Gazele naturale au încetat miercuri să curgă printr-o conductă care trece din Rusia prin Ucraina, potrivit oficialilor din ambele țări, scrie The New York Times.
Efectele opririi, deși așteptate de multă vreme, s-ar putea răsfrânge asupra sectorului energetic al Europei și ar putea afecta capacitatea Moscovei de a-și finanța războiul din Ucraina.
Ce s-a întâmplat?
Ucraina a refuzat să reînnoiască un acord care permitea Rusiei să trimită gaze naturale prin intermediul unei conducte către Europa. Acordul a fost respectat chiar și după ce Rusia a invadat Ucraina în 2022, declanșând cel mai sângeros conflict european de la Al Doilea Război Mondial încoace.
Conducta Urengoi-Pomarîi-Ujgorod a fost construită în era sovietică pentru a transporta gazul siberian către piețele europene. Aceasta a devenit principala conductă către granița Ucrainei cu Slovacia din Siberia, trecând prin orașul Sudja – care se află în prezent sub controlul forțelor militare ucrainene – din regiunea Kursk a Rusiei.
Gazoductul era ultimul coridor de gaz important al Rusiei către Europa, după sabotarea în 2022 a gazoductului Nord Stream către Germania – probabil de către Ucraina – și închiderea unei rute către Polonia prin Belarus.
De ce s-a întâmplat acest lucru tocmai acum?
Președintele Ucrainei, Volodimir Zelensky, a avertizat de luni de zile că nu va reînnoi contractul pe cinci ani, care a expirat la miezul nopții la 31 decembrie. Acordul a fost semnat înainte de invazia Rusiei în Ucraina, dar după cucerirea Crimeei.
Ucraina și aliații săi occidentali doresc să submineze capacitatea Moscovei de a-și finanța efortul de război și să limiteze capacitatea Kremlinului de-a folosi energia ca pârghie în Europa. Analiștii spun că închiderea gazoductului ar putea reduce veniturile Rusiei din vânzările de gaze cu aproximativ 6,5 miliarde de dolari pe an.
Dar aceasta implică unele riscuri pentru Ucraina. Rusia ar putea decide să bombardeze rețeaua de conducte a Ucrainei, pe care a scutit-o în mare parte de atacuri până în prezent, au declarat analiștii militari.
Ce va însemna asta pentru Europa?
Expirarea acordului privind tranzitul de gaze era așteptată de multă vreme, oferindu-le țărilor europene timp să se pregătească. Nu se așteaptă ca aceasta mutare să aibă un efect substanțial asupra prețurilor la gaze, deoarece există surse alternative de aprovizionare.
Moscova a redus livrările de gaze către Europa după invadarea Ucrainei în 2022, ceea ce a dus la creșterea facturilor la energie și a forțat multe guverne să prezinte pachete de urgență pentru a ajuta întreprinderile și cetățenii în dificultate. Ca răspuns, majoritatea statelor membre ale Uniunii Europene și-au redus dependența de gazul rusesc și au căutat surse alternative de aprovizionare din Azerbaidjan și din alte părți.
În 2021, Rusia a furnizat peste 40 % din gazul importat consumat în Uniunea Europeană, dar această cifră a scăzut brusc în cei trei ani care au trecut de la începutul războiului din Ucraina. Ponderea Rusiei în importurile europene de gaze a scăzut la mai puțin de 15 % anul trecut, potrivit Uniunii Europene.
Conducta prin Ucraina a reprezentat doar aproximativ 5% din importurile de gaze ale Europei anul trecut, dar ar putea avea un impact prin reducerea aprovizionării pe o piață deja restrânsă.
De asemenea, întreruperea ar putea spori presiunea asupra unui sector deja sub presiune. Piețele europene de gaze naturale au fost încordate anul acesta. Prețurile de referință au crescut cu peste 50 % în ultimul an, deși rămân mult sub maximele atinse la scurt timp după invazia rusă.
Ceea ce îi îngrijorează pe observatorii pieței nu este atât de mult faptul că țările vor rămâne fără gaze, ci că aprovizionarea lor cu combustibil va fi mai complexă și mai costisitoare. Prețurile gazelor naturale europene sunt de aproximativ patru ori mai mari decât cele din Statele Unite.
„Impactul real care se întrevede este că va fi mai costisitor să furnizăm gaz alternativ unor țări precum Slovacia, Austria și Republica Cehă”, a declarat Natasha Fielding, șefa departamentului european de stabilire a prețului gazului la Argus Media, o firmă de cercetare a pieței.
Cele mai afectate țări
Chiar și după invazia rusă, trei state membre ale Uniunii Europene – Austria, Ungaria și Slovacia – au continuat să cumpere cantități mari de energie din Rusia.
Guvernul austriac a declarat miercuri că s-a pregătit în avans și a găsit furnizori în afara Rusiei. OMV, compania austriacă de energie, a declarat luna trecută că și-a reziliat contractele cu Gazprom și că este „bine poziționată” cu surse alternative.
Ungaria, care a făcut presiuni pentru ca gazoductul ucrainean să rămână deschis, primește cea mai mare parte a gazului rusesc prin conducta separată TurkStream.
Prim-ministrul Slovaciei, Robert Fico, este prieten cu Vladimir Putin, iar țara este foarte dependentă de gazul rusesc.
Fico a amenințat că va întrerupe furnizarea de energie electrică ca represalii împotriva Ucrainei, dacă aceasta nu prelungește acordul de tranzit al gazelor. Ministrul slovac al Economiei a afirmat marți, într-o declarație, că Slovacia nu se va confrunta cu penurii.
Alte țări europene din afara U.E. au continuat, de asemenea, să cumpere din Rusia, inclusiv Serbia și alte țări din Balcani. Republica Moldova, care se învecinează și cu Ucraina, este probabil cea mai afectată țară europeană. În decembrie, Republica Moldova a declarat stare de urgență pe fondul temerilor că încetarea livrărilor de gaze rusești prin Ucraina ar putea pune în pericol principala sa sursă de energie electrică: o centrală electrică alimentată cu gaze din regiunea separatistă Transnistria. Oficialii au declarat săptămâna aceasta că electricitatea din România vecină ar trebui să-i permită Republicii Moldova evitarea unei crize energetice.
Miercuri, compania energetică din regiunea separatistă și-a anunțat clienții că va întrerupe furnizarea de gaz pentru încălzire către casele particulare din orașe, sate și comune. Compania va furniza gaz pentru gătit „până când presiunea din rețea va scădea la un nivel critic”, a spus aceasta într-o declarație pe Telegram.
Faptul că Rusia riscă acum să-și afecteze regimul-marionetă din Transnistria ne arată modul în care războiul din Ucraina a modificat prioritățile Moscovei.
Cum putem lupta împotriva sabotajului rusesc? Să luăm exemplul Finlandei
