din Kurdistan au stârnit proteste din partea Bagdadului, scrie Liberation.
- Redăm articolul integral, semnat de Hala Kodmani și tradus de Rador:
Operațiunea „Gheare de Tigru” care a urmat celei numite „Gheare de Vultur” a fost efectuată recent de către armata turcă din Irak împotriva rebelilor din Partidul Muncitorilor din Kurdistan (PKK).
Poreclele fiarelor de pradă alese de Ankara pentru a-și desemna atacurile aeriene și apoi de la sol pe teritoriul irakian reflectă dispoziția sa cuceritoare după recentul succes obţinut în războiul din Libia. Căci dacă atacurile sale împotriva pozițiilor organizației separatiste kurde, considerate „teroriste”, în nordul Irakului, sunt ceva obișnuit de zeci de ani, amploarea și durata intervenției turcești din ultimele zile este ieșită din comun.
Atât de mult, încât a provocat proteste neobișnuite din partea autorităților irakiene. Ambasadorul Turciei la Bagdad a fost chemat la Ministerul de Externe și a primit o scrisoare în care s-au folosit „cei mai duri termeni”, potrivit unui comunicat al ministerului.
În timpul acestei a doua convocări în patruzeci și opt de ore, Irakul a cerut Turciei să-și retragă trupele de pe teritoriul său și să oprească „actele provocatoare”, a doua zi după trimiterea forțelor speciale turce pentru combaterea rebelilor kurzi. Pentru că, în ciuda unei prime convocări, marți, pentru a cere respectarea suveranității irakiene, Turcia a trimis a doua zi trupe de comando descinse din elicoptere în zece sate din provincia Dohouk, la granițele Siriei, Turciei și Irakului.
Acțiunile militare ale Turciei în Irak și Libia sunt „două dosare separate”, subliniază Didier Billon, director adjunct al Institutului pentru Relații Internaționale și Strategice. Dar este clar că succesul în Libia i-a îmbătat pe turci.
„Aroganţa victoriei se resimte în declarațiile triumfale ale lui Erdogan și în mass-media din țară. În Libia, președintele turc a marcat, incontestabil, o lovitură de stat mai extraordinară, deoarece pariul a fost enorm”, adaugă specialistul în Turcia.
Intervenția militară turcă directă din septembrie, alături de guvernul național libian (GNA) împotriva ofensivei generalului rebel Khalifa Haftar susținut de Egipt, Emiratele Arabe Unite, Rusia și mai puțin sincer de Franța, a reușit recent să bulverseze raportul de forţe pe teren. Aceasta a permis o recucerire nesperată și decisivă de către forțele GNA, recunoscut pe plan internațional, a teritoriilor controlate de forțele generalului rebel.
Noua siguranţă a Turciei tocmai s-a manifestat pe mare în timpul unui acroaj naval în largul coastei Libiei cu marina franceză. „Comportamente ostile și inacceptabile ale forțelor maritime turce față de aliații din NATO, care vizează împiedicarea eforturilor de punere în aplicare a embargoului asupra armelor Națiunilor Unite”, a declarat, joi, purtătorul de cuvânt al Palatului din Quai d’Orsay.
„În dosarul libian, Franța a pariat în cele din urmă pe calul greșit și s-a trezit de partea perdanţilor care îl susţin pe Haftar”, a spus Didier Billon. O tensiune care se adaugă relațiilor bilaterale serios degradate dintre Turcia și Franța pe mai mulți subiecte, precum și unei detestări reciproce între Macron și Erdogan”. Și adaugă: „Dar fiecare știe cât de departe poate merge”.
Cu pariul său câștigat pentru moment în Libia, Erdogan confirmă ambițiile Turciei în rolul de putere regională pe care îl pretinde. Dar „deşi a marcat fără îndoială un punct în Libia, Erdogan este incapabil din punct de vedere structural să construiască o politică externă pe termen lung și rămâne în reactivitate şi victorii tactice”, estimează Didier Billon.
Având în vedere locul său în regiune și în NATO, Turcia poate conta la fel de mult pe relațiile sale cu Statele Unite, care tocmai i-au susținut acțiunea în Libia, precum și pe înțelegerea sa cu Rusia, care a devenit esențială pentru mai multe dosare regionale, în special conflictul din Siria.
