„Propaganda rusă crește în volum și vehemență. Temele conspirației și disprețului occidental sunt peste tot”, scrie Olga Lautman într-un editorial CEPA.
<< Diplomații Rusiei (și chiar cel mai înalt soldat al acesteia) erau într-o dispoziție bună pe 21 ianuarie. Ministrul de externe Serghei Lavrov a declarat, după discuțiile de la Geneva, că Rusia nu are de gând să invadeze Ucraina și că așteaptă un răspuns scris al SUA privind pretențiile sale de securitate. Vladimir Putin ar putea fi dispus să se întâlnească cu președintele Joe Biden, a spus el și, între timp, a sperat că emoțiile se vor potoli.
Acasă, însă, emoțiile sunt departe de-a se fi calmat. De luna trecută, vocile statului (fie ele politicieni, jurnaliști, filozofi sau analiști) s-au răsfățat cu un limbaj extrem, unele dintre ele de-a dreptul belicoase.
Membrii partidului de guvernământ din Duma de Stat se întrec între ei pentru a face comentarii din ce în ce mai ciudate și incendiare. Să luăm exemplul deputatului Evgheni Fiodorov, care a propus o lovitură nucleară de avertizare (sau non-nucleară) împotriva Statelor Unite, dar țințită spre una dintre zonele mai puțin populate, cum ar fi situl de testare nucleară din Nevada.
„Nu există civili acolo, și mai ales dacă dați un preaviz de două sau trei zile, atunci este o acțiune destul de bună pentru a demonstra seriozitatea intențiilor”, a spus Fiodorov. Colegul său parlamentar Aleksei Zuravliov, care a susținut luna trecută răpirea reprezentantului SUA Ruben Gallego, a emis amenințări cu moartea; de data aceasta el l-a vizat pe senatorul Bob Menendez, din cauza planului său de-a impune sancțiuni Rusiei. Pentru a nu fi mai prejos, deputații Partidului Comunist au înaintat o propunere ca Putin să recunoască teritoriile ocupate ale Rusiei din estul Ucrainei drept „state suverane și independente” și au cerut Rusiei să ofere asistență de securitate împotriva „amenințărilor externe” și „genocidului”. Deputatul Viaceslav Nikonov a spus pe Telegram că „la Casa Albă locuiesc nebuni periculoși, care, după cum se vede, nu prețuiesc viețile rușilor sau ucrainenilor, ci chiar și pe-ale americanilor împreună cu restul omenirii”.
Directorul de radiodifuziune al postului de propagandă RT, Anton Krasovski, care în trecut i-a numit pe ucraineni „animale”, a spus că Rusia va invada la primul semn că țara este aproape de aderarea la NATO. Într-un interviu acordat Centrului Carnegie din Moscova, el a explicat că pentru orice rus este clar că „nu există Ucraina”, pentru că „este țara noastră rusă”. Vicepreședintele Dumei de Stat, Piotr Tolstoi, a spus că Rusia ar trebui să se extindă până la granițele sale din 1917. Și pe cel mai popular canal de televiziune al statului, Rusia 1, s-a afirmat brusc că „propunerea Kremlinului către NATO a fost o simplă formalitate, servind exclusiv pentru a legitima viitoarele acțiuni militare ale Rusiei”, citând unul dintre citatele celebre ale lui Putin, „dacă o luptă este inevitabilă, tu trebuie să lovești primul.”
Ce să deducem de-aici? Rusia este, după cum a spus Kim Darroch, fostul ambasador al Regatului Unit în SUA, un loc complicat în care statul încearcă să-și ascundă intențiile. Punerea cap la cap a evenimentelor este dificilă. Dar sunt lucruri pe care le știm despre mass-media rusă – există o mână de la Kremlin care controlează butoanele de ton și de volum.
Alexîi Gromov, unul dintre cei mai de încredere membri din cercul interior al lui Putin, „definește direcția și limitele cenzurii și propagandei guvernamentale [și] dă instrucțiuni și directive pentru principalele instituții media”. Sancționat de SUA și UE, se zice că el are ultimul cuvânt în privința a ceea ce li se poate spune rușilor. Această influență ajunge până la redacțiile din mass-media rusă.
În 2015, după anexarea Crimeei de către Rusia și invadarea estului Ucrainei, jurnaliştii televiziunii de stat și personalul de producție au discutat sub anonimat cu site-ul colta.ru despre modul în care personalul superior de radiodifuziune participă la întâlnirile de la Kremlin. Unul a spus: „Redactorul-șef al canalului nostru a primit un plan tipărit [la o întâlnire de la Kremlin], în care totul este scris: cum să spună, ce să spună și cine ar trebui să fie experții invitați. De fapt, un manual, un teanc de coli A4… Mi s-au adus niște foi din acest dosar, am lucrat cu ele în față.”
Un altul, care a lucrat în estul Ucrainei, a spus că personalul televiziunii ruse care acoperă luptele a văzut adevărul despre ceea ce se întâmplă: „Îmi amintesc că [șeful autoproclamatei Republici Populare Donețk, Denis] Pușilin ne-a spus: se zice că soldații de la Kiev au mâncat populația locală. Ne-am gândit: da, este o poveste interesantă. Am ajuns în acel sat, am vorbit cu bunicile și ne-au spus: Nimeni nu mănâncă pe nimeni, ne înțelegem normal”.
Oricum, aceiași milițieni separatiști sunt încă citați. „Forțele de securitate ucrainene au plasat echipamente militare în așezările din Donbas”, a declarat un reprezentant al Miliției Populare din Republica Populară Donețk. Și la fel ca în 1999, când atentatele misterioase din blocuri, despre care unii au sugerat că au fost orchestrate de FSB, au oferit guvernului lui Putin un casus belli în Cecenia, așa și acum, informațiile susțin că ucrainenii și aliații lor occidentali pregătesc bombardamente.
Cele mai fierbinți acuzații — de crucificare a copiilor, mame târâte în spatele tancurilor, miliții naziste și pogromuri antisemite — nu au apărut încă, așa cum s-a întâmplat în 2014. Dacă vor apărea, vom ști ce urmează. >>
