Republicanii cred că le-a venit momentul, notează The Economist.
<< Mai întâi a fost prinț. Apoi a fost pur și simplu Andrew Mountbatten-Windsor. Astăzi a fost descris de Poliția Thames Valley, într-un comunicat care anunța arestarea sa, drept „un bărbat în jur de 60 de ani din Norfolk”.
Poliția l-a reținut pe Mountbatten-Windsor în jurul orei 8 dimineața, pe 19 februarie, în timpul unei percheziții la domeniul regal Sandringham din Norfolk, unde locuiește de când a fost evacuat din Royal Lodge, la Windsor. Potrivit poliției, acesta este reținut „sub suspiciunea de abateri în exercitarea unei funcții publice”. Aceasta ar putea face referire la documente din cea mai recentă tranșă a dosarelor Epstein, care par să arate că prințul Andrew, titlul pe care îl acea atunci, a transmis documente confidențiale în timpul mandatului său de emisar comercial al Marii Britanii către Jeffrey Epstein, un finanțist și infractor sexual condamnat pentru abuzuri asupra minorilor. Emisarii comerciali primesc în mod regulat documente protejate de Legea Secretelor Oficiale și au obligația de a le păstra confidențiale.
Arestarea sa este aproape fără precedent. Prințesa Anne, singura fiică a reginei Elisabeta a II-a, a fost primul membru al Casei de Windsor condamnat pentru o infracțiune penală, în 2002. Câinele ei mușcase doi copii în Windsor Great Park. Însă ea nu a fost niciodată arestată și a plătit doar o mică amendă. Ultima dată când copilul unui monarh a fost arestat oficial a fost în 1685. Dar James Scott, primul duce de Monmouth, era un fiu nelegitim al lui Carol al II-lea și, spre deosebire de Mountbatten-Windsor, nu s-a aflat niciodată în linia de succesiune. Bunicul lui Scott a fost ultimul membru autentic al familiei regale reținut: parlamentarii l-au învins pe Carol I în război, l-au acuzat de tiranie și trădare și l-au decapitat în 1649, chiar peste drum de Downing Street.
Deși Mountbatten-Windsor va fi ferit de o asemenea soartă dacă va fi pus sub acuzare, el ar putea totuși să se confrunte cu o pedeapsă severă. Abaterea în exercitarea unei funcții publice este o infracțiune notoriu de dificil de dovedit — niciun oficial public de rang înalt nu a fost vreodată condamnat pentru aceasta — însă pedeapsa maximă este închisoarea pe viață. Mountbatten-Windsor a negat constant orice faptă ilegală în legătură cu Epstein.
Într-un anumit sens, arestarea lui Mountbatten-Windsor este un semn al unei democrații sănătoase. Niciunul dintre americanii puternici, implicați în dosarele Epstein, nu a fost încă arestat. Membri ai familiei regale britanice, de la Edward al VIII-lea la George al IV-lea, au reușit în trecut să evite consecințe legale pentru comportamentul lor. Sistemul de justiție britanic pare, cel puțin acum, să-și facă datoria.
Monarhia va avea totuși de suferit. Ar putea urma alte dezvăluiri și mai dăunătoare. Poliția analizează dacă să investigheze acuzații potrivit cărora Epstein ar fi traficat o femeie la domeniul Castelului Windsor pentru a întreține relații sexuale cu Mountbatten-Windsor. Va fi atent analizat cât de mult au știut și au facilitat consilierii și ofițerii săi de protecție relația lui cu Epstein. De critici s-ar putea să nu scape nici măcar regretata regină, despre care se spune că i-ar fi împrumutat lui Mountbatten-Windsor 7 milioane de lire sterline (8,7 milioane de dolari) pentru a-l ajuta să-și soluționeze procesul civil intentat de Virginia Giuffre (care a susținut că Epstein a constrâns-o să întrețină relații sexuale cu Mountbatten-Windsor).
Republicanii speră că scandalul va duce la prăbușirea coroanei înseși. Graham Smith, directorul executiv al Republic, un grup de campanie, spune că arestarea lui Mountbatten-Windsor „amenință întreaga monarhie”. Este o ambiție mare, chiar dacă reprezintă o ocazie de a eroda sprijinul pentru instituție. Regele Charles al III-lea a acționat rapid, declarând că „legea trebuie să-și urmeze cursul” și promițând „sprijin și cooperare deplină” cu ancheta. Într-un moment în care încrederea publicului în instituții se află la un minim istoric, arestarea lui Mountbatten-Windsor ar putea începe să refacă o parte din această încredere, confirmând promisiunea lui Sir Keir Starmer că „nimeni nu este mai presus de lege”. Dar ar putea, de asemenea, să degenereze într-o situație mult mai gravă. >>
